Polinezia Franceza – 25 de argumente ca sa mergi pana la Capatul Lumii!

Astazi am pentru voi un articol minunat, scris de catre un om pasionat de calatorii pe care l-am cunoscut prin intermediul acestui blog.

Este vorba despre unul dintre cititori, pe nume Paul Drosu, care prin comentariile sale pe Facebook si pe blog mi-a trezit interesul pentru Polinezia Franceza, despre care el spune in mod constant ca este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Cititi mai jos si va veti convinge!

–

Stimati cititori ai acestui blog,

Ma numesc Paul DROSU si, de mai mult timp, calatoresc prin lume, incercand sa cunosc acele teritorii indepartate, despre care am citit in copilarie si adolescenta, zeci (probabil sute) de carti de calatorii si aventuri, scrise de romancieri si exploratori celebri, carti cu ajutorul carora geografia nu mai avea nicio taina, iar visele puteau sa zboare libere (da, din nefericire doar visele, pentru ca si copilaria si adolescenta mea s-au petrecut in comunism, cand Europa Occidentala era o “Fata Morgana”, practic de neatins pentru un om obisnuit, iar alte continente puteau fi echivalate cu alte planete, din punctul de vedere al probabilitatii de a ajunge vreodata acolo…).

Desi pana acum am mai scris (nu prea mult) despre calatoriile mele in afara Europei, pe Trip Advisor si am un oarecare numar de cititori acolo (circa 13.000), acestea sunt primele impresii de calatorie pe care le scriu pe un blog romanesc (datorita lui Razvan Pascu, caruia ii multumesc pentru oportunitatea pe care mi-a oferit-o) si as vrea sa va povestec cat mai multe despre cele traite de mine (si sotia mea) pe cel mai impresionant, prezervat si diversificat teritoriu oceanic de pe Pamant, POLINEZIA FRANCEZA (POLYNESIE FRANCAISE), in care natura inca isi pastreaza o mare parte din frumusetea si salbaticia secolului 19, iar bastinasii inca isi pastreaza mare parte din inocenta, candoarea dar si maretia vremurilor de odinioara, cand erau stapanii Pacificului, controland si colonizand cel mai mare teritoriu din istorie – suprafata triunghiului Polinezian (fara Micronezia si Melanezia) este de peste 40.000.000 km2, cu mult peste suprafata celor mai mari imperii din istorie, la apogeul lor – Imperiul Britanic cu circa 33.500.000 km2 in 1922 si Imperiul Mongol cu circa 33.000.000 km2). Extraordinara si unica prezervare a Polineziei Franceze are ca baza doua principale motive:

1. Distanta imensa fata de restul zonelor locuite de pe glob – majoritatea celor circa 118 insule sunt insulele de pe Pamant care se afla la distanta cea mai mare de vreun continent – cel mai apropiat este Australia la circa 6.000 km si chiar si Noua Zeelanda este la aproape 4.500 km.

2. Numarul redus de locuitori, datorat in primul rand bolilor aduse, in secolele 18 si 19, de catre “civilizatia” occidentala, dar si resurselor limitate si razboaielor intertribale purtate in secolul 19, multi polinezieni, in special marchizienii, fiind canibali. Apropo de arhipelagul Marquises, se estimeaza ca, in secolul 16 erau 100.000 de locuitori, iar astazi sunt doar in jur de 9.200!

Am avut fericirea de a-mi indeplini cel mai arzator vis din calatorie, reusind pana acum sa ajung de trei ori in Polinezia Franceza, cunoscand indeaproape trei dintre cele cinci arhipelaguri care formeaza aceasta tara, facandu-mi prieteni, avand si onoarea sa fiu invitat sa stau la ei si sa le cunosc viata altfel decat prin ochii unui turist obisnuit. Este adevarat ca am avut si avantajul de a vorbi bine limba franceza, o binefacere (paradoxal) a vremurilor intunecate din comunism, cand, prin intermediul limbilor straine, incercam o evadare, macar din punct de vedere cultural, utilizand Biblioteca Franceza. Am incercat insa sa asimilez si cateva notiuni de limba tahitiana…

Mai intai, de ce Polinezia Franceza?

1. Este teritoriul la cea mai mare distanta de Romania (circa 19.000 km) – luati o andrea si intepati perpendicular globul pamantesc in dreptul Romaniei si veti vedea ca iese prin partea cealalta, ceva mai jos de Tahiti;

2. Diferenta de fus orar este maxima, de 12 ore (cand la noi nu este data ora inainte), astfel ca miezul noptii la noi inseamna pranzul in Tahiti – probabil datorita acestei diferente de fix 12 ore, nu am avut (nici eu si nici sotia mea) niciodata probleme cu adaptarea la fusul orar…bizar…;

3. Este situata in mijlocul oceanului Pacific, fiind insulele la cea mai mare departare de orice continent si astfel apa oceanului este foarte curata, comparativ cu alte zone situate in apropierea continentelor, cum ar fi Indonezia, Malaezia, Maldive, Seychelles, Madagascar sau Antile;

