Prin calatoriile mele am avut ocazia sa interactionez cu tot felul de popoare si religii, de la Masaaii din Tanzania la beduinii din desertul iordanian. Fiecare popor, oricat de diferit ar fi de ceea ce noi numim normalitate, are specificul sau si detaliile care il fac unic. Ceea ce pentru noi este spectaculos, pentru ei este cotidian, motiv pentru care principala regula in situatii de acest gen este sa nu judeci si sa nu vezi cu ochi critici.
Despre Amish vazusem tot felul de documentare, motiv pentru care, stiind ca vara trecuta urma sa trec prin zona statelor cu populatie semnificativa de amish, mi-am trecut in programul de calatorie prin SUA si Canada inclusiv o noapte in tinutul Amish.
Orasul Berlin, Ohio
Ca punct de plecare in explorarea tinutului Amish din Ohio, sub-regiunea Holmes, am ales orasul Berlin, cel mai animat dintre orasele amish din zona. Desi intentionam initial sa ne cazam la o pensiune amish, am preferat in final confortul unui hotel, cu electricitate si wifi. Am ales Berlin Grande Hotel, un hotel de 4 stele asezat pe o colina a orasului. Am platit 245 dolari pentru doua nopti de cazare. Pentru ca ziua am hoinarit si prin satele amish din Indiana, am ajuns la hotel noaptea tarziu, dupa miezul noptii. Ziua urmatoare dis-de-dimineata am pornit in explorarea orasului. “Cartierul general” al amish-ilor, Berlin, este un oras foarte cochet. Strada principala are mai multe cafenele, restaurante sau magazine de suveniruri si produse din zona. Am testat ciocolata locala, am baut cafea si am mancat biscuiti proaspat scosi din cuptor, cot la cot cu cativa tineri amish. Intr-unul dintre magazine, cateva tinere amish care coseau de zor la produse de quilting, ne-au povestit ca stiu despre Romania, ca exista misionari amish in zona Sucevei, care merg prin orfelinatele din Romania si ca unul dintre cunoscutii lor chiar s-a casatorit cu o tanara amish. Strada centrala din Berlin este plina de magazine cu tot felul de suveniruri si mestesuguri locale, unele realizate de amish, altele doar de persoane indemanatice.
Un tur pe la casele amish-ilor
La pranz am rezervat un tur de doua ore la cateva familii amish din zona, pentru care am platit 35 de dolari. Turul includea explicatii despre credinta si obiceiurile amish si, mai mult, puteai chiar sa vizitezi doua familii amish care aveau diferite ateliere de mestesugarit, unii de pielarie si unii de impletit cosuri de rachita. Ceea ce a fost foarte interesant a fost faptul ca am ajuns si in vizita la o familie conservatoare si, desi nu am putut face fotografii, experienta a fost impresionanta.
La un moment pe traseul turului nostru am iesit de pe drumul comunal ingust, dar frumos asfaltat, si am intrat pe un drum pietruit. In capatul sau era o casa darapanata si un hambar din care lipseau mai mult scanduri. Obisnuit fiind cu casele amish-ilor pe care abia le puteai distinge de ale celorlalti americani, nu imi dadeam seama daca chiar locuieste cineva acolo sau daca este o casa batraneasca, parasita. Cand ne-am apropiat de casa am observat insa ca in poarta ne astepta cineva.
