Machu Picchu: o minune a istoriei. Impresii de calatorie din Peru (14)

Adaugat de la 07 Mar 2014

Punctul culminant al oricarei vacante in Peru, fie ca vacanta dureaza doar cateva zile, fie ca dureaza cateva saptamani, este fara indoiala Machu Picchu, una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne. Sunt turisti care din Peru vad doar aeroportul din Lima, Machu Picchu si probabil Puno si Titicaca, insa asta nu inseamna neaparat ca au vizitat Peru-ul. Machu Picchu este necesar…dar nu suficient.

De ce acest magnetism pentru turisti?

1. Pentru ca este unul dintre cele mai bine pastrate orase ale unei civilizatii considerate a fi revolutionare pentru perioada in care a existat.

2. Pentru ca inca mai planeaza un aer de mister asupra locului si exploratorul din noi doreste sa elucideze o particica din ce a fost acolo in urma cu sute de ani in urma.

3. Pentru ca nu este o destinatie turistica care ti se ofera pe tava. Trebuie sa depui ceva efort daca vrei sa vezi Machu Picchu, sa suferi putin de la drumul greu si sa fii pregatit pentru o vreme imprevizibila (ploaie, caldura torida…orice e posibil si poate sa difere de la o zi la alta).

4. Pentru ca nu este accesibila decat unui numar limitat de persoane. Doar 2500 de persoane au privilegiul de a vizita Machu Picchu in fiecare zi.

5. Pentru ca este una dintre cele mai “dorite” si mai promovate destinatii turistice din lume.

Am sa incep aceasta poveste despre Machu Picchu spunandu-va mai intai ca ajungand acolo am avut senzatia ca in afara de pozele faimoase cu orasul, nu stiam de fapt nimic despre acest loc. Nici macar numele corect nu il stiam, pentru ca se pronunta Machu (Maciu) Picchu (Pic-ciu – acentuand primul “c”). Picchu pronuntat “Piciu” inseamna in limba Quechua cu totul altceva si tot ce va pot spune este sa NU pronuntati “Piciu” de fata cu un vorbitor de Quechua pentru ca acesta se va inrosi la fata de rusine.

Detalii logistice (cum ajungi, cum iei bilet, unde te cazezi, Inca Trail)

Exista doua modalitati de a ajunge la Machu Picchu: pe Inca Trail sau cu trenul pana in orasul Aguas Calientes (a.k.a. Machu Picchu).

Varianta complicata

Despre Inca Trail nu va pot da foarte multe detalii pentru ca eu am ales varianta mai simpla, a trenului. Inca Trail este pentru persoanele care au un antrenament mediu cu muntii si mai ales cu efortul la altitudini ridicate. Turistii care vor sa mearga pe Inca Trail contacteaza agentii locale care le organizeaza totul, inclusiv biletele necesare, porteri si ghizi. Se porneste la drum la km 82 al caii ferate catre Aguas Calientes si timp de patru zile sunt parcursi cei aproape 39 de kilometri ai traseului. Aproape cat un maraton veti spune, dar conditiile de drum sunt grele. Riscul se pare ca nu vine din pericolele drumului, ci din raul de altitudine. Se urca si se coboara constant, diferenta de altitudine dand dureri de cap si slabiciune celor care fac acest traseu. Cel mai inalt punct al traseului este la 4200 de metri altitudine. Zilnic, la Machu Picchu pot intra maxim 500 de persoana via Inca Trail si 2000 de persoane via intrarea principala. Cei care vin din Inca Trail ajung de obicei inainte de ora 7 la Machu Picchu, astfel ca se bucura de cel putin o ora de liniste in care isi pot admira “trofeul”.

Varianta simpla

Varianta cu trenul este intr-adevar mai simpla, dar nu va imaginati ca este complet lipsita de dificultati. Noi am luat trenul din statia Ollantaytambo (biletele fiind rezervate anterior de catre o agentie locala). Este foarte simplu sa va rezervati si singuri acest bilet de pe site-ul https://www.perurail.com/. Veti vedea ca preturile nu sunt deloc mici. Noi am avut dus Ollantaytambo – Aguas Calientes (53 dolari) si retur Aguas Calientes – Poroy, un sat la 30 de minute cu masina de Cusco (60-70 de dolari). Biletele noastre erau tip Expedition, care sunt pentru turisti (localnicii au vagoane separate), insa exista si optiuni mai scumpe de mers, Vistadome sau trenul Hiram Bingham (dupa numele exploratorului care a descoperit Machu Picchu), gen Orient Express.

