Impresii din Peru (16): A doua zi in jungla Amazonului

Adaugat de la 01 Apr 2014

Despre prima zi in jungla v-am povestit aici. A doua zi dis-de-dimineata, pe la ora 6, am plecat in traseul prin jungla. Ghidul nostru a fost David, un tanar care parea ca are maxim 18 ani, dar care de fapt avea 30 de ani, din Puerto Maldonado de loc. Stia denumirile populare ale tuturor plantelor pe langa care treceam si cateva denumiri stiintifice, iar cel mai important, stia efectele acestor plante, cum si la ce erau folosite de localnici. M-am simtit in siguranta cu el si l-am tras de limba cat de mult am putut. Traseul era in felul urmator: mers 5 kilometri prin jungla, urcat in turnul de observatie, mers inca 700 metri si luat o canoe pentru vreo jumatate de ora de plimbare pe Concha Perdida (Lacul Pierdut), apoi intors la turn, mers inca un kilometru, urcat intr-o canoe si vaslit timp de 3 kilometri, mers inca un kilometru si urcat in barca ce ne va duce la lodge inainte de ora 13:30, la timp pentru masa. Pare un fel de proba olimpica mixta, dar a fost una dintre cele mai interesante experiente ale vacantei mele. Sfat pentru voi, cei care veti merge acolo, luati cel putin un litru de apa/persoana cu voi. O sa imi multumiti mai tarziu.

Insecte si plante in jungla

Traseul era cat de cat amenajat, adica se formase o poteca batatorita, iar in zonele de mlastina erau instalate un fel de poduri de lemn. David mergea in fata cu o maceta si din cand in cand ne mai opream sa ne povesteasca despre copaci, plante, insecte si alte cele. Ne-a aratat un copac a carui coaja mirosea identic cu un catel de usturoi, cu care oamenii din zona se frecau pe corp pentru a nu-i musca insectele sau pentru noroc (asa cum si noi folosim usturoiul pentru a alunga vampirii). Apoi am vazut copacul numit palmito, a carui interior este comestibil si din care se face un fel de salata. Am mai vazut un copac din familia mangrovelor, cu radacinile mari crescute in afara (ca si cum ar avea coroana in jos), care in timpul sezonului ploios se misca, ca si cum ar merge, si am mai vazut si copacul numit tangarana, una dintre componentele ayahuascai, un halucinogen din zona Amazonului.

Ayahuasca

Despre ayahuasca ne-a mai povestit si Marco Antonio, ghidul de la free walking tour-ul din Cusco, la muzeul plantelor din oras. Aceasta ayahuasca este un fel de fiertura facuta de shamanii din zona Amazonului pentru a-i vindeca pe oameni de diverse frici, temeri, fobii sau pentru a le rezolva diverse probleme interioare. Se spune ca aceasta ayahuasca poate avea efect de la cateva ore pana la cateva zile dupa ce ai baut-o si ca in timpul in care esti “adormit” iti poti vedea viitorul. Ghidul Lonely Planet avertizeaza turistii asupra folosirii ayahuascai, in primul rand pentru ca pot fi si foarte multi sarlatani printre cei care o comercializeaza si in al doilea si cel mai important rand, pentru ca poate fi foarte periculoasa si potential mortala. Lodge-ul Eco Amazonia, spre exemplu, oferea la cerere sedinte cu ayahuasca si un shaman local, dar am lasat aceasta experienta pentru alta data.

Din nou, despre insecte si plante

Am vazut si “cel mai inalt copac al junglei”, un arbore-elefant de “aproximativ” 534 de ani, dupa cum ne-a pus David. Este un arbore imens, cu scoarta ca o piele de elefant, de unde si numele sau. Nu are frunze, ceea ce face sa para ca este uscat, dar are in varful crengilor sale niste fructe verzi, ca niste dovlecei in interiorul carora se formeaza un fel de bumbac salbatic folosit de localnici fie sa aprinda focul, fie ca umplutura pentru perne.

La capitolul broaste si furnici am stat foarte bine in aceasta excursie prin jungla. Am vazut musuroaie imense de furnici, atat pe sol, cu adevarate galerii subterane, cat si prinse de copaci, ca un parazit, adaposturi construite din frunze, pamant si fecalele furnicilor. Am vazut furnicile rosii, care pot fi medicament pentru circulatie daca folosesti una sau care te pot omori daca se urca pe tine mai multe. David ne-a aratat si niste furnici negre, cu dinti imensi, pe care probabil ca le-ati mai vazut prin filme folosite in salbaticie ca si copci (doar capul cu clestii). David ne-a scos si o tarantula pui din cuibul ei din pamant si ne-a mai aratat cateva broaste bine camuflate. Din loc in loc zaream grupuri de maimute-veverita, cele mai mici maimute din Amazon, care migrau din copac in copac, de pe creanga pe creanga, catre zonele cu apa. Nu am vazut serpi si nici jaguarul care se pare ca este regele junglei amazoniene, insa experienta a fost foarte interesanta.

Dupa primii 5 km de mers am ajuns la turnul de observatie unde dupa 120 de trepte urcate ne-am aflat deasupra tuturor copacilor din jungla.

