Mi-a placut Belfast-ul. Am plecat acum cateva zile cu ideea preconceputa ca este un oras al vesnicelor conflicte de strada, insa am gasit un oras linistit, curat si cu oameni care isi traiesc viata. Desi are aproape 600.000 de locuitori (cu tot cu suburbii), Belfastul este un oras tanar si efervescent.

Pentru a ajunge la Belfast din Dublin, poti opta pentru un tren sau pentru un autobuz. Autobuzul costa in jur de 20 euro dus-intors si pleaca din autogara de langa Casa Vamilor din Dublin, ajungand in 2-3 ore in Belfast. A doua varianta (putin mai rapida) este trenul, care costa aproape 40 de euro dus-intors. Eu am optat pentru autobuz.

La prima vedere, orasul nu mai poarta urmele luptelor religioase si politice din ultimele doua secole, insa cartierele protestante si catolice inca isi mai pastreaza culorile distincte (cei care ajung in Belfast printr-un circuit turistic sunt plimbati cu „taxiul negru” prin zona catolica si zona protestanta): cartierele nationalistilor catolici in culorile oranj-alb-verde si cartierele unionistilor protestanti in alb-albastru-rosu. Chiar si in ziua de astazi, spre exemplu nunta intre membrii a doua confesiuni diferite este o raritate.

Ceea ce eu am vazut insa, nu a fost acea parte a Belfastului, ci oamenii foarte saritori, aglomeratia de pe arterele comerciale, turistii din zonele de interes…un oras perfect normal. Autogara unde opresc autobuzele ce vin dinspre Dublin este aproape de cladirea Operei, despre care unii spun ca ar semana cu un tort cu frisca…asta datorita stilului arhitectonic. Nu departe de Opera este Primaria Belfastului, unde zilnic se organizeaza tururi ghidate, gratuite, pentru turistii curiosi sa afle cate ceva despre istoria si organizarea orasului. Asa am aflat ca datorita tensiunilor politice, primarul din Dublin are mandat de un singur an (in fiecare an se schimba primarul, care vine de la un alt partid de fiecare data) si fiecarui primar i se realizeaza cate un tablou artistic care apoi este expus in holul primariei.

Strada comerciala a orasului (un fel de Oxford Street al Belfastului) este Donegall Street. Dupa o plimbare pe aceasta strada vei vedea in principal cat de tanara este natiunea irlandeza (una dintre cele mai tinere populatii din Europa) si cat de multi copii s-au nascut in perioada de boom economic de pana in 2007.

Tot in Belfast am vizitat si una dintre cele mai frumoase piete acoperite (si cea mai veche din Irlanda). Se numeste St. George’s Market iar aici se gaseste orice, de la masline, branza, legume, peste, mancare mexicana si pana la sapunuri si produse handmade,  ciocolata, dulciuri, prajituri sau chiar spectacole live. Mi-a placut foarte mult aici si probabil voi mai scrie despre aceasta piata.

Pentru ca Irlanda de Nord apartine de Marea Britanie, moneda este lira sterlina, insa preturile mi s-au parut ceva mai mici decat la Londra. Belfast este orasul in care a fost construit Titanicul iar nord-irlandezii se mandresc cu asta, de parca ar fi uitat ca Titanicul totusi s-a scufundat. Tot ei sunt cei care de-a lungul timpului au fost cei mai mari exportatori din lume de lana de oaie, de franghii dar si cu o industrie constructoare de nave foarte puternica.

Ca sa fie clar pentru toata lumea, in Irlanda catolicii reprezinta majoritatea, iar protestantii sunt o minoritate; in Irlanda de Nord este exact invers. Daca Irlanda s-ar unifica cu Irlanda de Nord atunci protestantii ar deveni minoritari, de aceea protestantii majoritari din Irlanda de Nord nici nu concep asta si doresc sa ramana parte a Regatului Unit al Marii Britanii. De aceea ei se numesc unionisti – isi doresc in continuare uniunea dintre Marea Britanie si Irlanda de Nord. Catolicii din Irlanda de Nord doresc uniunea cu Irlanda si doresc crearea unui stat national irlandez – de aceea se numesc nationalisti. Cert este ca ambele tabere au un apetit ridicat pentru violenta si ca exista fanatici in ambele tabere si, mai mult decat atat, exista si o a treia tabara care vrea ca Irlanda de Nord sa devina independenta de Marea Britanie, fara a se uni cu Irlanda.  Daca in ultimii 20-30 de ani Belfast-ul a fost martorul unor scene de violenta extrema si repetata, Tony Blair a reusit la sfarsitul anilor ’90 sa medieze semnarea asa numitei Good Friday Agreement, reglementand astfel relatiile dintre Irlanda, Irlanda de Nord si Marea Britanie.

Una peste alta, Belfast merita vazut daca ajungeti in zona si se poate face usor intr-o excursie de o zi. Este un oras frumos, desi nu foarte spectaculos. Este un oras viu si totusi linistit, un oras cu o istorie extrem de bogata si cu ramasite ale vikingilor, britanicilor si ale normanzilor. Belfast are un renume de capitala a „batailor”, insa ca turist nu cred ca ai putea sa ai probleme daca nu te aventurezi si daca nu iti iei intentionat pancarde anti-IRA (armata republicana irlandeza).