Astazi am pentru voi un articol minunat, scris de catre un om pasionat de calatorii pe care l-am cunoscut prin intermediul acestui blog.
Este vorba despre unul dintre cititori, pe nume Paul Drosu, care prin comentariile sale pe Facebook si pe blog mi-a trezit interesul pentru Polinezia Franceza, despre care el spune in mod constant ca este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Cititi mai jos si va veti convinge!
–
Stimati cititori ai acestui blog,
Ma numesc Paul DROSU si, de mai mult timp, calatoresc prin lume, incercand sa cunosc acele teritorii indepartate, despre care am citit in copilarie si adolescenta, zeci (probabil sute) de carti de calatorii si aventuri, scrise de romancieri si exploratori celebri, carti cu ajutorul carora geografia nu mai avea nicio taina, iar visele puteau sa zboare libere (da, din nefericire doar visele, pentru ca si copilaria si adolescenta mea s-au petrecut in comunism, cand Europa Occidentala era o “Fata Morgana”, practic de neatins pentru un om obisnuit, iar alte continente puteau fi echivalate cu alte planete, din punctul de vedere al probabilitatii de a ajunge vreodata acolo…).
Desi pana acum am mai scris (nu prea mult) despre calatoriile mele in afara Europei, pe Trip Advisor si am un oarecare numar de cititori acolo (circa 13.000), acestea sunt primele impresii de calatorie pe care le scriu pe un blog romanesc (datorita lui Razvan Pascu, caruia ii multumesc pentru oportunitatea pe care mi-a oferit-o) si as vrea sa va povestec cat mai multe despre cele traite de mine (si sotia mea) pe cel mai impresionant, prezervat si diversificat teritoriu oceanic de pe Pamant, POLINEZIA FRANCEZA (POLYNESIE FRANCAISE), in care natura inca isi pastreaza o mare parte din frumusetea si salbaticia secolului 19, iar bastinasii inca isi pastreaza mare parte din inocenta, candoarea dar si maretia vremurilor de odinioara, cand erau stapanii Pacificului, controland si colonizand cel mai mare teritoriu din istorie – suprafata triunghiului Polinezian (fara Micronezia si Melanezia) este de peste 40.000.000 km2, cu mult peste suprafata celor mai mari imperii din istorie, la apogeul lor – Imperiul Britanic cu circa 33.500.000 km2 in 1922 si Imperiul Mongol cu circa 33.000.000 km2). Extraordinara si unica prezervare a Polineziei Franceze are ca baza doua principale motive:
1. Distanta imensa fata de restul zonelor locuite de pe glob – majoritatea celor circa 118 insule sunt insulele de pe Pamant care se afla la distanta cea mai mare de vreun continent – cel mai apropiat este Australia la circa 6.000 km si chiar si Noua Zeelanda este la aproape 4.500 km.
2. Numarul redus de locuitori, datorat in primul rand bolilor aduse, in secolele 18 si 19, de catre “civilizatia” occidentala, dar si resurselor limitate si razboaielor intertribale purtate in secolul 19, multi polinezieni, in special marchizienii, fiind canibali. Apropo de arhipelagul Marquises, se estimeaza ca, in secolul 16 erau 100.000 de locuitori, iar astazi sunt doar in jur de 9.200!
Am avut fericirea de a-mi indeplini cel mai arzator vis din calatorie, reusind pana acum sa ajung de trei ori in Polinezia Franceza, cunoscand indeaproape trei dintre cele cinci arhipelaguri care formeaza aceasta tara, facandu-mi prieteni, avand si onoarea sa fiu invitat sa stau la ei si sa le cunosc viata altfel decat prin ochii unui turist obisnuit. Este adevarat ca am avut si avantajul de a vorbi bine limba franceza, o binefacere (paradoxal) a vremurilor intunecate din comunism, cand, prin intermediul limbilor straine, incercam o evadare, macar din punct de vedere cultural, utilizand Biblioteca Franceza. Am incercat insa sa asimilez si cateva notiuni de limba tahitiana…
Mai intai, de ce Polinezia Franceza?
