Santorini, tabloul perfect: impresii de calatorie si 41 de fotografii

Dintre toate insulele Greciei pe care aveam sa le vizitam in scurta vacanta-croaziera, cea pe care am asteptat-o cu totii cel mai mult a fost, fara indoiala, Santorini. Este imaginea perfecta a unei insule din Grecia, promovata in toata lumea, cu fotografii care ni s-au intiparit pe retina si pe care le-am cautat si eu pe aceasta insula.

Am ajuns in Santorini undeva spre dupa-amiaza. Am asteptat cuminti pe una dintre puntile exterioare ale vasului apropierea de vulcan si de insula Santorini. Privelistea este superba si parca o usoara tensiune te incearca in timp ce te apropii de tarm.

Ca in nicio alta vacanta, in Santorini am ajuns fara ghid, fara informatii, doar cu cateva imagini in minte pe care nu vroiam sa le ratez. Am mai ajuns pe Santorini si cu sfaturile unui membru al echipajului de pe vasul de croaziera Louis Olympia, un roman care mi-a spus ca nu trebuie sa ratez doua lucruri:

• Privelistea de pe Oia;
• Apusul soarelui la un restaurant de pe Fira;

Eu am mai adaugat pe lista mea de “to do” si o plimbare cu magarusul.

Si, sincer ca fiu, acesta a fost esentialul, pentru ca pe o insula ca Santorini nu trebuie decat sa te bucuri de ceea ce iti ofera locul, de la alunele si fisticul in caramel, la privelistea asupra craterului vulcanului, Fira, stradutele incalcite din Oia; sa te bucuri de tot ceea ce vezi.

Asadar, o data ajunsi pe pamant de Santorini, am mers direct la conducatorii de magarusi, care umbla vorba ca ar fi printre cei mai bogati oameni de pe insula. Nu neaparat pentru ca 5 euro pe un drum de 15 minute cu magarusul i-ar imbogati, ci se pare ca au proprietati si magazine in orase (plus cateva procente din toate incasarile telecabinei). Cealalta optiune pentru a ajunge sus in Fira, din port, este un funicular, unde un bilet costa 4 euro. Bineinteles ca drumul facut de magarusi se poate face si pe jos, in vreo 40 de minute, insa noi ne-am propus sa coboram pe jos la intoarcere. Oricum, drumul este pietruit, usor de parcurs, daca lasi la o parte mirosul magarusilor.

Odata ajunsi in Fira, am mers intr-un punct de panorama, pentru a admira craterul vulcanului, acum in apa, si micile ridicaturi de lava din zare, care creeaza un aspect aproape selenar.

Cum soarele era puternic, cea de-a doua oprire a fost la o terasa, unde la un suc, am gasit o agentie de turism locala care ne-a aranjat un transport spre Oia, cu oprire la punctele panoramice de pe drum. Doua ore avea sa dureze acest traseu si ne-a costat 10 euro de persoana (am strans 10 persoane). Un tur asemanator, dar cu ghid, luat de pe vas costa 55 de euro, deci, am facut o economie considerabila. Soferul autocarului, in liniste si fara nicio explicatie (nu cred ca stia engleza), ne-a dus pe o mica zona de panorama, de unde am admirat o priveliste incredibila. De aici ne-am indreptat spre Oia sau paradisul de pe Santorini.

Stiti fotografiile acelea cu case albe, acoperisuri albastre, biserici micute si cochete? Cam asta veti gasi in Oia. Aveam impresia ca in Oia toata lumea alerga sa prinda cea mai buna poza … desi lumina nu era cea mai buna si cu totii ne chinuiam sa scoatem fotografii reusite.

In Oia am ramas doar o ora, timp in care am hoinarit pe strazi, am facut sute de fotografii. Din pacate nu am avut foarte mult timp sa ma bucur de minunatia asta de loc. Partea cu bucuratul a venit mai tarziu, cand, intorsi in Fira, ne-am asezat la un restaurant, am servit un pahar de vin, niste fructe de mare delicioase si am privit soarele cum se scurgea spre mare. Totalul: cam 25 de euro o masa buna pentru 2 persoane.

Mai mult decat cuvintele mele, doar fotografiile de mai jos pot arata.

* am mai scris despre Santorini si aici.