4. Polinezia Franceza este compusa din 5 arhipelaguri (Societatii – din care fac parte insulele Tahiti, Raiatea – insula sfanta a polinezienilor, Bora Bora si alte insule, Tuamotu, Gambier, Australe si Marchize, suprafata acoperita fiind aproape cat a Europei (intre Marchize si Tahiti sunt circa 1.600 km);

5. Se gasesc aici toate tipurile de relief: insule vulcanice, inalte si abrupte, abia formate (geologic vorbind), in jurul carora nu a fost inca timp pentru aparitia recifului de corali – cum sunt insulele din arhipelagul Marchizelor, apoi insule vulcanice inalte, dar ceva mai batrane, in jurul carora a avut timp sa se formeze, total sau partial, reciful de corali – cum sunt insulele Tahiti (cu inaltimi de aproape 2.300 m), Bora Bora, Tahaa, Mangareva si, in fine, atolii puri, adica reciful de corali care se intinde neintrerupt sub forma unui inel (cerc sau oval), cu o inaltime nu mai mare de 1-5 m, inchizand la mijloc laguna de 10-50 m adancime, care comunica cu oceanul doar prin una sau doua deschizaturi inguste in reciful de corali;

6. Atolii de corali sunt cele mai vechi entitati geologice din zona, un atol formandu-se prin scufundarea completa a insulei vulcanice sub propria ei greutate, in locul ei ramanand laguna si inelul de corali care inconjura insula vulcanica initiala;

7. Cei circa 70 de atoli de corali care formeaza arhipelagul Tuamotu reprezinta cel mai mare lant de atoli de corali din lume si mai multi atoli sunt declarati rezervatie a biosferei UNESCO;

8. Populatia este redusa (circa 260.000 de locuitori, dintre care 184.000 doar in insula principala, Tahiti), pe multi atoli fiind o populatie intre 100-800 persoane, sau fiind nelocuiti;

9. Numarul de turisti este foarte mic, lucru exceptional pentru mediul inconjurator – circa 160.000 de turisti pe an, adica numarul de turisti care vin in HAWAII in doar una-doua saptamani(!!!);

10. Dintre acesti turisti, o mare parte raman in Tahiti sau, in cel mai bun caz, merg in Bora Bora, astfel ca in tot arhipelagul Tuamotu, care are zeci de atoli de corali, situat la o ora de zbor de Tahiti, ajung anual sub 10.000 de turisti;

11. Toate constructiile turistice sunt din materiale naturale, reciclabile si nu o sa vedeti nicaieri, nici macar in Bora-Bora, hoteluri clasice, cu multe etaje, facute din beton sau otel, cu piscine imense, ca in Hawaii sau Cancun, ci numai bungalow-uri de mici dimensiuni, care abia se vad in peisaj;

12. In Polinezia nu exista malarie (cum exista in alte zone ale Oceaniei, mai apropiate de Papua Noua Guinee sau Australia – cum ar fi, de exemplu, Vanuatu sau in alte zone ale lumii, mult mai frecventate – Costa Rica sau Asia de Sud-est – in unele din aceste zone, intr-adevar, malaria este low-risk, dar poti sa risti sa nu te protejezi pentru o boala de care, o data contractata, nu mai scapi toata viata?);

13. Nu sunt animale periculoase ca serpii, paianjenii sau crocodilii; in apa nu sunt meduze periculoase ca in Australia (de fapt eu nu am vazut nici un fel de meduza – probabil pentru ca apa are circa 26 grade C, fiind in mijlocul Pacificului, cu 3-4 grade C mai putin decat in zonele de langa continente – Australia, Asia, Africa – unde am vazut meduze destul de mari);

14. Sunt rechini, dar inofensivi – eu nu am auzit de atacuri, dar din ce am verificat, incepand cu anul 1900, au fost, in toata Polinezia, doar 13 atacuri, niciunul fatal, fatale fiind doar doua, in 1834 si 1893(!) – numarul mare de rechini dovedeste, insa, sanatatea intregului ecosistem, dupa cum spunea insusi Cousteau; asa puteti fi siguri ca pentru fiecare rechin pe care il vedeti, veti vedea alte sute sau mii de pesti in acel ecosistem sanatos; eu am inotat (snorkeling) de mai multe ori, inconjurat de 8-10 rechini “pointe-noire”, care m-au tratat cu o indiferenta totala, pentru ca noi nu suntem prada lor (a speciilor din Polinezia; nu vorbesc de marele alb!);

15. Nu cu aceeasi indiferenta m-a tratat sotia mea, care, la una dintre acele scufundari, era sa ma lase fara sortul de baie, folosindu-ma pe post de scut intre ea si rechinii din jur…ca o paranteza, as fi preferat sa vad macar cativa rechini si anul trecut, intr-un circuit facut in estul Africii – Seychelles, Mauritius sau Madagascar, unde nu a fost nici o urma de rechin…; singurul eventual pericol in apa poate fi doar pestele-piatra (stone-fish), de care te poti feri purtand papuci de snorkeling cu talpa cat mai groasa de cauciuc si evitand sa pui mana chiar pe tot ce vezi pe sub apa; oricum, in mod normal, pestele-piatra nu este mortal, doar te “capiaza” de durere…;

