Zanzibar si Tanzania – amintiri de calatorie by Ingrid Kirita

Adaugat de la 05 Feb 2018

Proaspat intoarsa dintr-o calatorie de serviciu intr-o zi de toamna tarzie, ajunsa in miez de noapte de la aeroport m-am prabusit pe scaunul de pe terasa cu un pahar de vin in mana si un dor naprasnic de duca.

Dupa zile intregi intre patru pereti, intr-un oras ploios, tot ce imi doream era o escapada undeva departe, undeva la soare, unde sa ma pot pierde in albastrul infinit al marii si sa ma pot deconecta.

Dar unde?

De foarte multa vreme citeam carti despre continentul negru si imi doream foarte mult sa ajung aici intr-o buna zi, insa trebuie sa recunosc ca imi era usor teama si greu sa aleg o tara care sa fie sigura, chiar daca urma sa calatoresc impreuna cu prietenul meu. Pe langa siguranta, ne doream o tara care sa ne ofere si posibilitatea de a petrece timp la Ocean, dar si alte activitati, precum safariul, pentru ca, cum puteam merge in Africa fara sa avem parte de o astfel de experienta de neegalat? Aceste criterii fiind puse pe hartie, dupa ceva cercetari am ales in cele din urma sa petrecem doua saptamani in Zanzibar, cu o escapada de 2 zile pe continentul African, in Tanzania, mai exact in Selous Game Reserve – una dintre cele mai mari rezervatii naturale din lume. 

Si pentru a face totul cu atat mai memorabil, am ales sa petrecem noaptea de Revelion pe minunata insula din Oceanul Indian, plecand din Bucuresti in cursul zilei de 30 Decembrie. Desi am pornit cu stangul, prietenul meu fiind foarte racit la plecarea din tara, avand o intarziere de 5 ore in aeroportul din Dubai din cauza unei furtuni de nisip, odata ajunsi in aeroportul din Zanzibar toate grijile si problemele au disparut. Inca din avion, cand ne apropiam de momentul aterizarii, privind din aer oceanul de un turcoaz inimaginabil, inima mi s-a umplut de bucurie si am stiut ca aici ma voi simti ca acasa, departe de casa.

Citisem destul de mult despre Zanzibar inainte de plecare si stiam despre filozofia de viata a localnicilor Hakuna Matata (No worries), cat si despre expresia lor preferata „Pole Pole” (usor usor), prin urmare ajungand cu 5 ore intarziere ne era foarte teama ca nu cumva soferul care trebuia sa ne conduca pana in resortul in care urma sa stam sa fi plecat demult. Insa mare ne-a fost mirarea sa il gasim chiar in fata sosirilor (este mult spus, tinand cont ca aeroportul insulei este o experienta in sine) cu placuta cu numele nostru in mana. La fel de mare si placuta ne-a fost surprinderea sa observam pe tot parcursul sejurului ca oamenii sunt foarte punctuali (cel putin in ceea ce priveste excursiile organizate, cat si transportul).

Resortul in care am stat isi merita cu siguranta numele (Paradise Beach), insa am plecat de acolo cu impresia ca toata insula este rupta din Paradis. Chiar daca am fost localizati in Uroa, pe partea de Est a insulei, unde diferentele intre flux si reflux sunt foarte mari, lasand marea impracticabila, locatia a compensat prin altele. Oamenii mereu cu zambetul pe buze deschisi sa ajute si sa iti faca sejurul cat mai frumos, serile cu muzica si dansuri traditionale, mancarea delicioasa si foarte variata, dar in special petrecerea de Revelion pe plaja care imi va ramane pentru totdeauna intiparita in minte.

Ce am facut pe insula condimentelor (in afara de plaja)? 

In general imi place sa aleg destinatii care sa ofere posibilitatea imbinarii activitatilor diverse cu momentele de relaxare, astfel incat ajungem mereu in destinatii la mare, dar care au si obiective istorice sau naturale. Zanzibar nu a dezamagit in aceasta privinta, posibilitatile de a-ti petrece timpul in afara hotelului fiind destul de multe, iar noi am ales sa facem aproape tot ce se putea.