O familie de Amish ultra-conservatori
Era Mary, o femeie amish vizibil insarcinata, iar de sub fustele ei lungi mai aparea cate un copilas din cand in cand. Am numarat vreo patru la prima strigare. Inainte sa coboram din masina, ghida ne-a explicat ca nu putem face absolut nicio poza (nici adultilor si nici copiilor – chiar daca amish-ii mai putin conservatori permit fotografierea copiilor si tinerilor, pana la botez). Mary ne zambea frumos, la fel si toti copiii ei, desi parea un zambet tamp, iar copiii in picioarele goale si cu hainele rupte si ponosite imi pareau semi-salbatici. Am vazut familii numeroase si in satele sarace din Romania, nu mi se parea nimic extraordinar, poate doar zambetul continuu de pe fata lui Mary. Si faptul ca totul se intampla in America. Ne-au condus apoi intr-o incapere micuta, ca un fel de dependinta a casei, unde alte 4 fete ne vindeau cosuri impletite si dulceturi amish. Mary avea 11 copii, cu al 12-lea pe drum si doar 35 de ani, desi parea mai degraba de 50. Ghida ne-a povestit ca amish-ii conservatori sunt si foarte chibzuiti cu banii. Copiii nu primesc incaltaminte decat iarna, vara umbland desculti, hainele le folosesc de la o generatie la alta, iar la scoala merg mai mult baietii. Fetele merg doar pana in clasa a patra. In fata casei, Mary avea o gradina cu ceva legume, iar un american a si cumparat o legatura de ceapa de la ea. Desi zambetul ei parea sa te invite in viata si in spatiul lor, trebuia sa respecti atatea reguli si cutume incat ma simteam ca la un muzeu. Unul dintre baietii cei mici avea chef de joaca asa ca ne-am sicanat putin. Desi avea spre 3-4 ani, nu parea sa vorbeasca prea bine engleza. Ei vorbeau doar Pensylvania Dutch intre ei, limba oficiala a amish-ilor.
In Duminica urmatoare vizitei noastre, Mary avea sa gazduiasca slujba de Duminica, asa ca deja ii sosise remorca cu bancile pentru biserica.
La plecare simteam o oarecare parere de rau pentru copiii aceia, care faceau cu mana la masina noastra, desi sunt convins ca ei nu au cunostinta unei vieti diferite. Aici s-au nascut, asa traiesc fratii si parintii lor si la fel vor trai si ei. Exista niste nuante ale apartenentei la amish care i-ar putea „salva”, daca isi doresc asta, insa voi detalia pe indelete acest subiect in continuare.
Despre religia si oamenii amish
Inainte sa ajung in statul Ohio, in care locuiesc cei mai multi amishi din SUA si din lume, vazusem ceva fotografii si un documentar, dar cu toate astea nu reuseam sa le inteleg religia. De ce circula cu carutele? De ce se imbraca bizar? De ce au aspectul pios? Si multe alte “de ce-uri” pe care sunt convins ca si voi le aveti, motiv pentru care, in urma unei emisiuni de ieri la B1 TV unde am avut ocazia sa povestim timp de o ora impresii de calatorii din SUA si mi-am amintit inclusiv de populatia amish, am decis ca astazi sa public acest articol in care sa povestesc mai multe despre ei si religia lor, intrucat am primit ulterior multe mesaje pe acest subiect.
Un pic de istorie
Istoria amish-ilor incepe in Elvetia secolului 17, cand are loc o schisma intre anabaptisti initiata de Jackob Ammann care considera ca menonitii se indepartau de la invataturile lui Menno Simons. Cei care l-au urmat pe Amman s-au constituit intr-o noua ramura religioasa, numindu-se amish. In secolul 18, foarte multe persoane din comunitatile amish si menonite au emigrat in Pennsylvania, de unde si dialectul dezvoltat de acestia, Pennsylvania Dutch. Motivele emigrarii au tinut de persecutarile la care erau supusi atat amish-ii cat si menonitii in Europa. Ulterior s-au extins in mai multe state din America, iar acum cea mai numeroasa comunitate se afla in Ohio. Principalul motiv al extinderii lor de-a lungul mai multor state era acela ca amish-ii sunt fermieri. Daca nu au pamant arabil si cultivabil, inseamna ca nu au ce manca. Din acest motiv s-au extins aproape pe intreg cuprinsul SUA, in cautare de loturi arabile.
9 lucruri despre Amish
1. Nu accepta sa le faci fotografii si nu folosesc oglinzile
Unul dintre lucrurile care m-au frapat cel mai tare la ei este ca nu accepta sa le faci fotografii. Si nu doar ca nu accepta sa le faci tu fotografii, dar nu isi fac nici ei. Pentru ca m-a suprins ca in America secolului 21 inca mai exista persoane care considera fotografiile ca fiind un lucru rau, am cercetat putin situatia si am aflat ca in spatele acestei decizii se afla una dintre cele 10 porunci divine, si anume “Sa nu iti faci chip cioplit”. Din acelasi motiv nu folosesc nici oglinzile. Religiile interpreteaza in mod diferit aceasta porunca; in cazul ortodocsilor nu se permite sa te inchini la statui sau la sculpturi, ci doar la icoane pictate, iar catolicii se inchina in special la statuete reprezentand diferiti sfinti. Amish-ii au dus si mai departe interpretarea si au decis ca orice reprezentare a lui Dumnezeu, a sfintilor sau chiar a lor este interzisa. Latura mai conservatoare a amish-ilor nu permite nici macar copiilor sa se joace cu papusi care sa aiba chip. Oricat de bizar ar parea, am vazut multe papusi fara chip desenat, ci doar cu un cap rotund si alb.