1. Este teritoriul la cea mai mare distanta de Romania (circa 19.000 km) – luati o andrea si intepati perpendicular globul pamantesc in dreptul Romaniei si veti vedea ca iese prin partea cealalta, ceva mai jos de Tahiti;
2. Diferenta de fus orar este maxima, de 12 ore (cand la noi nu este data ora inainte), astfel ca miezul noptii la noi inseamna pranzul in Tahiti – probabil datorita acestei diferente de fix 12 ore, nu am avut (nici eu si nici sotia mea) niciodata probleme cu adaptarea la fusul orar…bizar…;
3. Este situata in mijlocul oceanului Pacific, fiind insulele la cea mai mare departare de orice continent si astfel apa oceanului este foarte curata, comparativ cu alte zone situate in apropierea continentelor, cum ar fi Indonezia, Malaezia, Maldive, Seychelles, Madagascar sau Antile;
4. Polinezia Franceza este compusa din 5 arhipelaguri (Societatii – din care fac parte insulele Tahiti, Raiatea – insula sfanta a polinezienilor, Bora Bora si alte insule, Tuamotu, Gambier, Australe si Marchize, suprafata acoperita fiind aproape cat a Europei (intre Marchize si Tahiti sunt circa 1.600 km);
5. Se gasesc aici toate tipurile de relief: insule vulcanice, inalte si abrupte, abia formate (geologic vorbind), in jurul carora nu a fost inca timp pentru aparitia recifului de corali – cum sunt insulele din arhipelagul Marchizelor, apoi insule vulcanice inalte, dar ceva mai batrane, in jurul carora a avut timp sa se formeze, total sau partial, reciful de corali – cum sunt insulele Tahiti (cu inaltimi de aproape 2.300 m), Bora Bora, Tahaa, Mangareva si, in fine, atolii puri, adica reciful de corali care se intinde neintrerupt sub forma unui inel (cerc sau oval), cu o inaltime nu mai mare de 1-5 m, inchizand la mijloc laguna de 10-50 m adancime, care comunica cu oceanul doar prin una sau doua deschizaturi inguste in reciful de corali;
6. Atolii de corali sunt cele mai vechi entitati geologice din zona, un atol formandu-se prin scufundarea completa a insulei vulcanice sub propria ei greutate, in locul ei ramanand laguna si inelul de corali care inconjura insula vulcanica initiala;
7. Cei circa 70 de atoli de corali care formeaza arhipelagul Tuamotu reprezinta cel mai mare lant de atoli de corali din lume si mai multi atoli sunt declarati rezervatie a biosferei UNESCO;
8. Populatia este redusa (circa 260.000 de locuitori, dintre care 184.000 doar in insula principala, Tahiti), pe multi atoli fiind o populatie intre 100-800 persoane, sau fiind nelocuiti;
9. Numarul de turisti este foarte mic, lucru exceptional pentru mediul inconjurator – circa 160.000 de turisti pe an, adica numarul de turisti care vin in HAWAII in doar una-doua saptamani(!!!);
10. Dintre acesti turisti, o mare parte raman in Tahiti sau, in cel mai bun caz, merg in Bora Bora, astfel ca in tot arhipelagul Tuamotu, care are zeci de atoli de corali, situat la o ora de zbor de Tahiti, ajung anual sub 10.000 de turisti;
11. Toate constructiile turistice sunt din materiale naturale, reciclabile si nu o sa vedeti nicaieri, nici macar in Bora-Bora, hoteluri clasice, cu multe etaje, facute din beton sau otel, cu piscine imense, ca in Hawaii sau Cancun, ci numai bungalow-uri de mici dimensiuni, care abia se vad in peisaj;
12. In Polinezia nu exista malarie (cum exista in alte zone ale Oceaniei, mai apropiate de Papua Noua Guinee sau Australia – cum ar fi, de exemplu, Vanuatu sau in alte zone ale lumii, mult mai frecventate – Costa Rica sau Asia de Sud-est – in unele din aceste zone, intr-adevar, malaria este low-risk, dar poti sa risti sa nu te protejezi pentru o boala de care, o data contractata, nu mai scapi toata viata?);
13. Nu sunt animale periculoase ca serpii, paianjenii sau crocodilii; in apa nu sunt meduze periculoase ca in Australia (de fapt eu nu am vazut nici un fel de meduza – probabil pentru ca apa are circa 26 grade C, fiind in mijlocul Pacificului, cu 3-4 grade C mai putin decat in zonele de langa continente – Australia, Asia, Africa – unde am vazut meduze destul de mari);
14. Sunt rechini, dar inofensivi – eu nu am auzit de atacuri, dar din ce am verificat, incepand cu anul 1900, au fost, in toata Polinezia, doar 13 atacuri, niciunul fatal, fatale fiind doar doua, in 1834 si 1893(!) – numarul mare de rechini dovedeste, insa, sanatatea intregului ecosistem, dupa cum spunea insusi Cousteau; asa puteti fi siguri ca pentru fiecare rechin pe care il vedeti, veti vedea alte sute sau mii de pesti in acel ecosistem sanatos; eu am inotat (snorkeling) de mai multe ori, inconjurat de 8-10 rechini “pointe-noire”, care m-au tratat cu o indiferenta totala, pentru ca noi nu suntem prada lor (a speciilor din Polinezia; nu vorbesc de marele alb!);
15. Nu cu aceeasi indiferenta m-a tratat sotia mea, care, la una dintre acele scufundari, era sa ma lase fara sortul de baie, folosindu-ma pe post de scut intre ea si rechinii din jur…ca o paranteza, as fi preferat sa vad macar cativa rechini si anul trecut, intr-un circuit facut in estul Africii – Seychelles, Mauritius sau Madagascar, unde nu a fost nici o urma de rechin…; singurul eventual pericol in apa poate fi doar pestele-piatra (stone-fish), de care te poti feri purtand papuci de snorkeling cu talpa cat mai groasa de cauciuc si evitand sa pui mana chiar pe tot ce vezi pe sub apa; oricum, in mod normal, pestele-piatra nu este mortal, doar te “capiaza” de durere…;
16. Cicloanele sunt extrem de rare si afecteaza, tangential, doar sud-vestul; cele mai puternice cicloane din ultimii ani au fost in 1982-1983 si 1997-1998, cand au coincis cu cele mai puternice perturbatii El-Nino din aceeasi perioada; aparitia cicloanelor este, oricum, in perioada ploioasa intre decembrie-aprilie, cand turistii nu prea sunt prezenti;
17. Nu sunt cutremure si tsunami-uri – chiar tsunami-urile care se produc in diverse parti ale Pacificului, cum ar fi Vanuatu, Japonia sau Chile, ajung cu o amplitudine mica in zona (fiind oricum timp suficient pentru alarmare);
18. Mareele sunt foarte reduse, datorita insasi asezarii Polineziei in mijlocul Pacificului; temperaturile sunt intre 20 grade C si 30 grade C tot timpul anului;
19. Aici sunt cei mai veseli si primitori oameni pe care i-am intalnit in lume – gata oricand sa te ajute, sa iti zambeasca, sa cante si sa danseze;
20. Cele mai uimitoare si senzuale (fara nici cea mai mica legatura cu vulgaritatea) dansuri din lume sunt cele ale fetelor polineziene;
21. Frumusetea fizica, in special a femeilor, dar si a barbatilor, este legendara;
22. Niciodata un polinezian nu ti-ar intinde mana pentru bacsis…;
23. Tatuajele s-au raspandit in lume pornind din insulele Marchize si se tatueaza absolut TOATE partile corpului, inclusiv interiorul narilor si al buzelor, fiecare model avand un anumit simbol; razboinicii tatuati sunt inspaimantatori – am un album uimitor, primit cadou, cu tatuaje polineziene;
24. Perlele negre de Tahiti – cele mai frumoase, rare si scumpe perle din lume;
25. Vanilia de Tahiti – cea mai buna, parfumata si rara vanilie din lume (circa 7% din piata mondiala, dominata de vanilia Bourbon din Madagascar) – pentru a obtine acelasi parfum vanilat dat de o pastaie de vanilie Bourbon este nevoie doar de o treime de pastaie de vanilie de Tahiti! – pana si maica-mea, cand i-am adus vanilie Bourbon din Madagascar, dar omitand sa ii spun ca e altfel de vanilie fata de cea pe care i-o mai dadusem, din Tahiti, mi-a spus ca de unde am adus vanilia, ca nu e asa de buna ca cealalta!