– Daca te-ai saturat de piscina hotelului si vrei sa vezi cu ochii tai oceanul curat, de un albastru pe care nici nu l-ai visat, alege sa mergi intr-o excursie la snorkeling in reciful de corali din apele din jurul insulei Mnemba. Personal, nu am vazut niciodata ape mai cristaline si pesti mai viu colorati decat aici, nu vei regreta o excursie aici nici daca nu stii sa inoti, nu vei uita niciodata acest peisaj, chiar privit de la bordul barcii. Daca petreci un concediu mai special in Zanzibar (sa zicem, luna de miere) si esti dispus sa cheltuiesti o suma mai consistenta de bani, poti chiar petrece cateva nopti de neuitat pe insula Mnemba, insula detinuta privat unde poti intra doar ca oaspete al resortului de pe Mnemba Island.

– Din aceeasi categorie, cea mai cunoscuta plaja de pe insula, situata in partea sa de nord (si prin urmare cea mai aglomerata cu turisti) este Nungwi. Aici am petrecut o dupa-amiaza socializand cu niste turiste din Africa de Sud, dar si cu unul dintre baietii care au incercat sa ne vanda diverse obiecte lucrate manual pe plaja. Dupa o negociere apriga, am incununat succesul obtinut de ambele parti admirand cerul rubiniu in timpul apusului, ascultand povesti despre Africa si fauna sa variata. Ceea ce trebuie stiut despre aceasta zona este faptul ca nu este degeaba una dintre cele mai turistice zone de pe insula, principalul motiv fiind lipsa mareei puternice.

– In una dintre dimineti, ne-am trezit odata cu soarele pentru a ajunge sa inotam impreuna cu delfinii. Trebuie sa recunosc ca ceea ce initial mi s-a parut o idee buna ulterior nu a mai parut chiar asa. Nu ca drumul in zori de zi prin localitatile presarate de-a lungul traseului nostru (care a durat in jur de 40 de minute) nu a fost interesant, este fascinant sa vezi cum isi incep localnicii ziua, cum copiii se indreapta agale spre scoala, tuk tuk-urile pline ochi dand chiar pe dinafara. Iubesc culorile diminetii cand soarele coloreaza totul in ruginiu, iar padurile in care urma sa aflu ulterior ca se ascund o sumedenie de mirodenii, imi alearga in fata ochilor privind pe geamul masinii. Ne-am oprit intr-un micut sat pescaresc, iar soferul ne-a condus in spatele unor case intr-un loc care imi parea curtea interioara a unor localnici, unde singurul lucru care te ducea cu gandul la o „afacere” erau mastile de snorkeling insirate la uscat. Usor timizi, am fost preluati de un baiat tanar care ne-a urcat in barcuta lui cu motor. Urma sa fim doar noi doi, in cautarea delfinilor jucausi.

Cu toate astea, nimic din cele de mai sus nu m-a facut sa regret alegerea facuta, ca vorba aia „when in Rome…”, insa experienta in sine m-a lasa cu un gust amar, dar poate ca este doar o perceptie personala, nu neaparat in concordanta cu realitatea.

Odata porniti de la mal, am ajuns destul de departe in larg si am inceput sa ne plimbam in cercuri in cautarea animalutelor pentru care venisem. Si a durat cautarea, pe putin 1 ora jumatate, ma pregateam sa ma dau batuta si sa ma bosumflu putin, sa arunc manusa in ring si sa ne rugam „capitanul” sa ne conduca inapoi la mal, cand de nicaieri, in departare am inteles ca aparusera delfinii mult cautati. Am inteles pentru ca nu am reusit sa vad mai mult de o coada, insa zecile de barci pline cu turisti in cautarea senzationalului alergau spre acelasi punct. Odata ajunsi in zona „cu delfini”, oamenii se aruncau in apa, in speranta de a … inota cu ei, pentru doar cateva secunde, deoarece imediat erau informati ca delfinii au plecat, erau urcati inapoi in barca, iar goana reincepea spre un alt punct.

Personal am ales sa nu sar in apa, mi s-a parut destul de periculos sa ma arunc in mijlocul barcilor in miscare, iar alergatul asta dintr-un punct in altul mi s-a parut cumva o haituire a sarmanelor animale venite in cautare de mancare. Daca asta mi-a displacut, peisajul admirat de pe mare a facut toti banii si a meritat toata aventura, chiar daca la ora 9 eram inapoi in resort pregatiti pentru o zi la plaja.

