Daca in articolul de ieri va povesteam despre cazarea intr-un hotel ciudatel, despre turul prin centrul Vienei si impresiile despre prima mea cina servita intr-un muzeu plin de tablouri de valoare (toate acestea s-au intamplat in prima zi petrecuta la Viena in aceasta primavara), astazi o sa va povestesc despre cum am cunoscut un milionar in euro, cum am mancat in una dintre cele mai vechi cafenele din Viena, cum am pictat cu foita de aur si cum am luat cina in localul renumit pentru cel mai bun schnitzel vienez, lucruri care s-au intamplat in ziua 2 la Viena.

Ziua a inceput dimineata la 9 cu intalnirea la hotel cu ghidul nostru vorbaret (despre care v-am povestit aici). Beatrice este genul de om care ar vrea sa iti transfere cat mai mult din cunostintele sale, chiar daca te intereseaza sau nu. Problema este ca Beatrice stie atat de multe lucruri despre Viena si in general despre Austria incat uneori este extrem de dificil doar sa o asculti cateva ore vorbind continuu despre asta…v-am spus, femeia este o „Wikipedia ambulanta” in materie de Viena, asa ca daca vreodata veti merge intr-un grup mai mare sau cu colegii de la firma intr-un teambuilding atunci luati in calcul si varianta de a va lua un ghid privat si sunati-o.

De la hotel am plecat sa vizitam Atelierele Vieneze, unde se creaza si in ziua de astazi, dupa ideile lui Josef Hoffman, stofe fine, lampi pretioase sau vesela ori argintarie.

Prima locatie vizitata a fost fabrica de argint vieneza Wiener Silber Manufactur, de fapt doar un butic de argintarie (fabrica era in alta parte) de pe strada Spiegelgasse 14 de unde iti puteai comanda sau cumpara tacamuri de argint de la cateva zeci pana la cateva mii de euro. Nu am sa intru prea mult in detalii pentru ca nu ma pricep, asa ca mai bine ii las pe cei curiosi sa admire site-ul lor.

Tot mii de euro costau si lampile lucrate manual pe care le-am gasit la atelierele Woka Lamps Viena de pe strada Singerstrase 16. Cel mai scump candelabru pe care l-am vazut in acest magazin costa cat un apartament cu 2 camere in Bucuresti: 55 de mii de euro. Pe site-ul lor gasiti detalii suplimentare.

Ce mi-a placut mie cel mai mult a fost insa intalnirea cu domnul Reinhard Backhausen, mostenitor al imperiului financiar Backhausen si proprietar al fabricii de textile cu acelasi nume si al magazinelor care vand textile de peste 150 de ani, acum in peste 40 de tari din intreaga lume. La subsolul magazinului de pe Schwarzenbergstrase 10 este amenajat si un muzeu care explica istoria companiei si care are o colectie impresionanta de tesaturi si textile, unele dintre ele de o valoare foarte mare, care stau adapostite intr-un seif de forma unui buncar. Pentru cei interesati, mai multe detalii pot fi aflate pe site-ul lor.

Pranzul a fost intr-o cafenea vieneza autentica, Cafe Schwarzenberg, construita in 1860 si cea mai veche cafenea de pe Ringstrase, un loc de care nu ai cum sa nu te indragostesti mai ales cand afli cata istorie ascunde si cat de multe persoane importante i-au trecut pragul.

Am plecat apoi catre Palatul Belvedere, o adevarata capodopera baroca ce gazduieste la Viena arta austriaca incepand din Evul Mediu si pana in zilele noastre. Palatul a fost initial construit ca o resedinta de vara, iar constructia a inceput in 1696, urmand ca pe la 1700 sa fie construite si alte parti ale palatului. Acum palatul Belvedere detine 22 dintre cele mai cunoscute picturi ale lui Gustav Klimt, cea mai mare colectie de picturi Klimt din lume. Interesant este ca Belvedere Superior pregateste o expozitie speciala de arta care va prezenta, printre altele, si povestea receptiei operei lui Klimt, un aspect mai putin tematizat pana in prezent. Expozitia incepe pe 12 iulie 2012 si se va incheia pe 6 ianuarie 2013.

Trecand peste aceste detalii despre care puteti sa aflati si pe site-ul Muzeului Belvedere, ce mi s-a parut mie cel mai interesant aici a fost workshop-ul la care am participat si unde am invatat sa pictez cu foita de aur. Am primit niste oglinzi cu rame (IKEA style) pe care a trebuit sa le decoram cu pietricele dar si sa le pictam cu foita de aur. Sa pictezi cu foita de aur nu este atat de simplu pe cat ar parea, iar procedeul pe scurt este urmatorul: intai realizezi cu pensula si folosind un fel de lipici in loc de vopsea conturul a ceea ce vrei sa desenezi, apoi desprinzi foilete de aur care sunt foarte subtiri si le pui deasupra conturului desenat, astepti sa se lipeasca si apoi folosesti un pamatuf cu care dai deasupra foitei de aur – daca ai lipit bine si daca ai pus suficient lipici atunci foita de aur va ramane doar acolo unde ai pus lipici, iar in rest pamatuful va risipi ce este in plus. Ce mi-a iesit, puteti vedea in fotografiile de mai jos; oricum, acest workshop este deschis pentru oricine, se pare ca participa in special copiii (nu e de mirare), iar participarea costa in jur de 30 de euro. Mai multe detalii puteti afla la biroul de informare aflat la intrarea in palatul Belvedere.

Seara iar am avut in program ceva interesant care sigur o sa va intereseze si pe voi daca sunteti amatori de mancare buna si traditionala din locurile in care ajungeti. Cina am servit-o la restaurantul Plachutta’s Gasthaus zur Oper, un restaurant deschis in 2001 care imbina excelent designul modern cu traditia vieneza. Se spune ca aici se mananca cel mai bun schnitzel din toata Viena, eu pot confirma ca mancarea a fost super si ca a aratat bine – asta veti putea vedea si voi in fotografiile de mai jos. Site-ul lor este acesta, in cazul in care vreti sa aflati detalii, si nu uitati ca aici se poate manca doar cu rezervare facuta dinainte. De asemenea, un alt restaurant care se lauda cu un foarte bun schnitzel vienez, dar si cu o traditie de peste 100 de ani este Figlmueller de pe strada Backerstrase 6.

Cam aceasta a fost ziua 2 petrecuta acum 2 luni de zile la Viena impreuna cu alti jurnalisti, incercand sa descopar mai multe despre pictorul Gustav Klimt. In zilele urmatoare o sa va povestesc impresii despre ultima zi, ziua 3, in care am vizitat o celebra cladire cu acoperis aurit din Viena si o piata traditionala, iar seara am mancat intr-unul dintre cele mai cunoscute restaurante din Austria, in care un bucatar cu multe stele Michelin gateste mancaruri care pe mine nu m-au dat pe spate (si nici macar nu sunt un om pretentios). 🙂