Impresii din Peru (3): orasul Ica plus sandboarding in desertul din Huacachina

Adaugat de la 06 Oct 2013

Ica este un oras in stil colonial, ale carui cladiri istorice au fost prea mult afectate de cutremurele grave prin care a trecut. Diego, ghidul nostru, are 25 de ani si a trecut prin nu mai putin de 4 cutremure de peste 7 grade Richter, in 1987, 1996, 2001 si 2007. Cel mai recent dintre acestea a avut 8 grade pe scara Richter si a durat mai bine de 2 minute. In jur de 550 de oameni au murit in toata regiunea, peste 2000 de persoane au fost ranite si 100.000 de cladiri au fost distruse.

Cel mai afectat oras din zona a fost Pisco, unde catedrala orasului din secolul al XIX-lea s-a prabusit, ucigand 100 de credinciosi ce se adaposteau inauntru. Nu numai cutremurele afecteaza aceasta zona, ci si fenomentul El Nino, care cauzeaza inundatii majore. Ghidul ne povestea ca in 1997 in piata centrala apa a depasit 1,5 metri adancime. In aceste conditii, cand traiesti cu certitudinea ca tot ceea ce construiesti, casa, afacere, totul va fi daramat peste cativa ani de un cutremur, parca nu iti vine sa investesti prea  mult in lucrurile fizice. Nu este de mirare ca intreg orasul Ica pare ca dupa razboi, majoritatea caselor fiind neterminate. Nu pun tencuiala si var decat pe peretele dinspre strada (daca pun si pe acesta), restul ramanand cu caramida la vedere.

E un oras foarte urat si neprimitor. Este si locul in care un pusti de vreo 18 ani a vrut sa ne atace intr-o dimineata, s-a repezit la Andra sa ii ia aparatul foto si a scos un pistol din geaca (nici acum nu stiu daca a fost de jucarie sau adevarat), insa l-am simtit speriat si a fugit imediat cand m-am dus spre el.

Cu toate acestea, nu doar calamitatile naturale caracterizeaza Ica. Orasul este numit “miracolul desertului” deoarece este unul dintre principalele centre de agricultura din Peru. Producator de sparanghel, bumbac si fructe precum avocado-ul, dar mai ales principalul producator de vin al Peru-ului, Ica pierde totusi la capitolul turisti in fata Paracas si Huacachina.

Indiferent unde va cazati in zona, Paracas, Ica sau Huacachina, trebuie sa ajungeti sa vedeti toate trei zonele si o sa va explic si de ce. Paracas seamana cu un oras pescaresc, Ica cu un oras colonial, iar Huacachina este ca o mica suburbie in desert. Deci pe o suprafata mai mica de 100 km patrati, aveti ocean, plaja, desert si un micut oras.

Am ajuns in Ica pe 27 Iulie, cu o zi inainte de Ziua Nationala a Peru-ului (28 Iulie), astfel ca tot orasul si cu precadere Plaza de Armas, piata centrala, era decorat in steaguri alb-rosii. Plaza de Armas este singurul loc din Ica vopsit si aranjat. Cladirile de aici dateaza din secolul 16. Restul par gata sa cada. Aici se gaseste vechea catedrala a orasului, Senor de Luren, in stil colonial, care a suferit distrugeri importante in 2007, la cutremur, astfel ca astazi sta inchisa si pentru localnicii credinciosi si pentru turisti. Acum principala catedrala a orasului este catedrala San Francisco, destul de aproape de Plaza de Armas.

Una dintre vizitele obligatorii daca va aflati in zona este la o crama locala, unde puteti servi un pranz traditional si puteti face o degustare de vin si de pisco, bautura nationala in Peru. Noi am servit un ceviche (un fel de peste marinat), rata cu orez si legume, porumb fiert, paste cu spanac, toate udate din plin cu chicha morada, un fel de bautura fermentata din porumbul mov (maiz morado), bautura ce in final are culoarea vinului rosu si este foarte dulce la gust. Se serveste cu cateva bucati de fructe taiate, ca o sangria. De altfel, peruanii sunt fani ai mancarurilor si bauturilor pe baza de porumb pentru ca au multe soiuri de porumb in tara. Fiind restaurant turistic, un fel de mancare costa intre 20 si 30 de soles (intre 25 si 35 de lei).

Dupa o masa copioasa am invatat cate ceva despre procesul de fabricatie al vinului in Peru. In mare parte se face in stilul vinului romanesc, doar ca stoarcerea strugurilor si punerea mustului in amfore de lut este rost de fiesta. In fiecare an in lunile Februarie si Martie au loc festivaluri si petreceri cu ocazia culegerii strugurilor si fabricarii vinului, numite in zona “Vendimia”. Strugurii care raman dupa stors sunt pusi la distilat si se obtine astfel pisco, bautura nationala a peruvienilor, un fel de tuica sau palinca romaneasca si ca aspect si ca gust.

Am inceput momentul degustarii cu un vin foarte dulce, chipurile pentru ca toate lucrurile sunt mai dulci in Peru. Explicatia stiintifica este ca viile de aici au parte de foarte mult soare si foarte putine, spre deloc, precipitatii. In zona Ica-Paracas anual sunt mai putin de 2 mm de precipitatii pe an, prin urmare…cantitate neglijabila. Dupa vin a venit taria. Pisco, dupa cum va spuneam este de fapt o tuica peruana. Foarte tare, indiferent de forma in care o bei, simpla sau crema, aromata. Este complet diferit de ceea ce se cunoaste drept Pisco Sour, adica un cocktail cu Pisco, zahar si suc de lime, care spun ei, este mai mult pentru doamne. Mi-am luat suvenir o sticluta imbracata in piele cu crema pisco care a costat 25 de soles (30 lei).

Urmatoarea oprire a zilei a fost oaza Huacachina, la 4 kilometri distanta de Ica, ce pare a fi mai degraba o suburbie a orasului, dar mult mai primitoare cu turistii. Imaginati-va o oaza plina de verdeata, palmieri si vegetatie in mijlocul desertului si o sa vizualizati Huacachina. Dincolo de oaza, Huacachina mai este recunoscuta pentru un sport inedit, sandboarding-ul, adica snowboarding pe nisip.

Poti inchiria o placa de sandboarding pentru 5 soles pe ora sau poti lua un tur cu un buggy care sa te plimbe pe dune si sa iti dea si placi cu care sa te dai pe nisip. Buggy-urile sunt niste masini tare haioase, cu o super aderenta pe nisip. Se pleaca fie dimineata pe la ora 8, fie dupa-amiaza pe la ora 4 si intreg traseul dureaza aproximativ 1 ora. Costa cam 45 de soles (50 lei) si se plateste separat intrarea in zona dunelor de nisip de 3,60 soles.

Pe inserat, Huacachina capata parca mai mult farmec, pentru ca luminile teraselor si hotelurilor care s-au construit pe malul micutului lac format, impreuna cu palmierii, se reflecta in apa.

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

zelist monitor

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background