Si nu in ultimul rand, de ce Polinezia Franceza? Pentru ca pe aici au trecut, inevitabil, si unii chiar s-au stabilit pentru o parte din viata sau chiar pentru toata viata, toti marii exploratori si calatori din cartile mele de aventuri: James Cook, Gaugain, Jacques Brel, Thor Heyerdahl, Bernard Moitessier, Alain Gerbault, Marlon Brando, Paul-Emile Victor, Joe Dassin…Si pentru cine este interesat, toti marii actori americani, marii cantareti si sportivi ai lumii (chiar si astronauti – Buzz Aldrin, al doilea om care a pasit pe Luna) au trecut prin Bora Bora, in special prin celebrul restaurant “Bloody Mary’s”.
Chiar si noi, romanii, suntem reprezentati cu cinste astazi in Polinezia…dar vom mai vorbi, deoarece nu as vrea sa va plictisesc cu aceasta prima apropiere. Sper ca in continuarea acestor impresii despre Polinezia Franceza sa intru cat mai mult in descrierea locurilor pe unde am fost, dandu-va si cat mai multe informatii practice si, determinandu-va, poate, sa mergeti si voi in acele locuri magice, locuri care, cel putin la primul contact cu ele, ai impresia ca nu apartin de acest Pamant…si cand mai simtiti si mirosurile absolut imbatatoare ale sutelor de feluri de flori, printre care floarea regina, care este si floarea nationala in Polinezia – floarea “Tiare Tahiti”…pacat ca inca nu s-a inventat posibilitatea de a inregistra si mirosul, alaturi de imagine si sunet!
Un ultim amanunt in acest prim articol despre Polinezia Franceza, este ca, dupa ce va imbarcati, in Paris, in Airbus-ul A340-300 (unul din flota de 5 aparate, cu nume de insule – Mangareva, Moorea, Rangiroa, Bora-Bora si Nuku-Hiva) al companiei nationale polineziene AIR TAHITI NUI, primiti cate o imbatatoare floare de tiare, pentru a avea un prim contact cu Tahiti, floare pe care trebuie sa o puneti la ureche – stanga daca sunteti casatoriti sau aveti partener(a) si dreapta daca nu sunteti casatoriti/nu aveti partener(a). Poate va intrebati ce inseamna “NUI” din “AIR TAHITI NUI”…iata si primele doua cuvinte tahitiene: nui = mare; iti = mic.
Va multumesc pentru rabdarea de a fi citit aceste impresii de calatorie, care sper ca vi se par interesante si, in curand, vom incepe explorarea celor mai cunoscute insule din arhipelagul Societatii – Tahiti si Bora-Bora!
Paul DROSU
Interesant acest articol. Ne puteți spune cam cât costă o vacanță de 2 săptămâni de exemplu?