2. Familia este centrul universului amish
Viata amish-ilor din ziua de azi difera foarte mult in functie de comunitatea de amish din care fac parte, dar si in functie de biserica sau episcopia de care apartin. In centrul universului oricarei persoane amish se afla familia. Cu cat mai numeroasa, cu atat mai bine. Nu cred in contraceptie, motiv pentru care se intampla frecvent ca o familie amish sa aiba peste 10 copii. Copiii merg la scoala pana in clasa a opta, dupa care fetele raman o perioada pe langa casa, sa invete de la mamele lor cum sa fie gospodine, iar baietii fie lucreaza la ferma familiei alaturi de tati si ceilalti frati mai mari, fie isi cauta o slujba.
3. Scoala este reprezentata de o camera in care invata laolalta toti elevii, de la clasa 1 la clasa a-8-a
Comunitatile amish sunt impartite pe episcopii mai mici, fiecare episcopie putand include pana la 20-25 de familii. Acestea organizeaza o scoala intr-o singura camera, dar si slujbele si predicile, o data la doua saptamani, Duminica. Toti copiii, de la 7 la 13-14 ani merg la scoala in aceeasi clasa. Practic, intr-o incapere copiii sunt asezati pe randuri, in banci de diferite dimensiuni, mai mici pentru cei de clasa 1 si mai mari pentru copiii mari. Profesoara este de cele mai multe ori o tanara amish, nemaritata inca, care tine toate clasele. Copiii invata la comun si scoala este intretinuta prin contributia parintilor. Amish-ii considera ca educatia peste clasa a 8-a nu le mai este de folos si ca minimul (scrisul, cititul, aritmetica) a fost insusit pana atunci. Orele se tin de cele mai multe ori in dialectul german al amish-ilor, Pennsilvania Dutch.
4. Nu exista biserici, fiecare familie gazduind cel putin o data pe an slujba ce are loc Duminica, o data la fiecare doua saptamani
Slujba de Duminica sau predica se tine o data la doua saptamani in casa uneia dintre familiile din episcopie. Episcopul este ales de comunitate si nu este platit. El face programul slujbelor, prin rotatie, astfel incat sa imparta povara gazduirii acestor slujbe. Pe langa spatiul propriu-zis pentru slujba, familia care gazduieste slujba trebuie sa asigure si un pranz participantilor. Fiecare casa amish are si o dependinta numita “in case house”, adica un fel de “casa in caz de…urgente, slujba, etc”. In aceasta casa se organizeaza slujba, se ofera gustarea participantilor, dar si gazduire peste noapte celor care au nevoie.
Bancutele pentru slujba sunt incarcate intr-o remorca pe care o plimba pe la fiecare casa care tine slujba.
5. Chiar stau fara curent electric?
Da, amish-ii nu folosesc curentul electric si nici masinile. Casele lor sunt complet lipsite de electricitate si in functie de cat de conservatori sunt, pot avea sau nu cuptoare pe gaz, ori felinare pe gaz. Daca folosesc aparatura pe gaz, cei mai multi isi obtin gazul de pe proprietatea lor. Concesioneaza companiilor care extrag gazul natural cate un petec de pamant pentru amplasarea unor puturi prin care sa extraga gazul natural si agreeaza cu acestia, prin contract, sa primeasca o anumita cantitate de gaze pe care o folosesc pe langa casa. Daca episcopia de care apartine familia lor le permite, pot sa isi instaleze panouri solare care sa le protejeze casa de soarele toropitor si care sa le asigure un minim de energie pentru animale (pompele electrice cu care mulg vacile). Bineinteles, depinde foarte mult de cat de conservatori sunt.
