Impresii din Peru (11): Taquile (insula barbatilor care croseteaza), plus drumul spre Cuzco

Adaugat de la 25 Feb 2014

Insula Taquile – insula barbatilor care croseteaza

Cel de-al treilea element al traseului pe lacul Titicaca, dupa insula Amantani si insulele plutitoare Uros, a fost oprirea pe insula Taquile, una dintre cele mai turistice insule ale lacului. Taquile a fost una dintre primele insule unde locuitorii au acceptat turisti in gazda. Desi este aproape de Puno, aflandu-se la doar 35 de kilometri, Taquile si-a protejat traditiile, localnicii vorbesc quechua ca limba principala si se casatoresc doar cu alti localnici de pe insula.

Taquile are aproximativ 7 kilometri patrati, putin peste 2000 de locuitori si 3 porturi principale unde acosteaza feriboturile sau barcile cu turisti. Baza insulei este stancoasa, iar comunitatile de pe insula isi fac casele pe varful colinei. Barca noastra s-a oprit la unul dintre aceste porturi si am inceput un urcus destul de dificil, lung de aproximativ 2 kilometri. Pe drum am admirat privelistea superba asupra lacului care, combinat cu tarmul stancos al insulei, crea un tablou perfect. Ne-am tot intersectat cu locuitori ai insulei, mai tineri sau mai varstnici, iar la o casuta am intalnit un baietel care croseta. Mi-am amintit ca inainte de a cobora de pe vas, Esteban, ghidul nostru, ne-a explicat ca pe aceasta insula barbatii sunt cei care croseteaza caciuli, iar femeile tes brauri colorate, pantaloni grosi de lana si bluze albe pentru barbati si fuste si bluze colorate pentru ele.

Cum iti dai seama cu cine ai de-a face pe insula?

Statutul social al barbatului se cunoaste dupa tipul de caciula pe care il poarta: caciula puternic colorata si cu multe simboluri este a Presedintelui comunitatii, caciula cu rosu si albastru este a barbatilor insurati, iar cea cu alb si rosu este a barbatilor neinsurati. Aceasta la randul ei da detalii suplimentare despre statutul barbatului (daca locuieste cu o fata sau daca este tanar fara obligatii) in functie de modul de a purta caciula. Copiii au si ei un fel de caciula cu un mot lung si colorat. Barbatii poarta dupa ei o traista colorata in care isi tin frunzele de coca si ghemul plus andrelele pentru impletit. Cel mai uzual salut local de pe insula Taquile nu este datul mainii, ci schimbatul de frunze de coca.

Festival de Santo Santiago

Dupa ce am depasit cei doi kilometri de urcat pe insula am ajuns intr-un final in Plaza de Armas, piata principala a insulei unde avea loc si un festival al Sfantului Santiago. Barbati cu palarii ornate cu pene colorate cantau la fluiere si tot felul de instrumente traditionale, iar un grup de femei se invartea in jurul lor, intr-un ritm numai de ei stiut. Se opreau pentru cateva minute si reluau cu aceleasi melodii si acelasi ritm de dans. De jur imprejurul pietei erau asezati turistii in vizita pe insula, dar si capeteniile insulei impreuna cu sotiile lor. Pe o cladire scria mare ca zona este dedicata exclusiv barbatilor care tricoteaza si intr-adevar, erau multi barbati care tricotau pe la colturi. Tot in piata erau si multe tarabute ale comunitatii cu tot felul de obiecte de artizanat local. Dupa ce am parasit piata ne-am indreptat spre o zona cu terase pentru agricultura, unde am si servit masa de pranz: supa de quinoa (pe care deja incepusem sa nu o mai suport) si pastrav. Ultimul efort a fost coborarea celor 500 de trepte pana in portul unde ne astepta barca noastra. Aici ni s-a povestit ca cel mai uzual cadou de nunta nu este un fier de calcat sau un robot de bucatarie, pentru ca nu ar avea ce sa faca cu ele, ci un fel de carpeta tesuta din par de oameni (da, va inteleg reactia, si din respect pentru taquileni refuz sa comentez).