– Capitala insulei, Stone Town este un loc pe care nu trebuie sa il ratezi. Aici m-am simtit putin debusolata, fiind o combinatie intre Africa din mintea mea, pe care o vezi peste tot pe insula, si lumea araba. Totul este de inteles, Zanzibar fiind sub controlul Sultanatului de Oman pentru mai bine de 150 de ani, Stone Town fiind chiar capitala Omanului la un moment dat, pana la intrarea sub sfera de influenta a Regatului Marii Britanii.

Plimbarea pe strazile din Stone Town m-a surprins in mod placut, ma asteptam la altceva, ma asteptam ca oamenii sa fie mai agresivi, mai agasanti, insa nu a fost deloc asa si mi-a placut foarte mult sa merg fara tel printre strazile inguste pline de mirosuri orientale. M-am oprit de nenumarate ori pentru a poza usile, care au o arhitectura cu totul deosebita, asa cum nu ai mai vazut nicaieri in lume si am ajuns si noi ca toata lumea, la poate cea mai importanta usa de pe insula, cea a casei lui Freddy Mercury.

O experienta pe care trebuie sa o traiesti cu siguranta este vizita intr-o piata din Stone Town, acolo unde vei trai sentimente amestecate si poate contradictorii. Trebuie sa recunosc ca nu am fost destul de puternica pentru a intra in zona unde se comercializa pestele, in principiu din cauza mirosului, insa zona condimentelor si a fructelor este absolut fascinanta!

– Daca ajungi in Stone Town, trebuie sa treci cu barca pe micuta insula pe care o vei vedea in zare din port, Changuu sau Prison Island. Insula este incarcata de istorie, aceasta jucand mai multe roluri de-a lungul timpului, insa niciodata acela de inchisoare asa cum ii spune numele, desi un complex de inchisoare a fost construit aici in 1893.

In schimb, aici au fost tinuti cei ce urmau sa fie vanduti ca sclavi in locuri indepartate, iar mai tarziu locul a fost transformat in zona de izolare a bolnavilor de febra galbena. Astazi vei putea sta in hotelul de pe insula sau, daca ti se pare prea mult sa stai intr-o cladire atat de plina de suferinta, te poti opri la un pranz la restaurantul insulei inainte sau dupa ce ai vizitat testoasele uriase ce isi au locuinta aici.

Noi am fost sa vedem testoasele, cateva dintre ele cu varste de peste 100 de ani, poate chiar dintre primele primite cadou in 1919 de la guvernatorul britanic din  Seychelles.  Este fascinant sa vezi niste animale atat de mari care se misca atat de incet, sa te invarti printre ele si sa le hranesti cu frunze, a fost o experienta care mi-a placut cu adevarat.

Un alt motiv pentru care trebuie sa mergi pe insula, este culoarea apei din jurul acesteia. M-am oprit cu greu din a face poze si a ma bucura pur si simplu de ceea ce ma inconjura.

– Una dintre experientele care ne-a placut foarte mult, chiar prietenului meu care era foarte sceptic la inceputul zilei, a fost excursia la „plantatia” de condimente. Ajunsi la fata locului, nu ni s-a parut nimic deosebit, parea o padure parasita, de langa un sat micut in mijlocul insulei. Am urmat ghidul printre copacii uscati, pe pamantul rosu, printre gainile care isi desfasurau ziua in mod normal si ne-am oprit in fata unui copac cu niste fructe care semanau izbitor de mult cu lychee. A urmat un quiz foarte distractiv, in care timp de cateva ore ne-am oprit in dreptul numeroaselor plante si a trebuit sa ghicim ce sunt, fara macar sa simtim trecerea timpului.

Inutil sa spun ca au fost destul de multe fructe/plante pe care nu le-am identificat corect, insa tot jocul a fost amuzant iar la final am plecat spre casa cu mult mai multe cunostinte. La final, am luat masa in mod traditional impreuna, pe jos, impreuna cu oamenii de la plantatie.