Totodata amish-ii nu folosesc absolut deloc masina. Singurul lor vehicul de deplasare este buggy-ul traditional, cu un cal. Buggy-ul este ca o trasura mica, acoperita si bine intretinuta, cu roti de metal, la care se inhama un singur cal. Amish-ii au cai special crescuti pentru munca de la camp si cai speciali pentru transport.
Isi respecta foarte mult animalele astfel ca nu vor face niciodata calatorii foarte lungi cu trasura (in general nu merg mai mult de 30 de mile cu buggy-ul). Daca au drumuri mai lungi de facut, merg fie cu autobuzul, fie cu trenul.
Acest din urma aspect ii deosebeste cel mai tare de menuiti, care desi s-au rupt din aceeasi ramura religioasa, folosesc masina si accepta mult mai multe aparaturi “moderne”.
6. Din ce reusesc sa se intretina?
Ocupatia lor principala si traditionala este agricultura. Cum, in prezent, pamantul arabil nu mai este atat de usor de gasit si cum numarul amish-ilor este in crestere, in timp, au inceput sa isi gaseasca si alte ocupatii care sa respecte totusi esenta religiei lor. Astfel, cam 8% dintre amishi mai au pamant agricol si ferme, iar restul sunt implicati in tot felul de activitati de mestesugarit, lucreaza lemnul, fac mobilier, produse alimentare, unii chiar si-au deschis ferme in care turistii sa poata cunoaste mai bine traditia si obiceiurile amish-ilor.
7. Casele de amish au un telefonul la 4 gospodarii pentru a descuraja barfa
Casele amish-ilor nu sunt cu nimic mai prejos decat ale noastre. Au toate acareturile si mobilierul clasic pentru o gospodarie, doar ca la capitolul gadgeturi si aparatura electrica, le lipsesc cam toate. De afara, casele amish-ilor pot fi recunoscute dupa faptul ca nu au bec pe veranda.
In fata caselor exista o cosmelie in care se afla telefonul. Este un telefon la aproximativ 4 gospodarii si este folosit in special in caz de urgenta. In urma cu cativa ani primisera acceptul de la episcopie sa isi puna in fiecare casa telefon, insa cand au observat ca incurajeaza barfa si pierderea timpului, au decis sa lase doar cate un telefon la 4 familii.
8. La cafeaua de dimineata am stat cot la cot cu o tanara amish care vorbea la telefon. Cum este posibil?
Desi sunt o comunitate religioasa destul de mica, exista foarte multe diferente de la episcopie la episcopie. Practic, preotul sau episcopul responsabil pentru un grup de 15-20 de familii poate decide cate ingradiri sau permisiuni poate da familiilor aflate in grija lui. Spre exemplu, pe strazile din Berlin am vazut amish care vorbesc la telefonul mobil si mananca fast food, dar in acelasi timp am vizitat si familii de amishi ultra-conservatori, care nu ajung prea des in oras si se ocupa doar de ingrijirea propriei ferme. Femeile impletesc cosuri si fac dulceturi pe care le vand, iar barbatii lucreaza pamantul. Singura regula de la care nu se abat este ca nu folosesc electricitatea, pe care o pot folosi insa la locul de lucru daca episcopul le permite. Spre exemplu, la un magazin local de suveniruri am intalnit 3 fete amish care erau vanzatoare. Magazinul avea electricitate si fetele foloseau casa de marcat.
9. Desi toti tinerii au dreptul la un an sabatic, in care se pot razgandi cu privire la apartenenta la comunitatea amish (fara sa fie pedepsiti), 90% revin in comunitate
O strategie destul de interesanta pentru o religie asa restrictiva este faptul ca tinerii isi pot lua un fel de an sabatic. Atunci cand implinesc 20 de ani, inainte de a fi botezati in religia amish, tinerilor li se da posibilitatea sa evadeze. Merg in cluburi, imbraca haine normale, mananca junk food si altele. Sunt lasati sa isi faca de cap. Astfel au ocazia sa testeze ceea ce li se va refuza odata botezati in religia amish. Cei care decis sa plece definitiv nu sunt priviti neaparat ca un paria si pot pastra legatura cu familia. Daca insa decid sa iasa din credinta amish dupa ce s-au botezat si si-au luat un angajament fata de familie si episcopie, atunci sunt excomunicati si nu mai pot tine legatura cu familia lor. Doar 10% din tinerii amish aleg sa iasa din regulile credintei si sa nu se boteze. Restul isi continua viata asa cum au primit-o de la parintii lor.
