„Eu nu cuceresc munti. Eu ii citesc, ii visez, ii umblu, ii admir, ii urc, ii iubesc. Daca le ating varfurile, este pentru ca ei (cu tot cu altitudine, conditii meteo, etc.) imi permit asta. Ii respect. Pe munti sunt la fel de semnificativ ca un graunte de nisip intr-un ocean aflat in plina furtuna turbata. Nu furtuna, ci un singur val ar fi suficient pentru a ne face pierduti si uitati pe toti cei care incercam sa-i urcam, azi si maine. Eu nu cuceresc munti: ei ma cuceresc pe mine. Cu fiecare varf.” Am postat acest status pe facebook imediat ce ne-am dat jos de pe Elbrus vineri 16 august, dupa ce cu o zi in urma am reusit sa ating cel mai inalt varf al Rusiei, Caucazului si Europei. Acesta esta modul in care inteleg sa respect muntele.

Am un fel de revelatie: miercuri la ora 10:30 eram la poalele Elbrusului, in Azau, la 2.350m, asteptand instalatiile de cablu sa ne preia cu bagaje pentru a ajunge la Butoaie (3.700m) si a incepe ascensiunea propriu-zisa. Joi la ora 10:20 eu eram deja pe varf, deasupra Europei. Am reusit urcarea in mai putin de 24 de ore, fortand foarte mult limitele confortului fizic si psihic, din cauza aclimatizarii incomplete. Datorita acestei performante, am castigat o zi, iar programul expeditiei ne-a devenit din alergat foarte relaxat…

Ziua de vineri ne-a confirmat ca am facut cea mai buna alegere urcand Elbrusul joi, pentru a profita de ultima fereastra de vreme buna, chiar daca eram incomplet aclimatizati. Noaptea dintre joi si vineri a nins relativ abundent (pentru luna august), iar gerul a transformat rapid zapada in sticla pe suprafata ghetarilor. Cerul este mult mai innorat azi decat ieri, e mai mult vant, conditiile de inrautatire a vremii sunt mai probabile, mai evidente. Zambesc la acest gand, am privirea plina de satisfactie. Pe retina mi se deruleaza imagini din ziua de varf de ieri. Revad totul ca prin vis…

Simt nevoia unei scurte paranteze. Experientele de pe munte m-au invatat multe – si nu ma refer aici la expeditia din Caucaz in mod deosebit. Conditiile precare, austere, putinatatea celor necesare traiului (hrana, somn, igiena, confort), vremea potrivnica si alte aspecte nefavorabile… acestea te fac sa apreciezi mai mult toate cele pe care le ai in mod obisnuit, acasa. Din acest punct de vedere, muntele mi-a clarificat multe, aratandu-mi ca viata nu este in oras, ci in natura. Cum spunea o prietena intalnita intr-un traseu din Bucegi… muntele e o pasiune definitiva. Prin munte, eu am devenit iremediabil indragostit de natura, fapt care mi-a schimbat viata, evident in bine. Paranteza inchisa.

Am coborat rapid de la refugiul Sharapi (4.100m), care ne-a fost si casa si masa timp de doua zile catre Butoaie (Barrels, 3.700m) si apoi am luat cele trei instalatii de cablu (doua telecabine si un telescaun) inapoi catre Azau, la circa 2.000m. Pentru prima oara in ultimele zile, chiar am o pofta nebuna de mancare. De branza cu rosii, mai exact, la naiba! Nu gasesc asa ceva pe acolo, dar abia asteptam cu totii sa ajungem la hotel pentru a lasa intreg bagajul si echipamentul de munte, a ne spala, a ne schimba in ceva haine curate si a iesi sa sarbatorim victoria de pe cel mai inalt varf al continentului. Revenim la excelentul hotel Salam din Terskol si bem cateva beri, practic pe stomacul gol. Ce senzatie ciudata! M-am abtinut de la alcool, fumat (nu fumez decat trabuc si asta oricum foarte rar) si excese alimentare in ultimele 2 luni, in pregatirea ascensiunii Elbrusului, iar in aceste zile, dupa reusita, simt nevoia sa suplinesc aceste lipsuri auto-impuse.

Ne intoarcem in Azau, o mini-statiune la poalele Elbrusului si ne facem toate poftele: fripturi si specialitati locale (o supa delicioasa de miel, cu carne, oase si maduva), bere, vin, dulciuri. Noaptea de vineri inseamna cu adevarat odihna, fara griji, in patul moale de la hotel. Revad pozele facute in expeditie, totul este excelent. Am reusit sa ating in aceasta zi o stare de liniste, relaxare, fericire cum n-am mai avut anul acesta…