Depinde de mai multi factori: daca te duci cu o agentie romaneasca, straina sau pe cont propriu, unde in PF vrei sa te duci, ce cheltuieli suplimentare esti dispus sa faci (cum ar fi diving-ul)…Eu as estima ca ar fi ceva incepand de la 3600 de Euro/persoana vreo 12-14 zile cu cazare, demipensiune, bilet avion dus-intors din Paris via Los Angeles cu „Air Tahiti Nui”, zboruri interne, pentru vreo 2 insule + 1 atol de corali gen Tahiti – Moorea/Bora Bora/Huahine – Rangiroa/Fakarava. Daca e si Bora Bora, pretul s-ar putea sa fie ceva mai mare. Se mai pune si avionul Bucuresti Paris. Se poate incerca eventual cu Air France direct Bucuresti Tahiti, s-ar putea sa iasa mai ieftin, dar se pierde cred la zborurile interne cu Air Tahiti. Ca un calcul grosier, ar fi in jur de 2000 Euro avionul international pentru 1 persoana (Paris – Tahiti), in jur de 300-400 Euro/persoana avion intre Tahiti alta insula (dar nu prea indepartata) – dar aici se pot face diverse combinatii/islands pass-uri sa iasa mai putin per total. Ar mai fi in jur de 150-200 Euro pe zi doua persoane cazare cu demipensiune, in general in pensiuni familiale, caci in afara de insulele mai cunoscute, nu prea exista hoteluri (chiar si „hotelurile” sunt compuse doar din bungalowuri de mici dimensiuni, nu exista hoteluri uriase, nici macar in Bora Bora). Dar este superb la aceste pensiuni familiale…te imprietenesti cu toti (care, oricum,sunt putini) mananci excelent, afli o multime de lucruri…si te simti cu adevarat la capatul lumii. Depinde si ce asteptari de confort ai…oricum, poti gasi in PF unele dintre cele mai scumpe resorturi din Pacific…Plus cheltuielile suplimentare, de leisure…Unele pensiuni, in general de pe atolii de corali iti ofera si posibilitatea de camping. In PF gasesti unele dintre cele mai renumite locuri de diving/snorkeling din lume, unele pe atoli de corali rezervatie a biosferei UNESCO, locuri unicat unde te poti scufunda alaturi de zeci sau sute de rechini ciocan (sau alte specii, dar nu dintre cele periculoase, ca marele-alb), manta-rays etc etc. Daca esti pasionat de surfing, in Tahiti se desfasoara o etapa din campionatul mondial de surf. Vreau sa spun ca in PF gasesti cam orice ti-ai putea dori, adunate la un loc!
Multumesc pentru acest articol!Citindu-l, am visat cu ochii deschisi.:)
Roxana: Ma bucur ca ti-a placut! Si, de fapt, nu a vrut sa fie decat o introducere…cuprinsul inca nici nu a inceput!
Superb!!!! Abia astept urmatoarele articole, voi calatori si eu odata cu ele in PF! 🙂
Imi place foarte mult articolul. Sper sa pot ajunge si eu la un moment dat intr-o asa vacanta.
Intre timp astept continuarea acestui articol 😀
Poți te rog sa-mi spui cât durează zborul pana în tahiti?și care ar fi ruta de zbor (escalele)?Poți de asemenea sa-mi recomanzi o companie aeri
ana accesibila?
@dorin: Durata: Paris – LA – Tahiti: ~22h30 la ducere si ~21h30 la intoarcere, incluzand si escala de circa 2h din LA. Apoi Bucuresti – Paris: ~3h dus si 2h30 intors plus escala in CDG de vreo2h30 la dus si sa zicem vreo 3h la intors. Asta daca mergi Bucuresti Paris cu Tarom/Air France. Daca mergi cu low-cost e mai ieftin (teoretic) dar pierzi mult mai mult timp si cat mai dai pe taxi/autobuz/RER intre aeroporturi, mai rau te doare capul…Si probabil va trebui sa stai o noapte in Paris. Apropo de asta, eu intotdeauna stau cel putin o noapte in Paris, o data ca am oricum ce face si a doua oara ca este foarte bine pentru sanatate sa nu zbori atat de mult intr-una. Cea mai „accesibila” companie de zbor intre Paris si Tahiti este Air Tahiti Nui – are pretul cel mai mic si te sui in avion la Paris si cobori in Tahiti (mai bine zis bagajele de cala, caci tu oricum cobori din avion la escala din LA, impreuna cu bagajele de mana, pentru a trece pe la pasapoarte si sa iti mai piuie nitel bagajele si pe tine). Mai poti zbura pana in LA si cu alte companii gen Air France etc etc, dar intre LA si Tahiti nu prea e decat Air Tahiti Nui (in code sharing cu Air France, din cate stiu). Iar pretul dus-intors Paris – Tahiti este in jur de 2000-2100 Euro cu Air Tahiti Nui si este cel mai convenabil din cate stiu eu…. Plus pretul dus-intors Bucuresti-Paris. A, si iti trebuie viza de USA.
Mulțumesc pentru explicații! O singura nelămurire am în legătură cu viza pentru sua (escala),ce fel de viza am nevoie ,și ce fel de demersuri trebuie sa fac pentru a o obține? Multe salutari!
@dorin: Iti trebuie viza normala. Teoretic, poti cere si doar viza de tranzit, dar daca iti vor da, iti vor da tot normala, pentru ca aia de tranzit implica ca tot poti intra o luna pe teritoriul USA si deci nu ai nici o restrangere cu ea privitor la intrarea in USA. Chiar pe pagina lui Razvan, el a explicat cam ce implica. Poti intra si pe pagina ambasadei USA in Bucuresti. La escala in LA ti se va pune in pasaport stampila normala de intrare in USA si cate zile ai dreptul de sedere. Apoi intri pur si simplu in aeroport si faci iar controlul bagajelor de mana si personal sau, alte dati, dupa ce ne-a pus stampila in pasaport, nu am trecut dincolo de ghiseu si ne-am intors inapoi in sala speciala de asteptare, ramanand practic in „no man’s land”. Daca ai ghinion si nu iei viza (destul de putin probabil) si vrei cu tot dinadinsul sa ajungi in PF, poti alege si calea grea prin Australia -> Noua Zeelanda. Sau prin Chile – Rapa Nui (Insula Pastelui). Ambele sunt binisor mai lungi si ca timp si ca distanta iar pretul este mai mare. Succes!
F frumos articol. Am vizitat FP pt 4 sapt la sfarsitul anului trecut. Este adevarat ca nr de turisti care viziteaza aceste insule este f mic in comparatie cu Hawaii sau Bali, Thailanda etc dar e normal sa fie asa pt ca acesta e o destinatie exclusivista si nu una unde se practica turismul in masa. De asemenea este f scumpa .
