Pe 30 Iulie, in a 5-a zi de Peru, am ajuns in Arequipa, al doilea oras ca marime al Peru-ului, dar care rivalizeaza in frumusete si obiective turistice cu Cusco. Arequipa este un oras care merita sa ii acordati macar o zi plina, de dimineata pana seara. Asa am avut si noi o zi la dispozitie si a fost foarte bine pentru ca am apucat sa exploram orasul si imprejurimile.

Am stat la hotelul Corregidor aproape de centru si destul de confortabil. Teoretic era wireless in camera, dar practic mergea doar daca stateai cocotat pe un scaun la usa. Noroc cu internetul pe mobil despre care am scris aici.

Am ajuns in Arequipa dupa un drum de aproape 10 ore cu autobuzul din Nazca (80 soles biletul de autobuz = 90 de lei). Pe toata lungimea drumului am fost inconjurati de un peisaj arid, selenar, iar supriza a venit chiar in Arequipa, care este situate intr-o vale fertila, verde a Anzilor. Pe tot parcursul anului aici este temperatura de primavara, ziua in jur de 20 de grade si noaptea scade pana pe la 7-8 grade. Orasul este situat la o altitudie de 2380 metri, astfel ca incepem sa resimtim diferenta de nivel.

Numele orasului are o legenda simpatica legata de unul dintre conducatorii Inca, care calatorind in sudul regiunii impreuna cu soldatii sai a fost intrebat de acestia daca se pot stabili acolo. Conducatorul le-a raspuns “Ari, Quepay”, adica “Da, ramaneti” si asa a ramas numele locului. In 1540 orasul a fost reformat de spanioli, care la inceput au construit cladirile din lut si apoi au descoperit ca sillarul este mai dur. Sillarul este o roca vulcanica de culoare alba, de unde si porecla orasului de “ciudat blanca”, “orasul alb”. Cladirile din centrul istoric al orasului au fatadele de culoare alba, peretii foarte grosi si sunt joase pentru a rezista cutremurelor. Doar in Piata Centrala, Plaza de Armas, sunt cateva cladiri mai inalte, intre care Catedral de Arequipa, principala catedrala a orasului, construita in secolul 16. Acum are un aspect destul de neprietenos, ca de fortareata, dar asta si datorita numeroaselor reconstructii prin care a trecut in urma cutremurelor. De fiecare data o reconstruiau mai solida si rezistenta la seisme. Celelalte cladiri din Plaza de Armas sunt fie ocupate cu magazine si restaurante, fie sunt cladiri ale administratiei locale. Una dintre laturi este inca din trecut locul unde se vand dulciurile traditionale din Peru, Alfajores, umplute cu Dulce de Leche.

M-am bucurat sa gasesc piata impodobita frumos pentru 28 Iulie, Ziua Nationala si multi oameni inca isi mai purtau insignele cu “Feliz 28”.

In zona centrala am luat la picior fiecare straduta si magazin de artizanat si pentru dupa-amiaza puteam fie sa vizitam manastirea Santa Catalina sau Museos Santuarios Andinos. Santa Catalina a fost fondata in anul 1580 de catre o vaduva bogata care a decis sa se calugareasca. Pentru ca maicutele nu aveau voie sa paraseasca teritoriul manastirii, aceasta s-a dezvoltat in timp ca un oras autonom. Intrarea costa 35 de soles (40 lei) si puteti aranja cu un ghid local sa va explice locul. La fel de interesant este Museo Santuarios Andinos, unde se gaseste o serie de mumii descoperite in 1995 pe varful inghetat Ampato, la peste 6000 de metri. Se pare ca acesti copii fusesera sacrificati zeitatilor Inca si ingropati pe varful muntelui. Cea mai cunoscuta mumie se numeste Juanita.

Pentru ca nu aveam decat o zi la dispozitie, am rezervat un tur in suburbiile orasului si in satele din jur, pentru 45 de soles (50 lei). Se merge cu un autobuz descoperit, pornind din Plaza de Armas. Prima oprire a fost la un loc panoramic de unde am admirat orasul la poalele celor trei vulcani, Misti, Chachani si Pichu Pichu. Apoi ne-am oprit intr-un alt punct panoramic de data aceasta nu asupra orasului, ci asupra unei superbe Vai Andine. Trecand prin alte suburbii ale orasului, fiecare cu o mica Plaza de Armas si o catedrala, am ajuns la o gradina zoologica cu cateva Alpaca si un Guanaco care scuipa toti turistii care treceau pe langa el. O oprire foarte interesanta a fost la Mansion del Fundator, casa de vara a fondatorului Arequipei, o casa coloniala a aristocratiei acelor vremuri, cu o curte interioara tipica acelor constructii, dependinte si mobilierul acelor vremuri.

Ultima oprire a fost la Sabandia, unde se afla o moara care inca mai este functionala. Pentru 10 soles acolo am facut o mica plimbare de 15 minute cu calul.

Seara am vrut sa incercam o mancare traditionala din zona si ne-am oprit la un restaurant care serveste carne de alpaca (Wayrana). Am luat un meniu care se numea “Trilogie” si avea carne de alpaca gatita in trei moduri: cu sos curry, cu sos de piper si cu sos de ierburi aromatice, toate servite pe un pat de cartofi. 40 de soles a costat acest fel de mancare (aproximativ 45 de lei) si a meritat din plin. Am udat masa cu un pisco sour (11 soles) si dupa asta am dormit neintors.

—

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

—