Peste noapte am fost cazati in Aguas Calientes la hotel Kira Inn, curat si ok pentru o noapte, cu mentiunea ca fata hotelului este fix spre calea ferata (ca mai toate hotelurile din Aguas Calientes), iar spatele spre raul Urubamba, care face o galagie mai mare decat toate trenurile la un loc. La statia de tren te asteapta de obicei cineva de la hotel pentru a nu te pierde in multimea de turisti.

Catre Machu Picchu se pleaca dimineata devreme si pana la intrarea principala se urca cu un autocar. Autocarele incep sa urce pe la ora 05:30, in sistem shuttle – cum se umple unul vine celalalt. Sa nu va sperie coada pe care o sa o intalniti la shuttle. Sunt foarte bine organizati si nu astepti mai mult de 15 minute. Toate ghidurile spun sa ajungi dimineata devreme la sit. Noi am plecat din Aguas Calientes pe la 6:30 si am intrat la putin timp dupa ora 07:00. Timp de o ora a fost ok, dar dupa aia…potopul de turisti. Dupa ora 13 in schimb, se golise aproape de tot. Avantajul daca alegi sa mergi dimineata este ca in jur de ora 7 vei avea ocazia sa admiri soarele rasarind de dupa muntii din jur, peste ruinele Machu Picchu. In plus, daca ai parte de o zi torida, in mod cert iti va fi mai usor sa rezisti mai multe ore acolo.

Biletele la Machu Picchu trebuie sa le contractati in avans. Nu este genul de loc unde apari la intrare si speri sa mai gasesti un loc, asa ca planificati-va vacanta dinainte si rezervati-va exact ziua in care vreti sa ajungeti la Machu Picchu.

Biletele le puteti rezerva fie printr-o agentie locala, fie daca sunteti pe cont propriu, de pe website-ul Ministerului de Cultura – http://www.machupicchu.gob.pe. Acolo veti gasi mai multe optiuni, intre care doar Machu Picchu (128 soles  = ±150 lei), Machu Picchu + Wayna Picchu, alegeti inclusiv intrarea de la 7 sau de la 10 dimineata = 152 soles (±180 lei).

Povestea din spatele Machu Picchu. Istoria.

Civilizatia Inca a luat nastere undeva in jurul secolului 12 in zona cunoscuta astazi drept Valea Cusco. Se pare ca primii incasi au venit dinspre lacul Titicaca spre aceasta zona destul de dificil de atins. Intr-o perioada in care in Europa incepeau sa apara primele universitati, in America de Sud crestea vazand cu ochii un imperiu care, nu dupa foarte mult timp, a cuprins un teritoriu imens dincolo de granitele Peru-ului de astazi, spre Bolivia, Ecuador si Chile. Se intampla in timpul lui Inca Pachacutec care nu doar ca a extins cu succes imperiul – atat geografic, cat si numeric – (100.000 de incasi numara imperiul in timpul lui Pachacutec). Tot acesta a fost cel care a dat forma de puma orasului Cusco (unul dintre cele 3 animale sacre ale incasilor) si a construit o serie de temple si cetati in cinstea victoriilor sale, intre care Sacsaywaman, Ollantaytambo si altele. A facut un sistem de drumuri si a introdus agricultura prin terasare.

In aceasta perioada de maxima evolutie a fost construit si Machu Picchu, ascuns pe o creasta a Anzilor in Valea raului Urubamba, la altitudinea de 2430 metri. Sunt indicii din sit care spun ca de fapt Machu Picchu nu a fost complet terminat, insa se stie ca in perioada sa de varf orasul a avut in jur de 500 de locuitori. Se banuieste ca a avut rol politic, religios si administrativ, dar nu se stie cu siguranta care a fost scopul acestei cetati construita in mai bine de 50 de ani, asa cum nu se stie nici motivul abandonarii acesteia si cum se face ca spaniolii veniti in 1532 nu au descoperit niciodata acest loc.

