blog turism

Cand merg in vacante imi place foarte mult sa iau contact cu localnicii, sa le inteleg mai bine obiceiurile, sa aflu lucruri deosebite, sa am parte de experiente autentice. Probabil unii dintre voi stiati deja acest lucru despre mine. De-a lungul anilor am auzit mii de povesti de viata, am trait sute de intamplari de neuitat. Despre unele dintre cele mai emblematice vreau sa va povestesc in randurile ce urmeaza.

In acest articol va voi purta alaturi de mine din Peru in Cambodgia, din Iordania in Statele Unite ale Americii. Cea din urma oprire va fi la un trib de razboinici maasai din Tanzania. O destinatie in care ma intorc cu mult entuziasm de fiecare data. Una dintre tarile mele preferate din toata lumea.

O noapte pe insula Amantani din zona Lacului Titicaca, Peru

Cu ceva ani in urma, sa tot fie vreo 7, am petrecut o noapte pe insula Amantani din zona Lacului Titicaca din Peru. Titicaca este situat la granita dintre Bolivia si Peru si considerat de multe culturi din America de Sud ca fiind un loc sacru. Este, de altfel, si cel mai inalt lac navigabil din lume, fiind situat la o altitudine de 3.811 m in Muntii Anzi. Aproape jumatate din altitudinea de croaziera a unei aeronave intercontinentale.

.

Unul dintre elementele distinctive ale zonei in care se afla Lacul Titicaca este reprezentat de catre comunitatile independente ce populeaza cele 36 de insule aflate pe lac. Majoritatea localnicilor nu vorbeste spaniola, ci limbi specifice comunitatii lor. Nu exista nici electricitate, iar oamenii traiesc tare saracacios. Cu toate acestea, accepta sa imparta putinul lor cu turistii care le trec pragul, in schimbul unor mici sume de bani primite de la Autoritatea Turismului din Peru. Turistii stau prin rotatie la una dintre cele 10 comunitati de pe insula.

.

Imi amintesc si acum de familia la care am stat noi, Blanca, Natalio si cei 4 copii ai lor. Cea mai mare bucurie a lor a fost atunci cand le-a venit randul la cazat turistii. Asa au mai mai castigat un ban in plus si au mai parcurs un pas important in indeplinirea celui mai important plan al familiei la momentul respectiv: amenajarea unei bai in interiorul casei. Pe una dintre ferestrele camerei in care am dormit se zarea lacul Titicaca. Privelistea ne-a facut sa uitam pentru moment de frigul pe care aveam sa il experimentam in noaptea respectiva si de gaurile din podeaua construita doar din scanduri, prin care se vedea camera de jos.

.

Puteti citi mai pe larg despre aceasta experienta aici.

O seara petrecuta cu copiii de la un orfelinat din Cambodgia

O alta experienta memorabila a fost seara petrecuta cu copiii de la un orfelinat din Cambodgia. Desi traiau simplu, la limita subzistentei, intrucat o treime din populatia acestei tari este nespus de saraca si doar 6 din 10 persoane au acces la apa potabila, in cele cateva ore petrecute alaturi de ei ne-am incarcat cu o doza extraordinara de energie. Imi amintesc cu nostalgie ca nu au rasunat decat rasete si chicoteli. Andra le-a daruit fetelor esarfa ei, bratari handmade si o oglinda, iar ele au fost in culmea fericirii.

.

Amintiri din Iordania, desertul Wadi Rum, la cort cu beduinii

In Iordania, desi este cumva impotriva regulilor triburilor nomade, am reusit sa ne imprietenim cu o familie de beduini din desertul Wadi Rum. Acestia ne-au permis sa intram in cortul lor si sa vedem cum traiesc. Printre valorile dupa care se ghideaza aceste triburi ce reprezinta aproximativ 40% din populatia Iordaniei, se numara ospitalitatea, curajul si virtutea, indeosebi a femeilor. Ne-au servit ceai dulce si ne-au lasat chiar sa facem doua fotografii, desi, conform credintei lor, fotografiile fura sufletul.

.

