Insula Mykonos, Grecia – impresii de calatorie si 33 de fotografii

Insula Mykonos este o bucatica de paradis insular … sau cel putin asa am perceput-o eu. A fost prima oprire din croaziera despre care v-am povestiti aici, iar peisajele pe care le-am vazut acolo sunt destul de aproape de ceea ce vedeam prin fotografiile din reviste. Ceea ce unora deja li se pare cliseu, mie mi s-a parut spectaculos. Case albe, obloane albastre, bisericute albe si ele, mori de vant, terase si taverne, toate pe fondul unui cer albastru si a unei ape la fel de frumoase.

Pentru ca era deja pe inserate cand am ajuns in Mykonos, forfota turistilor era in crestere. Terasele de langa apa erau pline, iar ochii proprietarilor de taverne si de magazine de suveniruri sclipeau a “zi buna pentru afacere”. Pentru ca stiam ca nu am decat vreo doua ore la dispozitie pentru fotografii reusite, sa va impartasesc si voua putin din Mykonos-ul pe care l-am vazut eu, am preferat sa ma rup putin de gloata si sa ma pierd pe stradutele insulei. Am admirat casele localnicilor mai indepartate de aglomeratia turistilor, viata lor destul de simpla, in ciuda aparentelor ca Mykonos ar fi o destinatie de lux, am fotografiat capele si biserici atat de simple ca le recunosteai doar dupa crucea simpla din varf si dupa clopotul de bronz care anunta slujbele si zilele de sarbatoare, asa cum se intampla si la noi.

Dincolo de casele albe cu obloane albastre, pe care le intalnesti in majoritatea insulelor grecesti, Mykonos are cateva elemente care il individualizeaza.

Unele dintre acestea sunt morile de vant, care in vremurile indepartate erau folosite la macinarea fainei de porumb si de grau, iar care acum au un rol strict decorativ. Le regasesti imprastiate printre casele localnicilor, avand acoperisul rotund, de lemn, tuguiat. Unele dintre ele inca isi mai pastreaza elicele, insa altele au ramas fara. Oricum ar fi, sunt un element de admirat in Mykonos.

Al doilea detaliu care ii da unicitate Mykonos-ului este zona numita Little Venice, o zona in care casele au zidul exterior in apa si pe unde s-a amenajat o zona ingusta de promenada. Este o zona destul de romantica pentru servit un cocktail, in special la apusul soarelui. Pe colina din partea stanga a Little Venice, cum te uiti spre mare, veti observa patru mori de vant asezate una langa alta.

Al treilea element unic pentru Mykonos ne-a vizitat seara la restaurantul in care luam cina. A incercat sa fie retras si timid, sa nu atraga prea mult atentia, insa nu prea i-a reusit, pentru ca atunci cand l-au observant, toti oaspetii restaurantului s-au ridicat pentru a-l fotografia. Pentru ca nu isi dorea publicitate, ci doar un peste … Petros, caci despre el este vorba, a intrat direct in bucatarie. Daca sunteti usori confuzi, o sa va elucidez imediat misterul. Petros este de fapt pelicanul-simbol al insulei Mykonos si am avut placerea sa il cunoastem in cele cateva ore cat am stat pe aceasta insula.

Pentru ca am ajuns aici fix in Vinerea mare, am prins si slujba ortodoxa din Vinerea dinaintea Pastelui.

Dupa cum puteti observa, daca iti doresti sa cunosti un loc precum Mykonos, dar nu neaparat sa il explorezi la maxim, cateva ore iti vor fi suficiente.

Va spuneam la inceputul articolului ca Mykonos isi intareste cu fiecare sezon ce trece pozitionarea sa de destinatie turistica de lux, exclusivista. Pachetele turistice aici sunt ceva mai scumpe decat in alte insule din Grecia, insa merita toti banii. Plimbandu-ma pe stradute, am descoperit la un moment dat un hotel al carui manager era o doamna din Romania. Era de fapt un boutique hotel, cu 17 camere, unde pretul unei camere pe noapte incepe de la 150 de euro. O cina pentru doua persoane, cu salata, fel principal si bauturi, plus ceva dulce, costa in jur de 50 de euro, asa ca nu pare a fi o destinatie pe care oricine si-o permite. Mykonos este recunoascuta si pentru plajele pe care se petrece toata noaptea si este una dintre cele mai cunoscute destinatii pentru gay din Europa.

* am scris despre Mykonos si aici.