Impresii de calatorie dintr-o tara care nu exista oficial: Transnistria (episodul 3)

Dupa episoadele 1 si 2 cu impresii de calatorie din Transnistria, o tara nerecunoscuta oficial de nici un alt stat, astazi va prezint ultimul episod, legat mai mult de partea sociala, dar si istoria conflictului dintre Transnistria si Republica Moldova.

Ceea ce mi s-a parut extrem de interesant este protectia sociala de care au parte pensionarii in Transnistria, acesta fiind unul dintre motivele care ii fac pe multi moldoveni sa ceara cetatenie transnistreana (renuntand la cetatenia moldoveneasca). Gazul metan este gratuit de la rusi ceea ce face ca utilitatile sa coste foarte putin (maxim 30 de euro/luna) pentru orice cetatean transnistrean (totul, inclusiv intretinerea, cablul, curentul si restul utilitatilor). Tot rusii ofera echivalentul a 20 de dolari in plus la pensie, fiecarui pensionar. Varsta de pensionare este de 55 de ani, iar pensia medie este in jur de 100 de euro, adica mai mare decat salariul mediu care este in jur de 100 de dolari.

Cei care ies la pensie pot continua sa munceasca si beneficiaza de transport gratuit pe orice mijloc de transport din intreaga tara, platesc doar 25% din pretul utilitatilor (care si asa erau ieftine), au impozite gratuite si 20% reducere cu talonul de pensie la orice supermarket Sheriff (despre care va spuneam in episodul 1), la orice produs, in fiecare zi de luni pana vineri pana la ora 17:00.

In concluzie, Transnistria ofera o pensie mai mare, varsta de pensionare mai mica si numeroase alte beneficii, ceea ce a determinat chiar si un oficial moldovean sa declare ca “Transnistria cumpara cetateni moldoveni”.

In general preturile sunt mai mici in Transnistria decat in Moldova si in special tigarile si bautura au preturi mai bune decat la Chisinau. Produsele pentru care sunt renumiti transnistrenii sunt cognacul Tiraspol, laptele condensat si pelimenii (paste umplute cu carne sau branza).

Cetatenii din Republica Moldova sunt mult mai liberi decat cetatenii din Transnistria, insa acestia se uita uneori cu ciuda catre transnistreni care se pare ca de cativa ani o duc mai bine in Transnistria decat in Moldova. De asemenea, moldovenii vad in Romania o speranta catre o viata mai buna; tocmai de aceea exista in acest moment depuse 1 milion de cereri de cetatenie romana printre moldoveni (daca romanii vor sa emigreze in vest, moldovenii vor sa emigreze in Romania). De fapt, desi este foarte trist, majoritatea isi doresc doar pasaportul romanesc care le da posibilitatea de a circula liberi prin UE si prin lume. Ceea ce acum multi ani faceau romanii cu tarile din vest, acum fac moldovenii cu Romania, nu de putine ori fiind gasiti oameni care vor sa intre in Romania pe sub tren sau prin diferite alte metode ilegale.

Cam aceasta a fost in mare calatoria mea in Transnistria. A fost o experienta interesanta, care merita incercata fara frica. Este bine, insa, sa aveti pe cineva de-al locului care sa va insoteasca si care sa va explice si povesteasca despre viata adevarata de acolo.

Inghetata la pachet (ca de unt) in Transnistria

Ca sa intelegem mai bine problema transnistreana trebuie sa scriu cateva date despre izbucnirea conflictului intre Moldova si Transnistria:

La 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova voteaza independenta de stat a Republicii Moldova, stat nou ce s-a format ca urmare a destramarii URSS. In primavara anului 1992, separatisti din Transnistria (se crede ca influentati de rusii care doresc sa nu piarda controlul zonei) care doresc ca zona sa nu faca parte din Republica Moldova ci sa se constituie intr-o tara independenta, se grupeaza si incep represaliile la adresa moldovenilor. La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membru ONU. In noaptea de 1 spre 2 martie, efective ale Garzii transnistrene si unitati de cazaci ataca postul de politie din Dubasari – ultimul care, in Transnistria, era inca sub controlul Chisinaului. Acest incident marcheaza inceputul razboiului dintre „republica nistreana” si Republica Moldova. Este un razboi in care Moldova intra practic fara a avea armata (armata nationala se infiinteaza abia in mai 1992) si este probabil, singurul razboi din lume in care o tara, atacata de forte armate redutabile, se apara folosind in principal efective ale politiei. In 28 martie 1992 este instaurata starea exceptionala in toata Moldova iar pe 29 martie 1992 guvernul Moldovei da minoritatii rusesti din Transnistria doua zile sa-si depuna armele, dupa care guvernul ameninta sa inceapa actiunile ofensive asupra rebelilor. In 1 aprilie 1992 Moldova trimite grupuri de politisti din Ministerul de Interne in orasul Bender. Atacul este prima actiune de razboi oficiala intre Moldova si separatistii din Transnistria, insa Rusia promite sa apere rusii din tarile vecine, la nevoie cu forta. Pe 5 aprilie 1992 vicepresedintele rus Aleksandr Rutskoi cere independenta regiunii din Transnistria iar pe 21 iunie 1992 presedintele rus Boris Eltin ameninta cu intervenire militara daca luptele nu inceteaza. Pe 22 iunie 1992 Moldova se declara in razboi cu Rusia si concentreaza noi trupe imprejurul orasului Bender pregatindu-se sa ia orasul din nou in posesia sa. Razboiul a durat circa 6 luni, din martie, pana in octombrie, cand Rusia, Ucraina si Romania, sub cupola OSCE au constituit echipe de experti pentru solutionarea conflictului. Trupe de pastrare a pacii, formate din soldati rusi, ucraineni si moldoveni, s-au instalat la granita cu Transnistria pentru a impiedica fortele combatante sa se ciocneasca in teren. Situatia este si in ziua de astazi tensionata, mai ales cu noul presedinte moldovean pro-european.