16. Cicloanele sunt extrem de rare si afecteaza, tangential, doar sud-vestul; cele mai puternice cicloane din ultimii ani au fost in 1982-1983 si 1997-1998, cand au coincis cu cele mai puternice perturbatii El-Nino din aceeasi perioada; aparitia cicloanelor este, oricum, in perioada ploioasa intre decembrie-aprilie, cand turistii nu prea sunt prezenti;

17. Nu sunt cutremure si tsunami-uri – chiar tsunami-urile care se produc in diverse parti ale Pacificului, cum ar fi Vanuatu, Japonia sau Chile, ajung cu o amplitudine mica in zona (fiind oricum timp suficient pentru alarmare);

18. Mareele sunt foarte reduse, datorita insasi asezarii Polineziei in mijlocul Pacificului; temperaturile sunt intre 20 grade C si 30 grade C tot timpul anului;

19. Aici sunt cei mai veseli si primitori oameni pe care i-am intalnit in lume – gata oricand sa te ajute, sa iti zambeasca, sa cante si sa danseze;

20. Cele mai uimitoare si senzuale (fara nici cea mai mica legatura cu vulgaritatea) dansuri din lume sunt cele ale fetelor polineziene;

21. Frumusetea fizica, in special a femeilor, dar si a barbatilor, este legendara;

22. Niciodata un polinezian nu ti-ar intinde mana pentru bacsis…;

23. Tatuajele s-au raspandit in lume pornind din insulele Marchize si se tatueaza absolut TOATE partile corpului, inclusiv interiorul narilor si al buzelor, fiecare model avand un anumit simbol; razboinicii tatuati sunt inspaimantatori – am un album uimitor, primit cadou, cu tatuaje polineziene;

24. Perlele negre de Tahiti – cele mai frumoase, rare si scumpe perle din lume;

25. Vanilia de Tahiti – cea mai buna, parfumata si rara vanilie din lume (circa 7% din piata mondiala, dominata de vanilia Bourbon din Madagascar) – pentru a obtine acelasi parfum vanilat dat de o pastaie de vanilie Bourbon este nevoie doar de o treime de pastaie de vanilie de Tahiti! – pana si maica-mea, cand i-am adus vanilie Bourbon din Madagascar, dar omitand sa ii spun ca e altfel de vanilie fata de cea pe care i-o mai dadusem, din Tahiti, mi-a spus ca de unde am adus vanilia, ca nu e asa de buna ca cealalta!

Si nu in ultimul rand, de ce Polinezia Franceza? Pentru ca pe aici au trecut, inevitabil, si unii chiar s-au stabilit pentru o parte din viata sau chiar pentru toata viata, toti marii exploratori si calatori din cartile mele de aventuri: James Cook, Gaugain, Jacques Brel, Thor Heyerdahl, Bernard Moitessier, Alain Gerbault, Marlon Brando, Paul-Emile Victor, Joe Dassin…Si pentru cine este interesat, toti marii actori americani, marii cantareti si sportivi ai lumii (chiar si astronauti – Buzz Aldrin, al doilea om care a pasit pe Luna) au trecut prin Bora Bora, in special prin celebrul restaurant “Bloody Mary’s”.

Chiar si noi, romanii, suntem reprezentati cu cinste astazi in Polinezia…dar vom mai vorbi, deoarece nu as vrea sa va plictisesc cu aceasta prima apropiere. Sper ca in continuarea acestor impresii despre Polinezia Franceza sa intru cat mai mult in descrierea locurilor pe unde am fost, dandu-va si cat mai multe informatii practice si, determinandu-va, poate, sa mergeti si voi in acele locuri magice, locuri care, cel putin la primul contact cu ele, ai impresia ca nu apartin de acest Pamant…si cand mai simtiti si mirosurile absolut imbatatoare ale sutelor de feluri de flori, printre care floarea regina, care este si floarea nationala in Polinezia –  floarea “Tiare Tahiti”…pacat ca inca nu s-a inventat posibilitatea de a inregistra si mirosul, alaturi de imagine si sunet!

Un ultim amanunt in acest prim articol despre Polinezia Franceza, este ca, dupa ce va imbarcati, in Paris, in Airbus-ul A340-300 (unul din flota de 5 aparate, cu nume de insule – Mangareva, Moorea, Rangiroa, Bora-Bora si Nuku-Hiva) al companiei nationale polineziene AIR TAHITI NUI, primiti cate o imbatatoare floare de tiare, pentru a avea un prim contact cu Tahiti, floare pe care trebuie sa o puneti la ureche – stanga daca sunteti casatoriti sau aveti partener(a) si dreapta daca nu sunteti casatoriti/nu aveti partener(a). Poate va intrebati ce inseamna “NUI” din “AIR TAHITI NUI”…iata si primele doua cuvinte tahitiene: nui = mare; iti = mic.

Va multumesc pentru rabdarea de a fi citit aceste impresii de calatorie, care sper ca vi se par interesante si, in curand, vom incepe explorarea celor mai cunoscute insule din arhipelagul Societatii – Tahiti si Bora-Bora!

Paul DROSU