Impresii din Paris pe timp de iarna

Am spus de mai multe ori ca nu ma omor dupa Paris. Insa asta nu inseamna ca nu e un oras frumos si nu inseamna ca nu sunt zeci de mii de romani care merg in fiecare an aici. Parisul este printre cele mai cautate destinatii de city-break din Romania, alaturi de Venetia, Budapesta sau Viena.

Si daca in articolul trecut Lucian ne-a povestit foarte frumos cum a descoperit el Parisul pe timp de vara, acum s-a gandit ca veti fi interesati sa aflati si cum este Parisul pe o vreme ca cea de acum: adica impresii din Paris vizitat pe timp de iarna.  

De aceasta data am ajuns in Paris cu ocazia Le Web 2011, probabil cea mai mare conferinta de IT&C din Europa, acolo unde nume grele precum Eric Schmidt, presedintele Google, sau Sean Parker, primul presedinte Facebook, au impartasit viziunile si experientele lor din dinamica lume a internetului. Chiar daca sederea a fost condimentata din plin de bytes, ips, links, wi-fi, iPad, linkedin si networking, Paris-ul s-a lasat descoperit, in continuare, ca o nestemata neatinsa de minunile tehnologiei.  Imbinarea dintre istorie, arhitectura si tehnologie mi se pare absolut remarcabila, de aceea Europa porneste cu un avantaj moral din aceasta perspectiva, fata de orice loc de pe mapamond. Iar, daca te afli in Paris-ul de astazi si traiesti prezentul, printre altele, cu atat mai mult.

Dupa ce am aterizat pe aeroportul a carui denumire o poarta faimosul presedinte, Charles de Gaulle, ca un scolarel gata de prima zi de scoala, am stabilit prima oprire in week-end-ul respectiv – Palatul Versailles.   

Astfel, am ajuns dupa mai putin de o ora cu metroul de rigoare, pe o ploaie tipic englezeasca, care probabil deranja dupa accent, toti francezii din zona.

O scurta consultare a istoricului ne spune ca Versailles-ul este simbolul monarhiei in Franta, mai ales din momentul mutarii primului locatar emblema, Louis XIV-lea, pe la 1682. Da, e cel cu un super-ego royal, denumit Regele Soare si cu celebra-i expresie, “Statul sunt eu”.  Deatlfel, capetele regale s-au tot perindat pe la palat din tata-n fiu pana-n 1789, cand Gavroche si ai sai au zis “Pe aici nu se trece”(not), pentru ca noi vrem “Libertate, Fraternitate si Egalitate”.  Ultimul locatar de lux a fost Louis al XVI-lea, nepotul regelui soare, care a consfiintit sfarsitul dinastiei sub presiunea maselor revoltate, dar mai ales a ghilotinei, in 1793.

Interiorul palatului este super deluxe si veti concepe noi epitete care reliefeaza bogatia la vederea Camerei reginei, dar mai ales a Camerei oglinzilor. Tablouri, manuscrise, carpete, servicii de aur, lustre de cristale aproape swarowski, statui exclusiviste si tot ce v-ati imagina ca este necesar la casa unui rege care se respecta, le veti gasi inzecit in Versailles. Iar bonus, simpaticii japonezi si coreeni, ca peste tot in Europa de vest.

Pentru a vizita palatul si gradinile sale, care se intind pe doar 800 de ha, este nevoie de o zi intreaga, asa ca toti iubitorii de opulenta constructiva sunt invitati sa-si testeze imaginatia si rabdarea pe domeniile regale. Iar, daca vreti sa-l vizitati chiar si gratuit, puteti sa o faceti in prima duminica a lunii.

Dupa o zi plina de tehnologie, care s-a scurs la fel cum a inceput, a urmat o cina rapida cu cateva traditionalisme si un vin bun de Bordeaux. Imediat, am pornit intr-o scurta plimbare pe Champs Elysees, probabil cel mai cunoscut bulevard din lume. Pe cat de lung si de lat e, pe atat de mult este plin de turisti si parizieni deopotriva iar, cu ocazia sarbatorilor de iarna, de mirobolante miresme. Decoratiunile speciale de iarna se imbina maiestos cu logo-urile brand-urilor de lux, de la Louis Vuitton pana la Prada si Hermes-ul care atinge “placut” buzunarele domnilor, pastrand parca trend-ul stabilit la Versailles. In plus, erau si numeroase magazine de tip kiosk, unde numeroase bunataturi si alte dulcegarii faceau cu ochiul iubitorilor de colesterol marit.

Putin fugitiv, am mai zarit originalul Arc de Triumf, iar ceva mai tarziu i-am facut cu ochiul Turnului Eiffel. De data aceasta n-am mai urcat pana in varf, dar promit sa revin la inaltime cu proxima ocazie.

A doua zi, fortat placut de imprejurari, am trecut in fuga si pe la Muzeul Parfumurilor, Mecca simturilor olfactive. Franta si Parisul, se stie, e mama si tata parfumurilor, mai ales din secolul XVI-lea, de pe vremea lui Louis XV-lea, a carui domnie purta si denumirea generica de “curtea parfumata”.  Poate fi vizitat gratuit, iar bonus, aveti acces la parfumeria Fragonard, in cazul in care doriti sa surprindeti placut pe cineva drag.

Seara s-a sfarsit cu o super petrecere si o reprezentatie live intr-un loc in care nu credeam ca am sa ascult vreodata dubstep, break-beat sau house, n-ati ghicit, este vorba de muzeul Luvru. A fost surpriza Le Web 2011 si, probabil, cea mai neobisnuita locatie pentru o petrecere cu peste 1000 de participanti.

Meteorologic vorbind, la inceput de Decembrie vremea e destul de prietenoasa chez Paris, osciland in jurul lui 0, dar e bine sa fiti pregatiti pentru ca, in ianuarie,  s-a ajuns si la -15.

Astfel, profitand de vremea buna de poze de la momentul respectiv, ne-am aventurat in zona Montmartre pentru a surprinde si Bazilica Sacre Coeur in obiectivele camerelor noastre. Sacre Coeur, alaturi de Notre Dame, este cea mai faimoasa locatie bisericeasca pariziana si ne marturiseste istoria ei de mai putin de 100 de ani, din 1914. Stilul architectural este cel Romano-Bizantin, este situata si la cel mai inalt punct din Paris si ofera si o linie interesanta a metropolei. Basilica a fost construita pentru a-i mai imbuna si imprieteni intre ei pe roialisti, sustinatorii monarhiei si socialistii care doreau cu ferventa egalitatea cu toata lumea. Iarna este destul de gol peisajul, insa vara zona este stup de turisti astfel ca, din acest punct de vedere, poate prima varianta e mai indicata vizitelor rapide.

Ca o pseudo-concluzie, Paris-ul place mult, in special daca latinitatea bunului gust iti este la inima. Un oras care trebuie sa fie descoperit de oricine, oricand si oricum in aceasta viata. Iar daca ai IP de Romania cand citesti aceste randuri si n-ai ajuns deja la Paris, e foarte simplu, mai ales cu atatea curse zilnice, gata sa te poarte spre lumina.

Au revoir et bonne chance!