Astazi am pentru voi ultimul articol cu impresii din Tarile Baltice, mai exact din Vilnius, capitala Lituaniei. Ii multumesc lui Mihai pentru ca a impartasit cu noi detalii din calatoria sa si nu uitati ca exista zboruri incepand de la 130 euro (dus-intors) Bucuresti-Riga. Celelalte articole despre Tarile Baltice sunt aici si aici, despre Letonia aici si aici, despre Estonia aici si despre Lituania aici.
Nu vreau sa uit experienta pe care am trait-o la Muzeul Victimelor Genocidului. Cel mai sinistru loc in care am calcat pana acum. Fostul sediu central al KGB de pe vremea cand Lituania era parte a URSS. Acolo am coborat in pivnitele cu celulele de arest, camerele de ancheta, de tortura, de executie, totul pastrat intact.Totul se desfasura intr-o cladire frumoasa pe dinafara, de patrimoniu, cu un labirint de pivnite si coridoare in interior la care nu te asteptai, ceea ce amplifica si mai mult senzatia de oribil. Pe afara o cladire gingasa, inauntru iadul. A fost o experienta rascolitoare: sa stai intr-o celula de detentie pe un pat, sa simti umezela prin toti porii, sa ti se taie picioarele, sa ti se intoarca stomacul pe dos, sa vezi o camera de ancheta sau o carcera de 0.6 metri patrati sau camera de executie sau camera de tortura izolata fonic si sa iti imaginezi o viata de detinut care a trait 10-15 ani in conditiile astea. Nu e un muzeu care sa iti trezeasca nicio amintire placuta, dragalasa, senzatii asociate de obicei cu muzeu, dar mi s-a parut o experienta impresionanta.
Vilnius a fost un oras care mi-a placut foarte mult. Centrul Vechi din Vilnius isi merita cu prisosinta locul in patrimoniul mondial UNESCO.
Cu toate astea, Vilnius isi pastreaza un aer linistit de provincie si simti tot timpul ca e un oras in care localnicii spulbera numeric turistii chiar si in cel mai turistic loc posibil, centrul lor vechi. Sa opresti pe cineva pe strada si sa il intrebi “Sunteti localnic sau turist?” e un gest prostut. Toti sunt localnici. Mie experienta cu localnici lituanienii mi s-a parut una extraordinara, erau bucurosi sa intram in vorba, curiosi, foarte modesti in conditia lor de tara mica (am vazut un tricou autoironic de vanzare ca suvenir: „I love Lithuania! But where is it?„) si mult mai interesati de un turist ce le calca pragul decat un localnic dintr-o tara vestica.
Poate datorita acestei abordari din partea localnicilor m-am simtit cel mai bine in Vilnius dintre cele trei tari baltice. Sa nu ma intelegeti gresit: am petrecut clipe frumoase in toate cele 3 capitale, am simtit ca toata excursia in sine a fost nemaipomenita, dar daca cineva m-ar obliga cu pistolul la tampla sa raspund la intrebarea „Unde ti-a placut cel mai mult?”, raspunsul ar fi Lituania.
Multumesc mult pentru impresii, o sa merg si eu in acea zona!
Intr-adevar experienta de la Muzeul Victimelor Genocidului as fi simtit-o si eu la fel de macabra..In rest, povestea si pozele emana un aer linistit, chiar boem de provincie…
Vreau si eu la Muzeul Victimelor Genocidului.:) Mie mi se pare important ca atunci cand calatorim sa incercam sa simtim cat mai mult din frumusetea unui loc, dar sa nu ignoram niciodata ororile desfasurate acolo. Doar asa putem incerca sa nu le repetam de-a lungul timpului.
Felicitari pentru modul in care imbini realismul informatiilor cu pitorescul pozelor.
Villnius este subapreciata si nu inteleg de ce! Este un oras foarte frumos care are un pic din boemul Sibiului si din somptuozitatea Moscovei. Foarte frumos orasul!