Seara in Puno nu am mai avut timp de nimic, decat de servit o masa traditionala in oras. Nu am mers foarte departe de hotel pentru ca ne luase raul de altitudine cu dureri de cap puternice, motiv pentru care am cautat un restaurant bun in apropiere de hotel.

Autobuzul turistic Puno-Cuzco

Una dintre cele mai interesante optiuni de transport intre Puno si Cusco este un autobuz turistic care pe langa traseul normal face si aproximativ 5 opriri la obiectivele turistice intalnite pe traseu. Se pleaca dimineata la ora 7:30 si se ajunge in Cuzco dupa-amiaza in jur de ora 17:00. Diferenta majora fata de un “colectivo” sunt opririle, dar si timpul mai mare pana la destinatie. Daca va grabiti puteti parcurge cei 380 de kilometri intre Puno si Cusco in 7 ore, cu un colectivo, iar daca vreti sa mai vedeti si altceva pe drum puteti lua autobuzul turistic care face aproximativ 10 ore pe drum si include pranzul servit in stil bufet la unul dintre restaurantele de pe drum.

Prima oprire a fost in micutul oras Pukkara (la aproximativ 1,5 ore de Puno), unde s-a vizitat muzeul litic si catedrala din piata orasului. Daca nu sunteti pasionati de arheologie, cu siguranta veti prefera sa savurati o inghetata pe o banca din piata centrala.

Mai departe am mers spre un alt sat, cu una dintre cele mai frumoase catedrale din sudul Peru-ului, cu toate decoratiunile originale inca pastrate, realizate din lemn. Aici am baut pentru prima data un suc din fructe de cactus, acrisor, cu multa vitamina C (3 soles). Locuitorii de aici au inventat un nou fel de pisco sour, cu suc de fruct de cactus in loc de lime.

Frunze de coca pentru relaxare si respiratie

Tot aici am inceput sa mestecam din nou frunze de Coca, pregatindu-ne de altitudinea maxima a acestui drum, 4335 metri la Abba la Raya, si ultima data cand ne-am aflat la altitudini peste 4000 de metri in aceasta vacanta. Abba la Raya marca si jumatatea calatoriei. De aici am mai facut o oprire la masa (in stil bufet). Cand aveti astfel de pranzuri incluse in pretul biletului sa nu va asteptati la multe feluri de mancare si delicatese. De cele mai multe ori este bufet cu un fel de supa, 2-3 feluri principale, cu orez, paste sau cartofi, 1-2 feluri de salata si ceva dulce. Aici am avut orez cu lapte, chicha sub forma de crema (o fiertura cleioasa dintr-un porumb rosu inchis la culoare) si feliute de banane. Ceaiul este inclus in pret, dar bauturile racoritoare se cumpara separat. Am oprit apoi la Raqchi (sau Templul Wiracocha), primul templu al incasilor pe care l-am vazut in aceasta vacanta. Ultima oprire a traseului a fost la o catedrala puternic decorata cu picturi cu rame aurite, numita Capela Sixtina a Anzilor.

Apropiindu-ne de Cusco ghidul de pe autocar ne-a semnalat cand am trecut Urubamba (denumirea Amazonului in aceasta zona si totodata raul care a sapat Valea Sacra a Incasilor). Vedeta mancarurilor din aceasta zona nu mai este pestele (ceviche), ci porcul de guineea, cuy. Pentru aproximativ 70 de soles poti savura un porc de guineea facut la gratar. Inainte de a intra in Cusco am trecut prin satul celebru pentru restaurantele sale care servesc cuy (cand spun restaurant nu va ganditi la ceva simandicos; inseamna cateva mese scoase in afara unei colibe de lut, cu un gratar mare montat in fata).

Mai multe impresii din Peru gasiti aici.

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Michelin

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background