Cazare si locuri in care poti invata despre cultura amish in Indiana si Ohio
Amish Acres este o ferma turistica din Nappanee, Indiana, care cazeaza turisti si le organizeaza tot felul de tururi de cunoastere a activitatilor specifice comunitatii amish. Are o suprafata de 80 de acri si pe langa cazarea intr-o casa traditionala, ofera si plimbari cu caruta amish-ilor, “buggy”, tururi ghidate, spectacole si filme despre istoria amish-ilor la teatrul din cadrul fermei, demonstratii de mestesuguri si magazine de suveniruri. Pranzul si cina se poate lua direct in cadrul fermei cu feluri de mancare traditionale. Pretul pe noapte pentru o astfel de camera incepe de la 85 de dolari, insa trebuie sa rezervati din timp pentru ca cererea este destul de mare.
Daca va doriti cazarea in stil traditional amish, fara electricitate, TV, wifi si alte tehnologii moderne, va puteti caza la The Farmstead Lodging, o ferma amish in care puteti asista la viata de zi cu zi a unei familii amish. Veti locui intr-o camera simpla, cu un minim de confort, iluminat pe baza de gaz natural. Preturile incep de 100 de dolari pe noapte si detalii gasiti si pe website-ul lor.
Yoder’s Amish Home este o alta ferma amish transformata in scop turistic. Aceasta a fost deschisa in anul 1983, initial in casa unei familii amish. Vizita include un tur pe la toate acareturile normale de langa casa unei familii amish, o plimbare cu buggy-ul, o vizita la scoala de o camera a familiei si o vizita in grajdul familiei. In plus, vizita include si o casa a amish-ilor conservatori, simpla, fara niciun fel de confort si fara urma de tehnologie, asa cum traiesc acum din ce in ce mai putini amishi. Cea de-a doua casa in care ghidul te duce este o casa a amish-ilor Old Order, care, in ciuda numelui, nu sunt cei mai conservatori ci, dimpotriva, pot fi mai indulgenti, in functie de regulile impuse de episcopul bisericii de care apartine familia respectiva. Camerele sunt simple. La etaj stau copiii si la parter parintii. Familiile de amish au pana la 15 copii, astfel ca 3-4 camere cel putin sunt necesare pentru copii. Hainutele acestora difera de la o varsta la alta. Daca celor mici li se permite sa poarte haine cu nasturi, cu un mic model, adolescentilor nu li se mai permite acest “lux”, dar hainele lor in continuare pot avea culori deschise. Adultii, dupa momentul botezului poarta haine si mai simple si inchise la culoare. La parter este dormitorul parintilor, camera de lucru, de obicei cu o masina de cusut, principala indeletnicire a fetelor, bucataria si camara. In bucataria de la aceasta ferma-muzeu, cateva fete amish coceau paine proaspata si fursecuri delicioase. Intrarea a costat in total in jur de 29 de dolari de persoana, cu toate activitatile incluse.
Unul dintre cele mai recomandate restaurante in zona este Mrs Yoder’s Kitchen, un restaurant cu bunatati amish care foloseste exclusiv produse din zona. Poti servi fripturi delicioase, peste pane, somon la gratar asezonat cu legume sau cartofi. La desert, pentru cine mai poate, se serveste o delicioasa placinta cu piersici. In total masa nu depaseste 20 de dolari de persoana. Atentie insa la prajeli pentru ca toata mancarea lor include carne sau peste pane, prajit in mult ulei si nu este cea mai dietetica sau sanatoasa optiune.
Fabrica de branzeturi Guggisberg este o afacere a unei familii de elvetieni, Margret si Alfred Guggisberg, cu o traditie de peste 50 de ani in fabricarea branzeturilor elvetiene. Puteti vizita fabrica si puteti asista la procesul de fabricare al branzeturilor, dar puteti sa si luati masa aici, daca doriti.