Dupa inca aproape un kilometru de mers pe un pod de lemn, intr-o zona mlastinoasa, ne-a venit randul sa admiram broastele testoase din La Cocha Perdida (Lacul Pierdut), dar si un caiman ascuns bine printre palmieri si crengile lor pline de fructe rosiatice, cazute in apa. Despre fructele acestea David ne-a povestit ca in credinta populara se spune ca ele contin foarte mult hormon feminin si oamenii locului cred ca daca un baiat va manca prea multe isi va schimba orientarea sexuala.

Pe lac, cald tare, fara apa de baut

Dupa inca un kilometru de marsaluit prin jungla am ajuns la un fel de canal unde ne-am urcat intr-o canoe si am inceput sa dam la vasle din greu. Deja cam toti ramasesem fara apa, asa ca ne-am facut o strategie ca sa vaslim si sa parcurgem cat mai repede cei 3 kilometri pe apa. Din pacate insa, oricat ne chinuiam, inaintam foarte greu. Pe primul loc al canoei statea un nativ Quechua destul de grasut care atunci cand isi schimba centrul de greutate ne dezechilibra toata barca. Nu ar fi fost o problema sa facem o baie la cele 35 de grade care ne topeau, insa in apa erau tot felul de vietati.

La lodge

Intr-un final am terminat traseul prin jungla si la lodge ne astepta un pranz copios si consistent cu supa de legume, orez, cartofi, yuca (un fel de cartof rosiatic gatit de cele mai multe ori pane) si carne cu sos. La desert, pepene rosu. Dupa masa am incercat o siesta, insa cele 35 de grade de afara, umiditatea crescuta si lipsa electricitatii care facea ventilatorul nostru din tavan sa fie nemiscat, au facut aproape imposibila odihna. Din fericire, lodge-ul mai avea si alte atractii pentru turistii care nu se puteau odihni, ca noi: papagali colorati, maimute jucause, tot felul de plante si chiar o gradina botanica.

Seara am asteptat racorea tolaniti in hamace, racoare care a venit insotita de o furtuna in toata regula, mai intai cu vant puternic care i-a alungat pe ceilalti turisti din hamace si apoi cu stropi mari si desi de ploaie, ploaie care a continuat toata noaptea. Fata de caldura din zilele trecute, de data aceasta ploaia a facut ca in cabanutele noastre fara ferestre, doar cu plase, sa se faca frig de-a binelea peste noapte. Ma tot trezeam gandindu-ma  ca ploaia torentiala care nu se oprea decat sporadic va uda totul prin camera, insa din fericire, ferestrele si plasele erau construite de asa natura incat nu a intrat un strop de apa in camera. Dimineata parca nu ne-am mai trezit in acelasi loc ca in ziua precedenta. Cred ca erau maxim 5-10 grade Celsius afara si perspectiva drumului cu o barca sumar acoperita nu ma incanta foarte tare. Am facut apoi acelasi drum ca la venire, dar in sens invers. Am trecut pe la biroul din Puerto Maldonado al Eco Amazonia Lodge pentru a ne lua bagajele, in stare identica cum le lasasem, si am plecat spre aeroport. Desi am ajuns cu doar o ora inainte de plecarea zborului, totusi mi s-a parut a fi o eternitate pana la imbarcare. Zborul, tot cu Star Peru ca si la dus, a facut escala la Cusco, unde au mai coborat / urcat persoane. Unii veneau cu bocancii plini de noroi, semn ca se stricase vremea si pe acolo.

Am multumit in gand pentru vremea excelenta din vacanta si pentru doua saptamani lipsite de peripetii.

Nu vreau sa inchei notitele despre zilele in jungla fara sa va vorbesc despre riscul de malarie si despre cum iti alegi lodge-ul si activitatile.

Riscul de malarie

La capitolul malarie, desi de cele mai multe ori sunt genul de calator extrem de responsabil si prevazator, de data aceasta am hotarat sa fiu mai relaxat si sa o las mai moale. Citisem intr-adevar despre riscurile de malarie in zona raurilor din jungla Amazoniana, insa hotarasem sa nu ma mai indop cu pastile. Cand am plecat in Africa am luat Eloquile, dar am citit si foarte mult despre cat de puternice sunt aceste pastile si despre ce inseama pentru organism si pentru ficat aceste medicamente. Pentru ca riscul era mult mai mic aici decat in Africa, am decis sa ma protejez foarte bine cu creme si spray-uri anti-insecte si am sperat ca nu voi avea probleme. Am folosit Autan Exotic si inca doua spray-uri locale (pe rand, bineinteles) si din fericire nu am avut niciun fel de probleme.

Lodge-uri in jungla

La capitolul lodge-uri, mie Eco Amazonia mi-a fost recomandat de agentia locala View Peru. Puteti opta pentru un lodge mai apropiat de oras, cum este Inkaterra Lodge, care are inclusiv Wi-Fi si semnal la telefon sau pentru lodge-uri care pe langa excursiile pe domeniul lor (cum am avut si eu), mai ofera si expeditii in Parcul National Manu sau in zona Lacului Sandoval; amandoua merita daca sunteti iubitori ai florei si faunei deosebite.

Mai multe impresii din Peru gasiti aici.

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

2 păreri la “Impresii din Peru (16): A doua zi in jungla Amazonului

  1. Super frumos si interesant. Asteptam urmatoarele povestiri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

zelist monitor

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background