A sosit vremea sa scriu impresii de calatorie si de la Stonehenge.

Desi am vizitat Londra de mai multe ori pana acum, la Stonehenge nu am reusit sa ajung decat in urma cu cateva saptamani. Aveam sa stau vreo 5 zile in Londra, iar una dintre zile era dedicata Stonehenge-ului. Mai mult, pentru a ma asigura ca fac lucrurile asa cum trebuie si am termen de comparatie, inainte de a merge la Londra am facut o scurta plimbare prin zona Orastiei si am vizitat Sarmizegetusa Regia, un sanctuar al carui calendar central are o structura similara cu cea a Stonehenge-ului (impresii despre Sarmizegetusa aici si aici).

Daca nu ai masina, la Stonehenge poti ajunge fie cu un autobuz National Express pana in Salisbury si de aici cu un taxi sau un autobuz local, fie cu un tur de la una dintre multele companii din Londra ce organizeaza excursii de-o zi la Stonehenge. In functie de buget si timp poti “cupla” Stonehenge-ul cu Windsor si Bath (unde sunt faimoasele bai romane). Dupa ce am testat un pic piata si am comparat preturile, am ales un tur Evans & Evans. In pretul de 25 de lire al turului este inclus transportul pana la Stonehenge si biletul de intrare (care costa 6 lire). Se pleaca in jurul pranzului de la sediul agentiei (Vauxhall Bridge Road, nr. 258 – aproape de Victoria Train Station) si calatoresti cam 3 ore (sau 4 daca ai ghinion de vreun ambuteiaj, cum am patit eu).

“Pietrele” sunt chiar pe marginea drumului, imprejmuite de un gard si pe masura ce ma apropiam mai mult de ele nu puteam sa nu ma intreb “Doar atat?!”. Stiam inca dinainte de a ajunge acolo ca nu pietrele in sine atrag, ci mai degraba povestea din spatele lor, misterul si pana nu am inceput sa ascult Audio Guide-ul (inclus in pretul biletului), nu am putut sa imi sterg dezamagirea de pe fata. Totul a disparut cand aparatul si-a inceput frumoasa poveste despre “pietre” si legendele din spatele lor si despre oamenii locului insiruind tot felul de presupozitii si idei referitoare la utilitatea pietrelor.

Ce spune istoria? Zona a fost locuita inca din anul 8000 i.Hr. si undeva prin anul 2600 i.Hr. a inceput constructia Stonehenge-ului. Include mai multe cercuri, cel interior format din pietre de dolerit (bluestones) care provin, cel mai probabil, din Tara Galilor si cel exterior format din pietre de saracen (cele mai inalte) aduse din regiunea Marlborough. Faptul ca zona in care se afla Stonehenge are valoare istorica este demonstrata si prin numeroasele morminte vizibile in jur, ca niste mici coline asezate din loc in loc.

Ce nu ne spune istoria?

Ce cauta pietrele acelea acolo si cum le-au carat?

Despre “ce cauta” si-a dat cu parerea mai multa lume si cea mai des intalnita ipoteza este aceea a unui calendar (de aici si similitudinea cu calendarul de la Sarmizegetusa Regia). Pe 21 Iunie, in ziua Solstitiului de Vara, cand soarele este in punctul sau maxim, acesta se afla fix deasupra unei pietre numite “Calcaiul”, aflata in afara calendarului.

Despre cum le-au carat… folclorul britanic este plin de legende. Una dintre ele spune ca vrajitorul Merlin le-ar fi adus din Irlanda, pentru a cinsti memoria a 3000 de nobili care au murit in Saxonia. Pietrele erau considerate tamaduitoare si fusesera aduse din Africa in Irlanda de catre giganti.

Acum, nu zic ca a fost cea mai bine “cheltuita” zi din aceasta excursie, insa daca iti place istoria Marii Britanii si daca stii cate ceva din traditia si folclorul britanic si mai ales daca ai citit Tess d’Ubervilles (eu n-am citit dar mi-a spus o prietena ca ar fi un research bun despre rolul mistic al Stonehenge si despre Anglia de sfarsit de secol XVIII), merita sa faci o plimbare la Stonehenge.

Sa nu uit…la intoarcere am vazut cel mai frumos curcubeu…

Fotografii realizate cu Nikon D3000.