Vara aceasta am ajuns de trei ori in Islanda cu grupuri de turisti, iar astazi vreau sa va povestesc despre una dintre “noutatile” acestei excursii, o activitate care ne-a placut tare mult tuturor, desi trebuie sa recunosc ca eram usor sceptic la inceput: Vizita la ferma locala Friðheimar din Islanda, un loc popular in randul celor care merg pe celebrul traseu turistic “Golden Circle”.
Pranz frugal intr-o sera de rosii islandeza. Exemplu de bune practici pentru agricultori.
Pe langa cei 20 de cai islandezi din herghelia proprie si implicit spectacolele ecvestre, ferma Friðheimar este cunoscuta si gratie serei de 10000 mp, unde proprietarii cresc rosii din care fac tot soiul de preparate delicioase de care se pot bucura turistii. Noi am luat aici un pranz cu supa de rosii si paine facuta in casa, iar in meniu mai aveau si preparate precum bere de tomate, inghetata de tomate, dulceata de tomate si alte asemenea “curiozitati”.
Ferma este detinuta din 1995 de Knútur si Helena, doi soti cu pasiuni comune, horticultura si caii, care, in ciuda factorilor de mediu mai putin prielnici, reusesc sa produca sute de tone de rosii tot timpul anului, cu ajutorul unui echipament special numit controler de clima, care ii ajuta sa monitorizeze si ajusteze favorabil pentru plante factori precum temperatura, umiditatea, ventilatia, nivelul de dioxid de carbon sau luminozitatea.
.
Totodata, incalzirea este realizata cu ajutorul energiei geotermale, iar fotosinteza celor 10.000 de plante de aici este imbunatatita prin intermediul acelorasi izvoare cu apa fierbinte, utilizandu-se dioxidului de carbon produs din aburul geotermal natural.
Nu in ultimul rand, cu ajutorul unei insecte pradatoare care contribuie la combaterea principalilor “inamici” ai culturilor de tomate si ardei, inlocuind cu succes substantele chimice, dar si al nelipsitelor albine care fac polenizarea, la ferma Friðheimar se fac peste 370 de tone de rosii anual, o parte dintre ele putand fi achizitionate si sub diverse “suveniruri” de la micutul magazin din incinta.
.
Pe cand si in Romania?!
Toata aceasta experienta m-a pus pe ganduri si mi-a amintit de asa-numitul concept “farm-to-table” aparut prima data in SUA, in California. Acesta defineste practic o miscare sociala, de sustinere si de incurajare a servirii produselor locale achizitionate direct de la producatorii locali in restaurante, cafenele, baruri, hoteluri etc. Prin demersul farm-to-table se doreste de fapt sustinerea si dezvoltarea agriculturii si micilor antreprenori ce activeaza in domeniu, plus crearea unui sistem sustenabil in zonele rurale (si nu numai).
Fie ca vorbim despre un producator local de vin, de fructe si legume, de lapte, branza sau orice alte produse, conceptul ”de la ferma la consumator”, “de la fema la masa” sau “de la ferma la furculita” cum i se mai spune in rarele ocazii in care este amintit la noi in tara, este unul care, zic eu, are un real potential in Romania, iar noi toti avem nevoie ca farm-to-table sa se dezvolte mai accelerat. Atat noi, in calitate de consumatori, cat mai ales producatorii locali, oamenii care muncesc ore intregi la camp, in livezi, in solarii sau in gradini, si care ajung, din pacate, de prea multe ori, sa isi arunce marfa sau sa o vanda la un pret infim.
Aud de atatea cazuri de mici fermieri care isi arunca fructele sau legumele, ori chiar produsele finite precum branza sau sucuri naturale, in timp ce atatia altii cumpara la suprapret alimente pline de chimicale, hranitoare si sanatoase doar in reclama de pe ambalaj.
Iar asta se intampla (si) pentru ca in Romania exista inca un dezinteres destul de crescut pentru acest subiect, in ciuda importantei tot mai crescute acordate de Uniunea Europeana sistemului agroalimentar, producerea hranei fiind inclusa in urma cu mai bine de un an si in Pactul Ecologic European prin Strategia „Farm2Fork” dezvoltata de Comisia Europeana.
Finantari de peste 6 milioane de euro in mici ferme de producție agricolă din Transilvania
Printre cei care se implica totusi in ridicarea conceptului Farm-to-Table la un alt nivel si in Romania este organizatia PRO Economica, despre care v-am mai vorbit si aici. Prin proiectele lor de dezvoltare a Transilvaniei in trei pasi, se numara si finantari acordate crescatorilor de oi si vite si producatorilor de legume, fructe, lactate si miere.
Pana in prezent, au fost finantate 600 de astfel de proiecte, in valoare totala de aproximativ 6,3 milioane de euro. Ulterior, s-a trecut la pasul 2 al proiectului, anume finantarea unor facilitati de prelucrare si procesare a materiilor prime, iar in prezent, a fost deja pornit si pasul 3, ce consta in finantarea unor investitii din zona turismului, care sa incheie cat mai frumos acest lant de productie, procesare si desfacere, prin integrarea serviciilor si produselor locale in oferta turistica.
.
Hotelul de la Skigyimes de care va povesteam aici este unul dintre proiectele ce au beneficiat de sprijin Pro Economica si care va intra in lista celor care implementeaza in “bucataria” lor conceptul farm-to-table.
De asemenea, Fundatia a organizat in urma cu 2 ani Expozitia Agro-Mania cu intentia de a ajuta valorificarea produselor locale. Pandemia i-a impiedicat sa continue acest proiect si in 2020, insa in toamna acestui an se vizeaza crearea unei platforme de comert digital, care sa ii puna mai usor in legatura pe fermieri si comercianti sau chiar pe fermieri si pe cei din restaurante, hoteluri, etc., ce ar putea fi interesati de achizitionarea produselor agricultorilor pentru prepararea mancarurilor din meniurile proprii.
Totodata, exista o colaborare stransa intre Pro Economica si Agrointel, o publicatie cu stiri la zi din domeniul agriculturii, prin care cei de la Fundatie isi doresc sa ofere fermierilor informatii utile care sa ii ajute in desfasurarea activitatii.
Pe scurt, un efect de domino cu beneficii pentru toate partile implicate, un model de business sustenabil, un set de initiative cu real impact in societate si economie. Mi-as dori sa avem mai multe astfel de exemple despre care sa vorbim in Romania.