Impresii de calatorie dintr-o tara care nu exista oficial: Transnistria (episodul 2)

Astazi continuam impresiile despre Transnistria, o „tara-fantoma” care oficial nu exista (episodul I il puteti citi aici).

Limbile oficiale din Transnistria sunt rusa, moldoveneasca si ucrainiana si se fac eforturi uriase pentru ca limba rusa sa devina singura limba oficiala si limba vorbita de toata lumea. Rusii investesc enorm in facultati care predau in limba rusa si elibereaza in final diplome recunoscute in Rusia (inclusiv Universitatea din Moscova are filiala aici). De altfel, rusii investesc foarte mult in cultura in Transnistria, renovand teatre sau cinematografe dupa ultimele tendinte in materie de tehnologie.

Cetatenii transnistreni au cel putin 2 pasapoarte (cel transnistrean pe care nu il recunoaste nimeni si cel moldovean, cu care pot aplica pentru vize in Romania sau alte state ale UE). Acestia au si posibilitatea de aplica pentru un pasaport rusesc, insa pentru a obtine cetatenia rusa trebuie sa renunti la oricare alta cetatenie. De exemplu, amica mea care m-a plimbat toata ziua prin cele mai importante locuri din Tiraspol si Bender are cele 2 pasapoarte de mai sus, dar si cetatenie romana, asadar are 3 pasapoarte, iar daca vrea sa obtina cetatenie rusa trebuie sa renunte la toate 3. Peste tot scrie in limba rusa, numele strazilor sunt in rusa si lumea inclusiv in supermarket vorbeste in limba rusa, chiar daca stie limba romana.

Presedintele tarii este Igor Smirnov si se afla putere inca din 1991, fiind ales o data la 4 ani prin alegeri “libere si democrate” 🙂 cu cate (atentie!!) 90% din voturi. Smirnov conduce tara precum un dictator, in 2003 presedintele ordonand inchiderea comunicatiilor si granitelor pentru 3 saptamani, izoland astfel complet Transnistria de restul lumii.

Orasele sunt impanzite de panouri publicitare cu chipul lui Smirnov impreuna cu alti lideri la fel de “democrati” precum Serghei Bagapş, presedintele Abhaziei si Eduard Kokoitî, presedintele Osetiei de Sud, panouri pe care scrie mare cu litere chirilice: “Impreuna cu Rusia pentru un viitor mai bun”.

Presedintii Abhaziei, Osetiei de Sud si Transnistriei

Tiraspol, capitala Transnistriei, a fost fondat in 1792 si este al doilea oras ca marime din Republica Moldova, dupa Chisinau. Nu sunt foarte multe de vazut pe aici, insa iti sar in ochi 2 lucruri: tancurile transformate in monumente (pe care le vezi pe strazile importante) si statuile cu Lenin. Prin oras, taxiurile au pret unic – 20 de ruble. Cel de-al doilea oras pe care l-am vizitat in Transnistria, Bender, este fostul oras Tighina si singurul oras din Transnistria care se afla de partea vestica a Nistrului. Centrul orasului este verde, cu multe parcuri iar orasul este cunoscut in special pentru cetatea construita in secolul XVI de Stefan cel Mare. Acum cetatea nu poate fi vizitata pentru ca in interiorul cetatii se afla o unitate militara, insa am reusit sa ii dau un ocol cetatii care pare ca se afla in renovare.

Cetatea din Bender – Transnistria

Bender (Tighina) a trecut pe rand de pe mainile moldovenilor, pe mana turcilor in 1538 si apoi in mana rusilor in 1812, asa cum a ramas si acum de facto. In Bender a fost construit acum cativa ani un cimitir al eroilor razboiului, unde si statul roman a contribuit cu bani, insa cimitirul acesta este un bun exemplu al modului in care sunt tratati romanii aici, si in general orice alta natie care este altceva decat natia rusa. Cimitirul are cea mai mare parte construita pentru soldatii rusi, cu cruci de marmura neagra care arata impecabil, iar intr-o parte mica a lui se afla crucile unor evrei si ale romanilor intr-o zona de maxim 20-30 de mp.

Cimitirul Eroilor de razboi (inclusiv romani) din Bender

Datorita amicei mele din Transnistria, care a mers toata ziua alaturi de noi, am reusit sa ne descurcam mai usor cu transportul, in supermarket sau pe strada si am reusit sa obtin multe informatii despre viata de zi cu zi a oamenilor de aici, informatii pe care nu le gasesti in niciun ghid turistic. Armata este obligatorie pentru orice barbat din aceasta tara iar cei intre 16-23 de ani se inroleaza intr-un soi de KGB al zilelor noastre. Toata lumea are o bucata de pamant in Transnistria, iar daca stai la bloc iti poti cumpara o bucata de pamant la marginea orasului ca sa fii “gospodar”, preturile fiind in jur de 100 de euro pentru 500 mp de teren agricol. Strainii nu pot cumpara terenuri in aceasta tara decat daca obtin cetatenie transnistreana, pentru care trebuie sa renunte la orice alta cetatenie, iar daca ai o ruda care a decedat in Transnistria si esti indreptatit sa intri in posesia mostenirii trebuie sa iti iei cetatenie transnistreana intr-un timp foarte scurt; in caz contrar mostenirea intra in posesia statului.

Un peisaj comun in Tiraspol, Transnistria

(continuarea luni, 5 iulie; a-III-a si ultima parte)