Am vizitat Moorea, Bora Bora , Tahaa , Tikehau si Fakarava plus capitala Papeete. Am stat in hoteluri de top in primele trei insule si am ales pensiuni pt Tuamotus( unde oricum nu prea sunt hoteluri)iar eu doream sa experimentez ceva autentic. Este cel mai frumos loc pe care l am vazut . De a lungul timpului am vizitat numeroase insule exotice ,seychelles maldives carribean sau zanzibar mauritius etc dar nimic nu se compara cu frumusetea si salbaticia acestor locuri… Paduri de palmieri cat vezi cu ochii, apa are un turcoaz cum
numai acolo exista,munti , vegatatie, cascade..in tuamotus omenii traiesc intr o izolare de nedescris. Viata curge incet in aceste insule adormite. locuitorii isi ocupa timpul cu pescuitul sau coprah(fac ulei de cocos) iar seara stau in curte si canta ukulele(cantace traditionale tahitiene). Toata lumea poarta flori la ureche. Peste tot miroase a frangipani sau tiare..chiar si in aeroporturi sau avioane pt ca toti turistii poarta si sunt intampinati cu coroane de flori.
Fakarava e preferata mea iar pensiunea la care am stat in sudul fakaravei este extrem de izolata, amplasa in salbaticie, singura cale de aces fiind o calatorie cu barca de 2 ore.Acolo am vizitat o plaja cu nisipuri roz pe care nu o pot uita. Moorea are de asemenea peisaje de vis iar amplasarea hotelul Hilton este superba.
Snorkelingul e exceptional in acest loc si sunt sute,mii de rechini(majotitatea de recif) Planuiesc sa vizitez din nou FP si vreau sa includ atoli izolati care nu sunt inclusi in Tuamotu Pass si poate Aitutaki(cooks islands) sau vanuatu. Sudul pacificului e prea frumos si plin de traditii!
Va doresc cat mai multe calatorii minunate.
Pentru „EU”: Ma bucur ca ti-a placut articolul si ma bucur si mai mult ca imi dai dreptate! Eu am spus intotdeauna ca PF este cea mai minunata (din toate punctele de vedere), prezervata si SIGURA zona tropicalo-ecuatorialo marina din lume…Pasul sudic din Fakarava este legendar printre diveri..Nu stiu daca ai aflat, daar Fakarava si inca cativa atoli minunati sunt rezervatie a biosferei UNESCO. Iar pescuitul in atol (nu ca ar fi prea multi cei care sa pescuiasca) se face pe 1-2 ani doar pe cate un sfert din suprafata lui, dupa care se trece pe alt sfert…Nu exista (ca in multe alte locuri, dar in special in Asia de sud-est si Bali) pescuit cu dinamita si cianuri…Dar cu rechinii cei multi si inofensivi cum a fost? Un pic de frica? Stii poate ce spunea Cousteau batranul: un ecosistem marin este cu atat mai prezervat cu cat sunt mai multi rechini…Doar cu un lucru nu prea sunt de acord din ce ai spus: PF nu este mai scumpa decat alte zone (in afara de transport), ba chiar binisor mai ieftina ca de ex Maldive. Daca ai stat la „hotelurile” (pun in ghilimele ca de fapt sunt bungalowuri, nu exista constructii uriase de beton si sticla, ca in alte parti din lume – spun asta pentru cititorii care nu stiu ce inseamna un „hotel” in PF) renumite din Bora Bora, Moorea si Tahaa (chiar si Tikehau) e normal ca a fost destul de scump, dar chiar si in aceste insule (cele mai cunoscute si vizitate, dar nu si cele mai minunate) gasesti preturi rezonabile. Sper ca ai venit din Tahaa cu provizia de vanilie…cea mai minunata vanilie din lume! Data viitoare incearca sa ajungi si in Marchize…nu vei regreta, iti garantez! Si eu iti doresc din suflet super-calatorii! P.S.1 Apa mea de toaleta preferata – Aqua di Gio – are in ea si esenta de floare de tiare. Si folosesc aceasta apa de toaleta si after-shave de foarte mult timp, dinainte sa ajung pentru prima data in PF…Oare a fost o intamplare?…P.S.2 – Vezi ca in Vanuatu e problema cu malaria si mai poti da (rar) peste cate un urias crocodil de apa sarata, venit in vizita dinspre Papua si Australia…
Frumos articol, insa as vrea sa va aduc la cunostinta faptul ca in luna octombrie 2015 am vizitat Insulele Cook ( Aitutaki ) Nu cred ca exista pe fata pamantului un Atol mai spectaculos si mai frumos ca cel din Aitutaki!
Pentru cei interesati ,si pentru cei care intentioneaza sa vada Aitutaki sa ma contacteze pe fb Alvaro Mendana ,va voi arata poze sa va dati seama exact despre ce vorbesc!
Am citit comentariile voastre si mi-au placut .Am deja bilete de avion cumparate de la Emirates cu escala in Dubai ,Sydney , Auckland .Ajung in Papeete in 22 martie si stau 3 saptamani . As vrea sa va intreb care ar fi insulele cele mai frumoase de vazut si cate zile sunt necesare sa nu te plictisesti pe o insula .Exista o ordine in care trebuie vazute ? Cu ce se poate ajunge cel mai usor de pe o insula pe alta ? Exista si feryboturi care circula intre insule ? Recomandati-mi cateva locuri de cazare , pentru ca nu stiu unde si cat voi sta si nu am facut nici o rezervare inca .
