Astazi partea a-IV-a cu impresii de calatorie din Tarile Baltice (primele 3 parti – aici, aici si aici).
Ce mi-a placut foarte mult in Riga e ca si-a pastrat integritatea si naturaletea ca oras, aerul maiestuos, nu s-a transformat intr-un circ turistic la dispozitia strainului cum am simtit in Tallinn. Exista toata infrastructura turistica si in centrul vechi din Riga (hotel, restaurant, cafenea), dar totul e facut cu masura si fara sa incerce sa devina catelus turistic ca Tallinnul unde vei gasi un numar mai mare de magazine de suveniruri si restaurante decat localnici.
Am simtit o senzatie de rafinament absolut in Riga ca la ore de amurg sa ne plimbam singuri pe ulitele pustii din centrul lor vechi, printr-un loc atat de frumos si nu ne venea sa credem ca in acelasi loc nu se gasesc sute de turisti. De asta eu consider Riga un loc frumos si subevaluat din Europa unde hoardele de turisti nu au aparut inca.
In trei zile in "Parisul Nordului" vedeti tot ce e important, zaboviti asupra locurilor, o luati la pas parunt si cu multe stopuri, ceea ce n-as putea sa va garantez la un oras ca Paris.
Ati putea chiar folosi o zi pentru o plimbare in afara Rigai, la Jurmala, un fel de "Riviera ex-sovietica" unde marii bolsevici Stalin si compania isi petreceau vacantele. Drumul dureaza cam 45 de minute si nu e nicio diferenta intre trenurile lor si prafuitele noastre vagoane CFR.
Jurmala arata ca un litoral de tara ex-comunista, dar plaja e foarte curata, fara gunoaie si nispul mai fin ca la Mamaia. In rest Marea Baltica e la fel de neagra ca si Marea Neagra (observatie profunda). Apa probabil ca era foarte rece, eu unul nu m-as fi incumetat sa intru in ea.
Am ramas si eu foarte placut surprins de casele de lemn de langa plaja. Foarte dragute si pitoresti si vechi de o suta de ani si cu sutele de-a lungul coastei letone. Le-am revazut si in Estonia in afara centrului vechi, poate ca sunt un stil al locului, nu stiu. Oricum mi-au lasat o impresie placuta.
O casuta…
… si inca o casuta …
… si inca o casuta
(partea a-III-a marti, 27 iulie 2010 – despre Tallinn, Estonia)
Ce stradute pitoresti,si culorile sunt minunate.Parca ar fi o pictura,nicidecum o poza.
Foarte frumos si cand te gandesti ca si ei tot din comununism vin…
Casele de lemn sunt cele vechi contruite pe mal, dar în spate orasul s-a extins, sunt nişte vile la Jurmala, e mic copil Mamaia noastră:)) Şi se tot construiesc, chiar dacă oficial sunt cei mai săraci dintre cele 3 ţări baltice. iar drumul cu trenul, o aventură:)
Imi plac stradutele inguste. Imi lasa impresia unui loc mai degraba mediteranean( ca sa nu zic italian). Si casutele par foarte bine ingrijite si nu-si arata varsta reala.
Casute ca in povesti si strazi pentru pitici…o lume de basm in care vreau si eu sa ma plimb intr-o zi cu soare.
foarte interesant, asteptam si urmatoarea parte !
Ma gandesc care o fi considerentul pentru care au construit casutele atat de aproape, lasand cate o straduta asa ingusta??…Oricum, creaza o senzatie de intimitate si frumusete aparte a orasului…
Am vizitat cele trei capitale baltice acum 29 de ani, intr-o excursie organizata, si, desi vremurile erau altele, am ramas cu aceeasi impresie de organizare, curatenie si grija fata de oras (pe atunci, mai putin evidenta in Vilnius, cel mai sarac dintre cele trei). Asupra lor si-a pus puternic amprenta calitatea lor de membre ale Ligii Hanseatice, puternica alianta comerciala dar si militara a nordului european. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca, de exemplu, Tallinul a fost stapanit, pe rand, cca. 500 de ani, de catre danezi si apoi de suedezi, pana in 1710 cand a fost cucerit de Rusia imperiala. Foarte multi colonisti germani s-au asezat in aceste tari, care au influentat cultura, de aceea nu trebuie sa va mirati cand vedeti cladiri asemanatoare cu cele din tarile nordice din vestul european.
Pe mine Tallinul m-a impresionat mult datorita faptului ca fusese proapat renovat pentru Olimpiada de la Moscova din 1980, avand in vedere ca probele de sporturi de apa s-a udesfasurat aici. Jurmala, in ianuarie 1980 era un satuc de poveste, intr-o padure de pe malul Marii Baltice, vegheata de pescarusi.
Domul din Riga, pe atunci sala de concerte, cu o orga renumita, este impresionant. Centrul orasului l-am comparat cu Budapesta, singurul meu reper atunci.
Vilniusul, comparat cu Tallin si Riga parea un orasel de provincie dar ce m-a uluit cu adevarat era ca, in 1981 intr-un stat al Uniunii Sovietice, fiecare balcon, al fiecarei case, avea pe el un pom de Craciun!
Scuze, m-am lungit cu comentariul dar m-am lasat dusa de valul amintirilor…
(author)
@ hawky: foarte util comentariul tau si foarte personal. ma bucur ca ai impartasit cu noi.
Multumesc pentru apreciere. Iti urmaresc cu interes blogul 🙂