Am ajuns in Lima undeva spre ora 6 seara. Desi am avut un zbor de 12 ore din Amsterdam, nu resimteam foarte tare oboseala – motivul, l-am spus aici. Am fost asteptati la aeroport de Joel, ghidul local al agentiei de turism din Peru care mi-a facut mare parte din traseu si de un sofer cu care sa ajungem la hotel. Nu aveam nimic planificat pentru aceasta seara decat odihna si gasirea unui card SIM cu internet inclus pentru a pastra legatura cu cei de acasa si cu cei care ma urmaresc pe pagina de Facebook.

Primele informatii despre cardul SIM le-am luat chiar din aeroportul din Lima, unde am gasit cateva locuri de unde puteai inchiria telefoane cu SIM local. Pentru 12 dolari primeai un Nokia vechi cu minute locale incluse si cu posibilitatea de a-l incarca cu cartele preplatite. Pentru mine nu era ok pentru ca aveam nevoie de internet, asa ca mi-am luat bagajul si impreuna cu Joel ne-am indreptat spre oras. Lima parea sa fie in fierbere. Aglomeratie mare, trafic bara la bara, dar Joel ne explica ca in mod normal nu este asa. In weekendul in care am ajuns noi, pe 28 Iulie, avea sa fie Ziua Nationala a Peru-ului si din acest motiv era agitatie in oras.

Am fost cazati la un hotel de 3 stele in cartierul Miraflores, care se pare ca este un cartier mai sigur al orasului. Imediat dupa ce am lasat bagajele, Joel ne-a dus la un mall din apropiere sa rezolvam cu SIM-ul pentru date. Aveam nevoie de cate un microsim pentru iPhone si pentru iPad. Si de aici a inceput distractia. Vanzatorul de la Claro (principala companie de telefonie mobila din Peru) cred ca s-a simtit pedepsit pentru ceva ce a facut de i-am picat tocmai noi drept clienti intr-o zi de vineri la final de program. Ceea ce i-am cerut era simplu si in Romania se rezolva in maxim cateva minute: un SIM cu numar si pachet tarifar de date (cu alte cuvinte, vroiam sa platim o suma de bani ca sa avem numarul de telefon si o anumita cantitate de date inclusa). Usor de zis, greu de facut. Intai de toate, ne-a spus clar ca pentru iPad nu exista microsim cu date decat daca vrem abonament. Pentru iPhone aveau microsim cu numar, dar nu aveau si pachet tarifar pe date. Ce mai, la un moment dat nu mai stiam ce vroiam si ce ne dadea el si ne simteam ca in turnul Babel, unde fiecare vorbeste o alta limba.

Din fericire, in pliantul de pe ghiseul vanzatorului la Claro, am gasit un tabel cu cateva planuri tarifare pe date, dintre care unul era pe 15 zile, includea 1500 de MB si costa 69 de soles (80 de lei). EUREKA!

Am decis in final sa luam doua microsim-uri cu numar, simple. S-a apucat sa completeze niste documente cu date din pasaport, apoi am mers sa stam la coada sa le platim. Intr-un final, dupa o ora de discutat am plecat de acolo cu doua microsim-uri cu numar. Din pacate la acest ghiseu Claro nu vindeau si cartele reincarcabile (o tampenie – ca si cum la un sediu Vodafone nu ai putea sa incarci cartela, ci doar sa cumperi una noua), asa ca a trebuit sa gasim o alimentara sau o farmacie unde se vand aceste cartele, astfel incat sa avem minim 70 de soles credit ca sa ne platim optiunea de date. Am gasit cartele de reincarcare la o farmacie, am cumparat multe cartele de 10 si 20 de soles fiecare (sume mai mari nu aveau) si ne-am apucat sa reincarcam si sa formam coduri toata seara. Intr-un final am reusit. Apoi am comandat planul tarifar printr-un sms si gata toata treaba – aveam SIM cu internet pe mobil.

Pentru cei care ajung in Peru si au nevoie de acelasi lucru ca si noi, o sa dau indicatii mai precise. Daca aveti nevoie de un sim / microsim cu date, preplatit, pe perioada vacantei voastre in Peru, iata ce trebuie sa faceti:

– Cumparati-va sim-ul de care aveti nevoie cu numar inclus: 15 soli (18 lei). Pentru asta aveti nevoie de o reprezentanta Claro (gasiti prin centrele comerciale sau in aeroport).