Astept indrumarile voastre .
Imi pare rau ca iti raspund asa tarziu, cand esti deja acolo… Cine ajunge prima oara, de obicei vrea sa ajunga si in Bora Bora. Este frumos, dar este foarte turistizata si binisor mai scumpa decat restul P.F. Orice insula este extraordinara. Poti merge in Moorea, Huahine, Tahaa – insula vaniliei. Ar trebui sa ajungi si in arhipelagul Tuamotu, format din inele de atoli de corali. Cei mai cunoscuti atoli, pentru cine ajunge prima data si unde sunt si zboruri mai dese sunt Rangiroa, Fakarava (rezervatie a biosferei UNESCO), Tikehau. Merita si arhipelagul Marquises, dar avionul este destul de scump – Hiva Oa este cea mai interesanta. Mai poate fi si Nuku Hiva. Ferry e doar intre Tahiti si Moorea – vreo 16 km. Mai este un cargobot, care ia si pasageri, Aranui, care face turul arhipelagurilor timp de 2 saptamani, cu plecare/sosire in Tahiti. La pensiuni este cel mai interesant de stat. Oricum, in Tuamotu si Marchize, nu preasunt „hoteluri”.
Iti doresc timp superb si calatorie magica!
Sintem interesați să ne mutăm pe una din insule dacă aveți câteva sfaturi vă suntem recunoscători
Sunt interesata da ma mut pe una din insule cu intreaga familie si da-mi deschid ceva din care sa- mi castig existenta. Nu stiu magazin, barulet pe plaja nu stiu nimic despre aceste insule.Eu ma gandeam la Rep Dominicana dar am tot felul de informatii unele deloc faine. Cu multumiri
Asi dori sa ma stabilesc pe una din insule cu intreaga familie si sa-mi deschid ceva din care sa- mi castig existenta. Nu stiu magazin, barulet pe plaja nu stiu nimic despre aceste insule.Eu ma gandeam la Rep Dominicana dar am tot felul de informatii unele deloc faine. Cu multumiri
Pt mine Polinezia e un vis de 12 ani. As vrea să mă mut de totului acolo. Gen one way ticket. Am citit pe net că nu prea accepta străini. Și că birocrația e jenantă și că trebuie să ști limba franceză. E adevărat oare?
Pentru cei interesati de a se muta in P.F.: este foarte greu sa iti castigi existenta acolo, mai ales ca strain (popa’a, folosit de bastinasi si in sens peiorativ). Chiar si pentru francezii get-beget din metropola este greu. Cu propria ta afacere este si mai greu: trebuie sa stii franceza, obiceiurile locale, birocratia franceza (aplicata la lentoarea polineziana). Utilitatile sunt foarte scumpe. Transportul la fel (atat international, cat si intern). Pamanturile sunt ale bastinasilor si foarte greu, de fapt imposibil, practic, poti cumpara pamant. Mai ales ca nu exista acte, cadastru (mai ales pe insulele mai mici sau indepartate), iar pamantul apartine intregii familii si nici nu stii cine e proprietar de fapt. Am cunoscut la-bas destui francezi care au afaceri in turism si care supreavietuiesc la limita din asta. Mai trebuie sa cunosti cate ceva despre viata lor, istoria lor, chiar sa stii tahitiana (sau paumotu sau marchiziana, functie de unde vrei sa stai), sa cunosti flora locala, pestii… Daca vrei sa le dai turistilor peste (ce se mananca de obicei pe acolo) ce le dai? Stii pestii, care sunt otravitori, cum se prepara, cum ii prinzi? Iti trebuie salupa, sa ai autorizatie si permis si sa stii sa pescuiesti… Si unde sa pescuiesti… Sa stii fructele locale, legumele locale, clima locala… Trebuie sa cunosti oceanul, vanturile, valurile. Sunt foarte multe aspecte dificile… 🙂
Unde putem citi articolele din continuarea acestei introduceri? Multumesc!
Cristina: Din pacate nu am avut mult timp si nu am fost foarte preocupat de a scrie prea mult. Mai am o poveste despre un atol de corali, printre cele cateva povesti din „carticica mea de povesti” – https://latitude360longitude360.wordpress.com/. Si fotografii cu descrieri cateodata consistente, pe pagina mea de facebook sau in unul doua grupuri de calatorii in care mai scriu. 🙂
Bun articol👍Am vizitat și eu Insulele Cook (Aitutaki ) in luna octombrie,am trait momentele greu de descris in cuvinte ,momente ce nu le mai pot șterge din minte.
Fantastic.Cine stie poate intr-o zi o sa ajung si eu acolo.Felicitari pentru aceasta povest minunata.