Sambata trebuie sa ne luam ramas-bun de la poalele Caucazului si sa ne indreptam inapoi spre Mineralnye Vody, unde tragem la o pensiune in afara orasului, la distanta rezonabila de aeroport, unde zborul de a doua zi era programat foarte, foarte de dimineata. Pensiunea (Vila Florina sau ceva de genul acesta!) ne-a surprins prin confort si stilul semi-kitsch, dar fara sa deranjeze. Am petrecut ziua in gradina spatioasa si aerisita a pensiunii, plina de pomi fructiferi, din care am gustat direct, ca la tara, roadele verii. Pentru seara, Sandu a facut cinste cu pepeni, Cristi cu bere, iar restul am contribuit frateste la un ospat pe cinste: carne pentru gratar si diferite alte trufandale. Mi-am asumat rolul de grataragiu-sef si, desi nu m-am descurcat pe atat de bine pe cat ar fi facut-o tata daca era cu noi in expeditie, m-am achitat onorabil. Ultima seara in Rusia: gratar, bere, pepeni, sarbatoare. Vodca, veselie. Aer, liniste. De neuitat!

Duminica dimineata ne-am luat zborul din Mineralnye Vody catre Moscova si apoi spre Bucuresti, unde am revenit cu sentimente impartite: vesel pentru succes si intoarcerea acasa si nostalgic dupa aventura fantastica din Caucaz. A fost o expeditie de succes alaturi de agentia Extreme Travel, fapt care mi-a deschis calea catre un nou nivel in viata mea de iubitor de munte. Pentru finalul acestui articol, voi rezuma programul pe zile si voi posta cateva poze faine din ultimele momente petrecute in Rusia. De asemenea, promit un ultim articol cu concluziile expeditiei si ultimele impresii, zilele viitoare.

Ziua 1 (duminica 11 august):

Zbor Bucuresti – Moscova – Mineralnye Vody, transfer cu microbuzul la Terskol (cca. 2000m, aproape de Azau), in inima muntilor Caucaz, la poalele vulcanului Elbrus. Cazare la hotel Salam din Terskol (unde am ajuns luni dimineata la ora 5).

Ziua 2 (luni):

Urcare pe valea Adyl Su, la frontiera cu Georgia, unde am pus tabara de corturi la 3.300m, am admirat caprele negre care se plimbau printre corturile noastre, am topit prima oara zapada si am baut ceai pregatit astfel. Scurta tura de aclimatizare la 3.500m. Apus de soare fantastic, peste o mare de nori.

Ziua 3 (marti):

Ascensiune de aclimatizare pe varful Andyrchi (peste 3.900m), pe zapada proaspat asternuta cu o seara inainte. Coborare pe ploaie de pe valea Adyl Su inapoi la Terskol, cazare la hotel Salam.

Ziua 4 (miercuri):

Decidem ca ziua de varf sa fie joi in loc de vineri, din cauza schimbarilor nefavorabile din prognoza meteo. Urcare cu telecabina si apoi cu telescaunul pana la refugiul “La Butoaie” (Barrels, 3.700m), pe Elbrus. Tura cu toate bagajele si echipamentele pana la refugiul Sharapi (imediat sub 4.100m), lasat echipamentele, tura de aclimatizare pana la 4.800m. Cazare la refugiul Sharapi, deasupra Priut, surprinzator de confortabil.

Ziua 5 (joi):

Trezire la ora 2 dimineata, plecare imediat dupa ora 3 catre varful Elbrus Vest (5.642m), pe care il ating al doilea din grupul nostru de 9 aventurieri, dupa exact 7 ore de ascensiune. Petrec aproape o ora de varf, cea mai frumoasa ora din acest an. Coborarea imi ia putin peste 3 ore, dupa care urmeaza relaxare la refugiul Sharapi (4.100m), pentru a doua noapte la rand.

Ziua 6 (vineri):

Coborare la Butoaie (3.700m), apoi cu cele trei instalatii de cablu pana in Azau si revenirea la hotelul Salam din Terskol. Bere de bucurie, pe stomacul gol. Fripturi si specialitati locale in Azau. Cazare la hotelul Salam, ultima noapte la poalele Caucazului.

Ziua 7 (sambata):

Transfer cu microbuzul pana la aproape de Mineralnye Vody, cazare la Vila Florina. Relaxare totala, gratar, sarbatoare, confort.

Ziua 8 (duminica):

Transfer cu microbuzul la aeroportul din Mineralnye Vody, zbor catre Moscova (unde doi dintre membrii expeditiei noastre au ramas sa admire capitala Rusiei inca o zi). Pentru restul, zbor inapoi acasa, in Bucuresti. Dupa zilele de relaxare si ospat imediat dupa varf, nu-i de mirare ca am revenit acasa pe deplin refacut, aproape ca dintr-o vacanta, nu dupa o expeditie montana pe un trofeu 7summits si 7volcanoes…

(va urma)

Expeditia in Caucaz, pe valea Adyl Su si Vf. Elbrus, a fost organizata de agentia Extreme Travel, specializata in turism de aventura, ascensiuni montane si destinatii exotice in jurul lumii – pagina de Facebook.

* scris de pe un laptop Lenovo ThinkPad E531

* text si fotografii de Mihai Bobocea