– Interesati-va de planurile tarifare disponibile. Cautati pliante si mergeti cu pliantele la magazin pentru ca sigur asa vor intelege mai usor.

– Mergeti la o alimentara sau farmacie si cumparati credit cat aveti nevoie pentru planul tarifar. Luati si vreo 10 soles in plus, sa ii aveti la nevoie pentru apeluri locale.

– Trimiteti un SMS la 778 cu textul REC si codul unic de pe cartela cumparata (sunt razuibile).

– Dupa ce ati incarcat tot creditul, trimiteti din nou un sms la numarul 779 cu textul 15d (pentru 15 zile) si gata, happiness.

Istovit si plictisit, dupa 2-3 ore de discutii si plimbari prin magazine, ne-am intors la hotel. Nu mai aveam chef de nimic, era seara tarziu si maine dimineata deja urma sa plecam spre Paracas, un drum de minim 4-5 ore cu autocarul. Prima impresie in Peru nu fusese extrem de buna.

Primul drum in Peru, Lima – Paracas.

A doua zi ne-am trezit pe la ora 6 pentru a ajunge la autogara. Ca si in Argentina, transportul cu autocarul este la loc de cinste pentru ca traseele sunt destul de lungi si au dezvoltat un sistem foarte bun de organizare…similar cu cel al transportului aerian, dar pastrand totusi proportiile. Asadar, pentru ca rezervasem toate cazarile si biletele de transport cu o agentie locala, la autogara nu am facut decat sa ridicam biletele si sa mergem la poarta de imbarcare pentru a lasa bagajele. Stiam deja din Argentina ca bagajele care merg in compartimentul de jos sunt marcate exact dupa sistemul check-in-ului la aeroport.  Am lasat bagajele carora li s-a atasat un biletel de identificare si am asteptat inceperea imbarcarii. Am calatorit cu Cruz del Sur, una dintre cele mai mari companii de transport din Peru, iar biletul la clasa “cruzero” a costat 55 de soli (65 lei). Poti sa iti iei si bilete la o clasa superioara pentru 10-20 de soli in plus, dar aceste bilete se epuizeaza rapid (mai ales pentru cursele lungi), astfel ca trebuie sa le rezervati din timp. Biletele pot fi rezervate si direct de pe site-ul companiei. In autobuz ti se serveste o masa (sau chiar doua, in functie de cat de lung este drumul), astfel ca tot ce iti trebuie la drum este apa si ceva de rontait daca esti mai pofticios. Pentru ca securitatea este un aspect foarte important in transportul peruan, la imbarcarea in autobuz esti verificat cu detectorul de metale si ti se controleaza si geanta de mana. Pentru mine, ca turist, acest aspect nu a facut decat sa ma relaxeze, pentru ca m-am simtit protejat. Haios era ca te si filmau cu o camera micuta, probabil ca sa aiba inregistrarile cu chipurile celor care au calatorit.

Pana la Paracas am facut aproximativ 4 ore si de aici inca o ora pana la Ica. Initial trebuia sa fim cazati in Paracas, insa, fiind Ziua Nationala se pare ca toate hotelurile erau pline. Asa am ajuns sa ne cazam la un “Hostal” in Ica…destul de curat, dar intr-o zona dubioasa. Diego, un ghid local ne astepta la hotel sa mergem la sandboarding, astfel ca imediat ce am facut check-in-ul ne-am urcat in masina pentru un mic tur de oras, o lectie despre Pisco si in final, sandboarding, al doilea sport preferat dupa fotbal in aceasta regiune.

–

Am zburat spre Peru cu compania aeriana regala olandeza KLM, de la Bucuresti cu escala in aeroportul din Amsterdam, votat cel mai bun aeroport al Europei la World Airport Awards 2013. KLM Romania ofera 7 zboruri pe saptamana spre Lima cu escala in capitala Olandei, iar despre experienta zborului la Business Class puteti citi aici.

–

* scris de pe un laptop Lenovo ThinkPad E531