foarte frumos…din pacate pentru mine si pentru foarte multi exista o problema..a banilor
multumim ca impartasesti cu noi.experientele tale
Un prim argument pentru a NU vizita Polinezia franceza : Poate doar dacă treci cu vederea, cu nerușinare, cele 193 de teste nucleare devastatoare efectuate de francezi timp de mai bine de 30 de ani (mai exact din 1960 până în 1996) în atolii de tristă faimă Mururoa și Fangataufa, ambii parte a arhipelagului Tuamotu. Ale căror consecințe au fost mult mai grave decât se crezuse inițial, după cum a rezultat în urma declasificării, în anul 2013, a unei părți (!) a documentației de peste 2000 de pagini privind testele nucleare (atmosferice și subterane) din Polinezia Franceză, din care se desprinde, printre altele, că reziduuri nucleare radioactive au căzut peste toată Polinezia Franceză – care va să zică o suprafață mult mai vastă decât se admisese inițial de către francezi – dintre care numai Tahiti a fost supusă unei radiații de 500 de ori mai puternice decât nivelul maxim acceptat, și asta doar cu ocazia unuia dintre aste multe teste, acela efectuat pe 17 iulie 1974! De altfel, în 1968, Franța devenea a cincea țară din lume care testa un dispozitiv termonuclear în cadrul operațiunii Canopus, lansând, dintr-un balon suspendat la o înălțime de 520 de m deasupra solului, o bombă cu o greutate de 3 tone și o putere explozivă de 2.6 megatone, adică de peste 200 de ori mai mult decât bomba atomică de la Hiroshima. Dar ploaia de reziduuri radioactive nu s-a limitat doar la Tahiti. Estimările arată că, pe întreaga durată a efectuării testelor, Tahiti a fost scăldată în deșeuri radioactive de nu mai puțin de 39 de ori, arhipelagul Tureia de 37 de ori, arhipelagul Gambier de 31 de ori, Marchizele de 26 de ori și Bora Bora de cel puțin 17 ori! Text preluat
PS: am auzit ca in zona ar fi aparut broaste testoase cu mutatii genetice, dar stirea nu e sigura! Testele nucleare insa, nu se pot nega iar efectele se vor vedea in timp…
.Pentru Mihai: Cam stranie coincidenta cu acest comentariu… Mihai, nu cumva te cheama…IOANA? Iti recunosc stilul… Daca totusi nu esti Ioana, ci esti Mihai, scuze ca te confund…semanati mult la stilul jignitor de a vorbi! Ar trebui insa sa vorbesti politicos, ca nu stii tu cata rusinare sau nerusinare am eu! Capito? Nu spui ceva nou, caci am mai vorbit pe pagina lui Razvan despre aceasta problema si oamenii au inteles.
Nu precizezi un lucru important: ca doar 41 (nu ca ar fi putine) teste au fost in atmosfera. Si pana in 1974 au fost cele in atmosfera. Dar in USA, numai in situl de teste din Nevada (fara alte locuri din USA!) au fost un pic peste 1000 de teste din care 100 in atmosfera!!! Si asta la doar vreo 100 de km de Las Vegas, nu la sute sau mii de km ca in Polinezia… 😪 Iti place sa te duci prin Las Vegas, Los Angeles, Nevada, Utah, New Mexico? Pare a fi mult mai periculos decat prin Polinezia…😪😪 Plus inca 23 de teste atmosferice in insulele Marshall, 33 in Kiribati, plus, plus… Basca ce au rupt si rusii si chinezii…
Da, Mururoa si Fangataufa… Este adevarat, francezii au facut si un mare rau cu testele atomice…dar asta trebuie sa o judecam in contextul timpului respectiv, cand toti marii „actori” mondiali se intreceau in teste atomice. Problema e ca orice explozie atomica in atmosfera afecteaza, mai mult sau mai putin, TOATA suprafata planetei… 🙁 Testele atmosferice din anii ’60 din Mururoa au afectat inclusiv Peru si Noua Zeelanda!!! De ce crezi ca protestau neo-zeelandezii in epoca? Pentru ca ajungeau pana la ei caderile radioactive! De asta au fost si interizse si se respecta asta de catre toti „nuclearii”… Ce sa spunem de americani, australieni, chinezi si rusi care au facut teste atomice in atmosfera in propriile lor tari, in proximitatea propriilor lor cetateni… Dar riscul nu mai exista in prezent, pentru restul Polineziei….distantele sunt uriase si Mururoa este in extremitatea sudica a Polineziei Franceze. In plus, testele in atmosfera au incetat in 1974. Si mai mult, in perioada de trista amintire a anilor ’50 – ’60 (dar si dupa), au avut loc nenumarate teste nucleare atmosferice ale puterilor nucleare, inclusiv in mai multe locuri din Australia, insulele Marshall si Kiribati (tot din Pacific) Sahara, Siberia, nord-vestul Chinei, Alaska, Nevada, New Mexico… Chiar si 2 teste in Atlantic. 😁 Sa iti explic altfel: cenusa vulcanica expulzata de marile eruptii vulcanice, care ajung pana in stratosfera (inclusiv cea a lui Puyehue din Chile din 2011), fac inconjurul lumii de mai multe ori. Exact asa este si cu depunerile radioactive ale unei explozii nucleare! Gandeste-te cum cenusa de la Cernobil s-a plimbat prin toata Europa (si nu numai) Si Cernobilul a fost ceva mult mai soft decat o explozie atomica in atmosfera. Da, e bine si corect ca s-au declasificat niste documente…dar ar trebui sa intelegem ca aceste efecte au fost, IN REALITATE, la absolut TOATE exploziile atomice din atmosfera, indiferent de cine le-a facut sau daca recunoaste sau nu acest lucru acea putere nucleara. P.S. Nu a fost usor nici in Mururoa, dar si mai „rele” au fost testele atomice englezesti din anii ’50. de deasupra solului unui continent, cand se stiau foarte putine despre radiatii, din Maralinga, Australia, la 1500 de km de Melbourne… Ramasa cea mai poluata zona din lume cu Plutoniu-239, pentru urmatorii…24.000 de ani… cu populatia aborigena dislocata sau iradiata… 🙁 Eu as fi mult mai preocupat de cat de iradiati am fost noi in Romania cu Cernobilul… 😁 P.S. 2 Eu am fost de vreo 6 ori in Polinezia, dar nu am vazut inca broaste mutante… P.S. 3 Daca ar fi asa de nasol cu prajeala radioactiva, ma gandesc ca nu ar bantui pe acolo in vacante nenumarati sefi de stat (Obama acum vreo 3 ani), toti marii miliardari ai lumii, mari actori, sportivi…chiar si astronauti etc etc etc… P.S. 4 Eu sunt foarte multumit sa vina cat mai putina lume in Polinezia…sa ma lase pe mine sa ma iradiez singur, hi, hi…
CEL MAI IEFTIN BILET PENTRU TAHITI ESTE CU …AIRCARAIBE..CIA SAINT FRANCISCO..CAM 1-2000 EURO DUS INTORS…EU AM PLATIT 500 EURO DOAR PE DUS SI AM STAT 6 LUNI..