La final ii multumesc si eu lui Razvan ca mi-a gazduit pe blogul lui aceasta opera baltica de trei parale a mea.
Tot la final, as mai avea de facut cateva completari pe care am uitat sa le scriu cand trebuia:
– Biserica rosie din imaginea de mai sus se numeste Sf. Ana. Se zice ca atunci cand Napoleon Bonaparte a trecut prin Vilnius, a fost atat de impresionat de frumusetea ei ca a vrut sa o ia in palma, sa o duca la Paris si s-o aseze langa Notre Dame.
– Cea mai uluitoare experienta culinara din viata mea dintre toate tarile in care am fost a avut loc la restaurantul Olde Hansa din Tallinn. Decorul restaurantului e desprins din povestile medievale, tot cadrul romantic e la lumina difuza a lumanarii, fara becuri, hangitele va vorbesc intr-o engleza veche, berea e cu miere, iar mancarea consta in niste delicatese pe care le mancati o data in viata: carne uscata de ren, fripturi in sange, oua de prepelita, icre, somon (e un platou cu toate astea). Lasati cam 1 milion de lei de ai nostri de caciula, poate chiar un pic mai mult, dar calitatea bucatelor e nemaipomenita si e o experienta culinara + atmosfera de care o sa va aduceti aminte toata viata. A fost cea mai scumpa treaba pe care am platit-o in toate cele 3 tari baltice, dar a meritat cu varf si indesat. Va recomand calduros si voua.
– Pentru o seara placuta in Riga, au un skybar pe acoperisul hotelului Reval unde puteti savura un cocktail de la inaltime.
– Pentru panorame splendide cu Tallinnul vechi va recomand sa nu ratati urcarea in catedrala Sf. Olaf, care a fost vreme de 100 de ani cea mai mare cladire din lume. Un fel de Burj Dubai al anului 1500. 🙂
– Doar daca aveti mai mult timp in Vilnius, puteti sa urcati in cea mai inalta cladire a lor, un turn de televiziune foarte inalt de unde se vede tot orasul. Dar nu e in centrul lor vechi, pierdeti ceva timp sa ajungeti pana acolo. De asta zic doar daca aveti timp, altfel limitati-va la centrul vechi.
Subiectiv, ce am simtit eu
– Cea mai ieftina tara dintre cele trei: Lituania
– Cea mai scumpa tara dintre cele trei: Estonia
– Tara care se aseamana cel mai mult cu Romania: Lituania
– Tara cu cea mai buna infrastructura turistica, cea mai pregatita pentru turisti: Estonia
– Tara cu cei mai deschisi localnici: Lituania
– Tara cu cea mai buna bere: si Letonia, si Lituania
– Tara cu cele mai frumoase femei: sa zic Letonia 🙂
– Tara cea mai periculosa: niciuna
Interesanta ideea de a pastra intact un loc atat de sinistru,cu camere de tortura,de ancheta,de executie,ca acelea din Muzeul Victimelor Genocidului.Sigur o vizita de acest gen poate sa-ti strice ziua,dar sa nu uitam ca acolo au fost oameni,oameni ca noi cu vise si sperante si prin ce chinuri au trecut. Despre Vilnius si oamenii sai mi-as dori sa pot impartasi impresii,dar nu pot,nu am avut placerea sa-i cunosc indeaproape.
Ce ai simtit tu, Razvan, la Muzeul Victimelor Genocidului, am trait si eu pe pielea mea la Memorialul din Sighet. Am stat o zi intreaga acolo si a fost cea mai rascolitoare experienta din viata mea. M-a marcat cred mai mult decat emigrarea in Canada urmata de reintoarcerea din Romania. Cine nu isi cunoaste istoria, e condamnat sa o repete. Sa nu uitam niciodata.
ai nevoie de viza pentru a fi turist in aceste tari?
Razvane, ai calatorit cu Interrail sau cu avionul?