Se spune ca sit-ul a fost “uitat” pana in anul 1911 cand un explorator american, Hiram Bingham, in cautarea orasului acoperit de aur al incasilor a ajuns in zona mergand pe valea raului Urubamba. Intalnind un sat la poalele muntelui a platit un pesos unui copil din sat pentru a-i arata imprejurimile. Ghizii locali glumesc si spun ca de fapt Pablito Alvarez, baietelul de 11 ani care i-a aratat imprejurimile lui Bingham a fost primul ghid la sit. Istoricii si mai ales cei locali pun la indoiala calitatea de descoperitor a a lui Bingham si chiar si acesta, de abia in cea de-a doua sa carte se autointituleaza “descoperitorul Machu Picchu”. Ghidul ne spunea ca orasul nu a fost deloc uitat, mai ales ca avea un sat jos in Valea Urubamba si frecvent a fost pradat de cautatorii de aur, intre care si un localnic Augustin Lizarrago. Machu Picchu insa nu a reprezentat niciun interes pentru descoperitorii sai, care in niciun caz nu cautau sit-uri de valoare istorica, ci aur, argint si alte metale pretioase. Dupa descoperirea sa, Bingham s-a intors pentru a-l curata si cerceta timp de cativa ani. Apoi guvernul a “uitat” din nou de el pana prin anii ’60 cand a intrat in circuitul turistic. In 1983 site-ul a intrat sub protectia UNESCO si de atunci lucrarile in interior sunt atent monitorizate. Sit-ul actual este 30% restaurat si 5% reconstruit, insa lucrarile de reconstructie au fost interzise de UNESCO, fiind posibila doar restaurarea in prezent.

Cum a fost vizita noastra

Am ales sa intram la Machu Picchu nu pe la intrarea principala, ci urcand mai sus. Imaginea care ni s-a aratat in fata ochilor era chiar Machu Picchu, asa cum il vazusem in toate fotografiile, cu muntele Wayna Picchu in spate. Numai bine, ca imediat ce am ajuns sus a rasarit si soarele dincolo de muntii din zona. Aproape ne-au dat lacrimile de emotie. Am facut aproape 100 de fotografii in primele minute; ne era teama ca nu vom mai vedea minunea asta de priveliste (de fapt am vazut si mai bune, ulterior). Am continuat apoi spre interiorul cetatii. De sus se vedeau destul de clar “cartierele orasului”: cel agricultural (cu terasele), cel regal (cu templele), cel urban (cu casele) si cel “industrial”.

Se intra apoi pe usa principala a orasului, cu un sistem de blocare foarte puternic, care nu era deschisa decat o data pe an, pe 21 Iunie, in ziua Solstitiului de Iarna pentru emisfera sudica. In rest foloseau alte intrari mai mici si ascunse in cetate.

Se merge apoi spre zona templelor, cartierul regal al cetatii, unde am vazut mai intai Intihuatana (care in traducere ar insemna ca aceasta piatra leaga soarele). Se spune ca a avut rol fie de ceas, fie de calendar astronomic, pentru ca ii ajuta pe incasi sa identifice cea mai scurta zi din an.

Templul Soarelui, care a fost inchis deoarece oamenii considerau ca locul are anumite energii si doreau sa plece cu un suvenir de acolo, are un altar micut unde in ziua de 21 Iunie (Solstitiul de Iarna) razele soarelui patrund fix pe fereastra templului si ajung pe masa altarului, care a fost cioplita pe loc, direct din stanca muntelui (nu a fost adusa din alta parte).

Mai departe am ajuns in zona numita Piata Sacra, care include trei temple: Templul celor trei ferestre, Templul Principal si Templul Zeului Imaterial.

Ne-am indreptat apoi spre sectorul rezidential si cel industrial, unde am vazut o zona numita Templul Condorului pentru ca piatra centrala semana si era taiata sub forma unui condor, o pasare sacra la incasi.

Pe tot cuprinsul sit-ului inca mai gasesti elemente carora nici arheologii nu le-au gasit pana acum o explicatie. Stand cu fata spre Wayna Picchu, muntele care pazeste intreaga cetate, la dreapta ta se vad doua varfuri de munte. Pentru incasi se pare ca erau foarte importante deoarece in cetate se gasesc doua pietre verticale, cioplite dupa forma acestor doi munti. Nu se stie insa care este motivul pentru care erau atat de importante.