eu locuiesc in bora bora de vreo 8 luni daca aveti intrebari sau vreti sa va mutati. am vizitat prin apropiere si tahiti, maupiti, tupei, mo’orea. uitati-va si pe siteul numbeo.com si comparati orase din din ro cu papeete ca sa va faceti o idee de preturi.
Buna ziua,
Catalin putem avea adresa de email ptr cava informatii.
Multumesc
Buna Catalin,
doresc sa merg in Tahiti in aceasta vara.
ce ma sfatuiesti privind transportul pana acolo,cazare,etc.
doresc sa vizitrz mai multe insule si sa stau cca.30 zile
nu sunt pretentios privind cazarea,de asemenea doresc sa sa fiu implicat in activitatile localnicilor.
multumesc,
Mircea.
Paul, care ar fi optiunile de inchiriat pe termen mai lung (luni) in Polinezia Franceza? Ceva site-uri locale de Internet in afara celor pe care Marele Frate ni le baga in fata de fiecare data? Daca ai fost acolo probabil ca ti-au sarit in ochi
Multumesc,
Petre.
Pentru PETRE: Cum mai spuneam, costul vietii de zi cu zi in P.F. este mare spre foarte mare. In afara de utilitati si restul elementelor, aici intra si costul caselor (de cumparat sau inchiriat). De obicei, chiria, chiar pentru mici apartamente de pana in 50m2, porneste (in sus) de la 700 Euro pe luna. Se pot gasi pe Net destule situri in domeniu, inclusiv forumuri in care se discuta pe larg despre costul vietii in general. Cauta in special siturile care au extensia .pf. De exemplu, https://atike-immobilier.pf/location/appartements/, http://www.aitoimmobilier.com/annonces/locations/maison/raiatea-987/144803937.htm, https://www.petites-annonces.pf/annonces.php?c=5, https://www.expat.com/forum/4464-22-cout-de-la-vie-en-polynesie-francaise.html, https://tahitileblog.fr/vie-quotidienne/quel-salaire-pour-venir-vivre-a-tahiti/.
Salut Petre!!! mai ipresonat este incredibil frumuos felicita tot respectul meu.
vroiam sa iti spun ca si eu sunt un baiat calator prin lume am colindat mult, mai am sa calotoresc unde ai fost si tu in Polinezia Franceză si tatele unite,
vroiam sa te intreb posibil ca nam fost atent cand am citit viza cum se optine la ambasada noi avem consulat in romania? sau la aeroport direct??
multumesc pentru intelegere
Eu sunt chiar în Tahiti, cand scriu acest mesaj. Este perfect adevarat ce spune Paul! Si eu am călătorit mult, dar acest loc e cu totul si cu totul diferit. Eu mi-am organizat singur excursia. În legătură cu transportul, eu am ales ruta Paris-san Francisco -Papeete, cu Air Caraibes si a costat 1400 euro fata de 2000 la Air Tahiti sau Air France. Ca timp este același si au avioane superbe ca si confort.
Hello. Nu e nimeni care a luat-o pe partea cealalta a pamantului? Pentru insulele Cook am gasit qatar la 8200ron cu escala in doha si aukland. Mi se par cam mari preturile expuse la cazări, probabil Cook sunt mai ieftine, cazarile pe airbnb pornesc de la 170ron/noapte.
Stimabile Drosu,cu urmările testelor nucleare nu e de glumit!!Aici nu e vorba de Nevada sau de alte poligoane!!Care e speranța de viață în Tahiti?!!Dar natura bolilor?!!Cine nu vrea să experimenteze tratamentele anticancer ar fi bine să evite locul.
Pentru Jochan (daca asa te cheama si nu cumva…Ioana): Fiecare face cum crede… Care e oare speranta de viata in Los Angeles si altele din zona, la doar o aruncatura de bat de Nevada si New Mexico (Las Vegas la doar 100km!)? Dar la Romania, cu Cernobilul? Dar testele nucleare din Kiribati si Marshall? Ti-a povestit cineva despre ele, in afara de mine? Ar trebui sa nu te mai duci deloc prin insulele din Pacific si nu numai, ca alizeele alea au batut cum vor ele, in toate directiile, in timpul testelor! Aoleu, si mai sunt si jetstream-urile din atmosfera inalta… Mie imi convine, oricum, sa vina cat mai putina lume pe acolo si sa ma lase doar pe mine sa ma „prajesc”… si sa experimentez tratamentele anticancer! Macar mor fericit acolo si nu de o batranete lunga si trista aici!
P.S. Asa ca stai mai bine in capitala tarisoarei noastre si nu iti mai expune sanatatea aiurea prin lume… Caci mai rapid si mai sigur te omoara poluarea din Bucuresti, decat „urmarile testelor nucleare” de pe nu stiu unde, hi, hi…