Heini’s este o alta fabrica de branzeturi frecventata de turisti. Aici se gasesc tot felul de cascavaluri cu ierburi si arome si sunt disponibile spre degustare. Cei care ajung in prima parte a zilei, pana pe la ora 14, pot participa si la un tur al fabricii. Noi am ajuns pe la ora 17 si deja se inchisese productia.
Piata de vechituri din tinutul amish: de Joia si pana Sambata, intre Sugarcreek si Walnut Creek are loc piata de vechituri din tinutul Amish, de neratat atat de catre turisti, cat si de localnici.
Pe cat de diferiti si interesanti sunt, pe atat sunt si ciudati. Nu trebuie judecati, dar sa refuzi, de exemplu, electricitatea mi se pare absurd. Au unele lucruri bune, altele rele, daca e sa le privim din punctul de vedere al societatii in care traim noi.
Magazinele, hotelurile de cine sunt detinute?
Pentru cei care sunt interesati sa afle mai multe informatii despre Amish, recomand cartea „Rumspringa” de Tom Shachtman care detaliaza perioada sabatica a tinerilor Amish. Cartea in engleza se poate comanda chiar la mana a doua de pe internet, eu am primit-o prin posta din SUA.
Din punctul meu de vedere. Romania e cea mai frumoasa tara…pentru ca e tara mea! Pacat de cei care o conduc!
Un popor destul de sarac, cu o cultura bogata dar prea multe restrictii, exact ca la musulmani. Ei deja nu se mai pot integra intr-o stat democrat odata ce li se impun anumite lucruri. E destul de ciudat.. chiar daca au acele principii legate de familie pe care nu multi le atingem chit ca sunt bune, tot nu as vrea sa fac parte dintr-un asemenea cult.
Se vede ca au o educatie bine aleasa.
Destul de ciudati. Dar fiecare tara cu regulile ei.
Mie mi ar place sa fie si la noi posibil asa ceva, sincer, decat o tara plina de idolatri si de destrabalari mai bine macar un loc virgin in care se traieste modest si frumos, cu Dumnezeu cel adevarat alaturea. De aceea i ajuta Dumnezeu sa dainuie atat de mult! Prin refuzul electricitatii ei arata inclusiv cat iubesc mama pamant care le da hrana de toate zilele! Daca mi as permite eu as merge acolo si daca mi s-ar permite integrarea as sta cu mare drag, decat in ce hal am ajuns noi dintr o tara frumoasa o sodoma si gomora in plina ascensiune urmand ca nu peste putina vreme sa vina si pedeapsa Domnului…
Şi mie mi-ar place să existe şi la noi o comunitate Amish. Însă este imposibil. Suntem lumi diferite, separate de de sute de ani.
Ai putea trăi fără electricitate, deci şi fără feisbuc sau maşină ? Dar fără telefon ?
Eu pot. Pentru că n-am devenit sclavul tehnologiei aşa zis „moderne” !
0 lume interesantă, total diferită de a noastră. Recunosc că mă fascinează.
Sînt Marian Pîrju din Medgidia și din cîte m-am documentat pînă acum despre comunitățile de amish, cred că, ei sînt cei care respectă cu adevărat Decalogul și pentru acest motiv sînt mai iubiți și protejați de Bunul Dumnezeu …
Mare e gardina ta Doamne. Si plina de ciudati. Ca sa nu jignesc.
Sa traiesti in izolare fata de timpurile tale e o mare prostie. Sa nu te bucuri de ce au reusit oamenii sa faureasca e o mare pierdere. Nu neg ca nu e usor si necesita straduinta si minte. E adevarat ca trebuie sa alegi binele din multe tentatii. E mai comod sa pretinzi ca vrei sa traiesti in simplitate si liniste. De fapt e ignoranta. De liniste nu vom duce lipsa pe lumea calalta.
Nu pot sa accept ca cineva chiar si parinte sa limiteze sau sa impuna viitorul copiilor lui cu tot anul sabatic pe care sustin ca il acorda. Ce decizie poate lua un copil necunoscator si neadapatat ?
Normal sa se intoarca. Ca Adam care a avut posibilitatea sa-si aleaga o sotie. Adica pe Eva.