In cetate exista si o Piata Centrala, un fel de Teatru unde se tineau cuvantari, lupte, dar se practicau si sacrificii. Dupa spusele ghidului nostru, piatra de sacrifiu a fost insa dinamitata in anul 1978, pentru a face loc elicopterului familiei regale spaniole sa aterizeze. No comment.

Ce mai poti face la Machu Picchu

Cele mai bune poze se realizeaza dinspre Coliba Ingrijitorului Pietrei funerare, o zona de terase, fata in fata cu Wayna Picchu. Tot acolo poti sa iti rezervi cateva minute pentru odihna si pentru a admira maiestria acestui loc.

Pentru cei ce doresc sa faca o drumetie pe Wayna Picchu, varful care apare in panoramele clasice cu Machu Picchu, intrarea se face la ora 7 dimineata (200 de turisti) si la ora 10 dimineata (200 de turisti). In total maxim 400 de persoane urca zilnic pe cararea ingusta spre varful Wayna Picchu. Urcusul dureaza in jur de o ora si jumatate, iar coboratul inca vreo ora, iar in zilele ploioase trebuie sa aveti grija pentru ca din ceea ce am citit, poteca este destul de ingusta si devine alunecoasa. Biletul de intrare pe Wayna Picchu se cumpara o data cu biletul de intrare la Macchu Picchu si va mai costa inca 24 de soles (± 30 lei).

Ca alternativa la Wayna Picchu este Cerro Machu Picchu, adica varful Machu Picchu, care nu necesita un bilet de intrare special, iar drumetia (partea de urcare) este tot de vreo ora si jumatate / doua ore, mergand de data aceasta in directia Inca Trail.

Pe final, as vrea sa va spun ceva ce ghidul care ne-a insotit a subliniat inca de la inceput. Incasii au construit multe astfel de temple pentru a–si sarbatori victoriile si probabil ca o parte din ele inca nu au fost descoperite. Nu stiu daca inca mai crede cineva in existenta orasului aurit (El Dorado) al incasilor, dar cu siguranta in acea zona de langa Cusco mai exista mult “aur” pentru arheologi. Se promoveaza Machu Picchu pentru ca este usor de ajuns si s-a creat o intreaga industrie in jurul acestui sit. Nu m-as mira ca peste ani sa apara un nou Machu Picchu. Privind spre muntii de cealalta parte a raului Urubamba, ghidul ne-a aratat un alt oras de genul Machu Picchu, numit Llactapata, din care doar templul central a fost curatat de buruieni si arbusti. Restul este un fel de Machu Picchu inainte de 1911. Desi nu este promovat deloc, pasionatii de istorie si arheologie fac drumetii si catre Llactapata, drumetii care dureaza 5 zile si sunt mai complicate decat Inca Trail.

Mai multe impresii din Peru gasiti aici.

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

9 păreri la “Machu Picchu: o minune a istoriei. Impresii de calatorie din Peru (14)

  1. Buna ! Pentru calatorii romani care calatoresc in SUA este nevoie de autorizatia ESTA ? Pentru ca am primit un e-mail de la air france in acest sens . Sau e doar un e-mail standard ? In afara de pasaport si viza la intrare in SUA, ca si formalitati, mai e nevoie de altceva ? Multumesc mult

  2. @ Dorina: nu stiu ce este acea autorizatie. in principiu, nu mai este nevoie de nimic altceva pentru SUA in afara de pasaportul cu viza in el, eu atat am avut.

  3. superb! pozele arata identic cu cele din calatoria mea prin „enciclopedia minunilor lumii”:))!felicitari voua ca ati putut ajunge acolo!

  4. Am citit tot articolul, essti un scump ca te-ai gandit si la ce-i care vor urca dupa, eu iti multumesc mult.
    Urmeaza sa urc pe M.P., te rog sa-mi spui daca ai nevoie de medicamente pentru rau de altitudine sau dureri de cap ?, si ce anume, sunt in Sao Paolo.

  5. Foarte frumoase locuri. Multumim ca le impartasiti cu noi. M-am uitat la toate pozele si este super locatia.

  6. De unde sunt facute pozele? Sper exemplu cele doua cu steagul Romaniei?
    Unde erati mai exact? urmeaza sa ajung si eu cat de curand.
    Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background