– Insa poate cele mai memorabile zile au fost cele petrecute pe continentul African, in Tanzania. Pentru mine, a fost prima data cand am zburat cu un avion atat de mic incat stateam in aceeasi incapere cu pilotul si trebuie sa recunosc ca momentul in care am vazut avionul cu care urma sa zburam m-am panicat putin. Dar zborul nu a fost atat de zbuciumat pe cat ma asteptam, nici chiar aterizarea pe un teren viran in mijlocul rezervatiei nationale.

Dupa ce am schimbat avionul in capitala Tanzaniei, Dar Es Salaam, ne-am indreptat cu incredere catre cea mai mare rezervatie nationala din Africa, una dintre cele mai mari din lume: Selous Game Reserve. Pentru a-ti face o impresie despre dimensiunile parcului, ai putea sa te uiti pe harta Romaniei si sa delimitezi aproximativ 25% din teritoriu.

Nu m-am gandit niciodata inainte sa ajung aici ca voi reusi vreodata sa am parte de asa ceva, si pot sa spun ca un safari este ceva ce oricine trebuie sa experimenteze macar o data in viata! Nu cred ca este nimic mai intens decat drumul cu un jeep deschis in mijlocul salbaticiei, printre zebre, girafe, babuini si nenumarate tipuri de antilope.

Odata ajunsi in lodge-ul din Selous am avut de ales intre a sta la piscina amenajata in mijlocul salbaticiei sau a face o excursie cu barca pe raul Rufiji urmata de o incursiune in singurul sat din imprejurimi. Lesne de inteles de ce am optat pentru a doua varianta. Urma sa vad cu ochii mei si sa simt cum este cu adevarat viata in aceasta zona arida, intr-un loc care personal mi se parea mijlocul pustietatii. Trebuie mentionat aici faptul ca, desi ne aflam in afara portilor rezervatiei naturale, aceasta nu este ingradita de garduri, la fel cum nici lodgeul in care am locuit pentru 3 zile nu avea niciun fel de imprejmuire, acest lucru permitand accesul liber animalelor curioase.

Odata plecati impreuna cu ghidul catre rau, am realizat ca ne aflam deja in mijlocul rezervatiei, in jurul masinii alergand o sumedenie de babuini precum si purcelusii aceia mistreti africani pe care ii stim cu totii din faimosul desen animat Regele Leu. Ajunsi in barca, fiind doar noi, capitanul si ghidul, acestia si-au permis sa adapteze traseul dupa dorinta noastra.

Este absolut minunat sa aluneci lin pe apele raului in mijlocul continentului African si sa observi modul in care isi duc viata zilnica atat animalele cat si oamenii, intr-o perfecta simbioza. Poate ca multora li s-ar parea pe buna dreptate o viata simpla si inapoiata, insa aceasta cred ca are farmecul ei intr-o oarecare masura.

In decursul celor doua ore petrecute pe rau am vazut oameni care treceau raul dintr-o parte in alta cu barci, femei venite pentru a spala rufe la rau, copii care se scaldau in apele curgatoare, dar si pui de crocodili, varani, zeci de feluri de pasari multicolore si preferatii mei, hipopotamii care stateau grupati si ne observau de la distanta. Am aflat ca aceste animale dragute (din punctul meu de vedere, poate ciudat) sunt extrem de periculoase pentru oameni deoarece tin foarte mult la teritoriul lor. Tot despre ei am mai aflat ca ies din apa doar in timpul noptii deoarece au pielea foarte sensibila iar cand soarele puternic african este sus pe cer se pot arde cu usurinta, iar atunci cand ies si se aventureaza pe uscat lase urme in spate pentru a-si aminti pe unde sa ajunga inapoi la apa.

Odata intorsi pe mal am luat calea satului aflat in apropiere, de unde pentru a ajunge in cea mai apropiata localitate era nevoie de un drum de aproximativ 7 ore cu masina pe drumurile improvizate din zona. In sat, am vizitat piata localnicilor, scoala impartita pe sexe, fiind o localitate predominant musulmana, si am vazut pentru prima oara in viata un copac de caju.