Am si dormit intr-un cort cum este cel al beduinilor. Nu aveam semnal la telefon si nici lumina. Ziua a fost soare puternic, cam 25 grade, insa noaptea temperaturile au coborat spre 0. Lesne de inteles ca am inghetat de frig in ciuda celor 5 randuri de paturi pe care le pusesem pe noi. Cu toate acestea, frumusetile pe care natura le-a creat in muntii din desert au meritat tot efortul. Consider si acum ca a fost o alegere inspirata sa imi petrec acolo aniversarea de 29 de ani. Ce repede trece timpul…

.

Despre experientele din Iordania puteti citi mai multe aici.

Populatia Amish din Ohio – O alta lume

Una dintre povestile care inca ma uimeste ori de cate ori imi amintesc de acele zile este cea a populatiei Amish din Ohio, SUA. Desi aflati in mijlocul lumii moderne si a tentatiilor, populatia Amish mi-a demonstrat ca este inca posibil sa traiesti conform credintelor tale, in ceea ce poate parea un univers paralel pentru noi, restul lumii.

Ei nu folosesc curentul electric sau masini. Au un telefon la 4 gospodarii pentru a descuraja barfa. Scoala este reprezentata de o camera in care invata laolalta toti elevii, de la clasa 1 la clasa a 8-a. Nu exista biserici, fiecare familie gazduind cel putin o data pe an slujba ce are loc Duminica, o data la fiecare doua saptamani.

.

Papusile lor nu au fetele desenate, ci doar un chip rotund si alb, in spatele acestei decizii aflandu-se una dintre cele 10 porunci divine, si anume “Sa nu iti faci chip cioplit”. Din acest motiv, ei nu folosesc nici oglinzi.

Ocupatia principala si traditionala a populatiei Amish este agricultura. Pentru ca in prezent pamantul arabil nu mai este atat de usor de gasit si numarul amish-ilor este in crestere, in timp, insa, au inceput sa isi gaseasca si alte ocupatii care sa respecte esenta religiei lor. Astfel, sub 10% dintre amishi mai au pamant agricol si ferme. Restul sunt implicati in tot felul de activitati de mestesugarit. Lucreaza lemnul, fac mobilier, produse alimentare, unii chiar si-au deschis ferme in care turistii sa le poata cunoaste mai bine traditia si obiceiurile.

.

O strategie destul de interesanta pentru o religie asa restrictiva ca a amish-ilor este faptul ca tinerii isi pot lua un fel de an sabatic. In acest timp, se pot razgandi cu privire la apartenenta la comunitatea amish fara sa fie pedepsiti. 90% revin in comunitate.

.

Experiente “la cald” din acea zi puteti citi aici.

O vizita la un trib de maasai din Tanzania

Daca experientele de care v-am povestit mai sus le-am trait o singura data pana acum si nu preconizez ca le voi mai repeta, in ceea ce priveste vizitele la triburile de maasai din Tanzania, lucrurile stau cu totul diferit. De ani de zile merg alaturi de turistii din grupurile mele la razboinicii maasai din Parcurile Nationale ale Tanzaniei.

.

De fiecare data experienta este una foarte emotionanta si incarcata. Le spun dinainte turistilor ca nu vor fi neaparat niste ore placute. Mai degraba grele din punct de vedere emotional. De multe ori lacrimogene, insa o vizita la un trib de maasai este o experienta obligatorie pentru orice calator pasionat. Nu ramai uimit de vreun peisaj de vis. Nu spui ca a fost frumos. Dar dupa ce petreci doar cateva zeci de minute aici, iti dai seama inca o data cat esti de fapt de bogat si de norocos. Chiar si in cele mai neplacute zile. Calatoriile nu sunt mereu roz. Nu se rezuma doar la peisaje feerice si povesti frumoase, dar eu imi doresc ca turistii mei sa aiba parte de experiente complete, deosebite.

.

Mie mi-a placut tare mult sa rememorez toate aceste momente. Mi-am dat din nou seama ce „bogat” sunt cu astfel de amintiri.

Va provoc acum si pe voi sa faceti acelasi lucru. Sa cautati in sertarasele cu experiente deosebite traite pana acum in calatorii si sa ni le impartasiti. Ce altceva mai aveti pe „bucket list”, dar inca nu ati reusit sa duceti la indeplinire?

*Sursa foto: arhiva personala si Shutterstock

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!