Reintorsi in lodge, ne-am petrecut seara la focul de tabara aprins sub cerul plin de stele, asa cum nu l-am mai vazut de cand eram copil.  Bungalow-ul in care ne-am petrecut cele doua nopti in Selous a fost diferit fata de orice am vazut vreodata si a depasit orice asteptare pe care as fi avut-o. Incaperea extrem de spatioasa, cu un pat cu baldachin in mijloc, protejat de plasa impotriva insectelor, tavanul din lemn, extrem de inalt, geamurile din plasa au fost doar o parte din surpriza. Ceea ce m-a marcat cel mai mult a fost in schimb baia cu peretii din bambus si plasa, de unde auzeai si simteai adierea vantului, dar si animalele care se perindau pe langa casuta improvizata.

In mijlocul celei de-a doua nopti, ne-am trezit brusc amandoi pentru a realiza ca nu aveam curent. Lodge-ul fiind aplasat practic in mijlocul pustietatii, nu avea cum sa fie racordat la curent, prin urmare de doua ori pe zi generatorul pe care il foloseau trebuia schimbat, rezultand astfel cate doua ore din zi si din noapte fara curent electric. Tin minte si acum intunericul patrunzator pe care l-am „vazut” in fata ochilor, o bezna pe care nu am trait-o vreodata si pe care nu cred ca este posibil sa o experimentezi prea usor in zone populate. Iar pentru ca experienta sa fie completa, in mijlocul intunericului am auzit niste animale frecandu-se de peretii subtiri de bambus ai bungalowlui nostru. Am incercat sa adormim la loc, gandindu-ne ca nu pot fi nimic mai mult decat babuinii pe care ii vazusem langa casa atunci cand ne retrasesesm la somn, doar pentru a afla dimineata ca o familie de elefanti isi croise drum pe langa casuta noastra.

Pe elefanti, dar si o sumedenie de zebre, antilope, babuini, girafe, caini salbatici, bivoli i-am admirat din masina in ziua in care ne-am trezit la 5 dimineata pentru a strabate rezervatia in lung si in lat. Am luat pranzul langa un lac unde hipopotamii se scaldau linistiti, girafele si zebrele veneau la adapat, iar crocodilii vigilenti observau totul de sub apa. Este important de stiut ca in timpul unor astfel de activitati, turistii trebuie sa respecte cu desavarsire instructiunile ghidului si sa stea in apropierea masinii cu care se deplaseaza in safari, altfel isi risca atat propria viata cat si a celor ce ii insotesc.

Peisajul in savana este minunat, cerul albastru cu cate un nor alb pufos ca de vata de zahar azvarlit ici colo, copacii cu forma lor perfecta, animalele care trec strada si se opresc ca sa te studieze asa cum o faci tu cu ele sunt amintiri pe care le voi pastra pentru totdeauna in minte si in suflet. Insa momentul pe care l-am asteptat o viata intreaga, a fost intalnirea cu leii. Imediat dupa pranz, ne-am aventurat pe un drum laturalnic langa lacul plin de animale, pentru a nimeri in mijlocul unei familii de lei. Doi lei si doua leoaice se ascundeau de soarele dogoritor la umbra unor copaci si nu pareau sa observe nimic din ce se intampla in jurul lor. Soferul jeep-ului nostru ne-a dus chiar in mijlocul felinelor si a oprit motorul, la un moment dat fiind atat de liniste ca imi auzeam inima batand in piept si respiratia pisicilor lenese.

Nu cred ca voi mai trai vreodata o astfel de experienta inedita si cred ca, daca esti pasionat de calatorii, Africa, si mai ales Tanzania si Zanzibar nu trebuie sa fie ocolite.  

Ingrid Kirita

Blogger, Ingrid Zen Moments

Website|Instagram|Facebook

Imagini Tanzania si Zanzibar



La finalul acestei povesti frumoase, care si mie mi-a trezit amintirile, va reamintesc ca anul acesta voi ajunge a cincea oara in Tanzania si Zanzibar, impreuna cu 2 grupuri de turisti romani – organizez impreuna cu agentia de turism Eturia o noua calatorie de grup, la final de noiembrie si la inceput de decembrie 2018. Gasiti aici toate detaliile pentru inscrieri.

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Michelin

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background