Pentru ca primul articol al Mihaelei despre cum e sa traiesti ca romanca intr-o tara araba a avut mare succes la voi am hotarat sa continuam serie de impresii despre Qatar scrise de o romanca care acum locuieste acolo. Primul articol il puteti citi aici.
Din fericire, exista o comunitate de romani in Qatar, oameni care tin strans unii de altii si care organizeaza diferite evenimente. Pana acum nu i-am cunoscut personal pe toti, dar sunt convinsa ca ma vor primi asa cum l-au primit si pe sotul meu. Pe langa asta, mediul de lucru al sotului meu implica o diversitate culturala: thailandezi, cehi, indieni, turci, etc. In primele mele zile in Doha, am participat alaturi de colegii lui la o petrecere de ramas-bun a uneia dintre colege, care dupa 7 ani in Doha a decis sa se intoarca in Bangkok, la ea acasa. Atmosfera a fost draguta : mancare turceasca (foarte buna), muzica, joculete stupide care ne-au distrat, si chiar si alcool. Stim cu totii ca in statele arabe alcoolul este interzis, insa aici exista un centru ( doar unul ) de unde se poate cumpara alcool pe baza unui permis. Ca sa fiu mai exacta: pentru a aplica trebuie sa fii angajat, trebuie sa lasi o garantie de 1000 Ryiali (275 USD) si ai voie sa cumperi pe luna de un anumit procent din salariu. Evident, preturile sunt maricele, insa e bine sa ai la rece o bere si un whisky, nu? Pentru temperaturile ridicate de afara, nu de alta!
Scriind acum aceste randuri imi dau seama ca se face aproape o luna de cand sunt aici, iar de ieri sunt si cu acte in regula. Oficial sunt resident al statului Qatar si am carte de identitate. Pentru ca odata ajuns aici ai un termen limita in care trebuie sa intri in evidentele Ministerului de interne. Si ca sa faci asta, ai cativa pasi de urmat: primul este vizita medicala la Medical Commission. Aici ti se fac analize la sange si la plamani. Experienta asta pentru mine n-a fost tocmai placuta, sa va spun si de ce: in primul rand s-a consumat in timpul Ramadanului, cand de obicei cam toata lumea de pe aici are o stare de nervozitate datorita restrictiilor din timpul zilei. Si a fost singurul moment cand m-am simtit foarte pierduta si neajutorata, mai ales ca n-am gasit pic de colaborare sau tentativa de ajutorare din partea personalului feminin de la sectia de femei a comisiei medicale. Se purtau cu toata lumea de parca trebuie sa stii ce ai de facut (comisia medicala se face o singura data!!!).
Norocul meu a fost ca am gasit o tipa de la securitate, care era din Sri Lanka, si a fost suficient de draguta cat sa-mi spuna incotro s-o iau si ce si cum sa fac. Dupa care, astepti rezultatele. Daca totul e ok si analizele sunt bune, astepti actualizarea datelor pe site-ul Ministerului Sanatatii si pe cel al Ministerului de Interne. Hai ca la sanatate aparea ok, insa celalalt nimic. Fara actualizarea asta, cei de la Imigrari nu puteau sa faca programarea la amprente. Asa ca ne-am luat inima in dinti si ne-am dus la Comisia medicala din nou pentru o actualizare manuala. Evident, am descoperit intre timp ca toate aplicatiile din perioada Ramadanului au avut o problema de “update” si trebuia sa te duci personal acolo, si in numele lui Allah, sa rogi pe cineva sa faca treaba asta manual.
Zis si facut, fara prea multe batai de cap ( doar cu dureri de cap din cauza trezitului mult prea devreme ), partea masculina a familiei a discutat cu un manager de acolo si s-a facut si actualizarea fara sa pierdem prea mult timp. Buuuun, acum putem sa mergem la amprente, la Immigrations. Unde, surpriza! Doamna care se ocupa de mine este surdo-muta. Si araboaica. Superb! N-are rost sa detaliez cum a decurs socializarea… Noroc ca stia ce trebuie sa faca cu mine si de ce sunt acolo. E bine ca am plecat cu toate cele 10 degete acasa…
Cam asta a fost “must-do”-ul, multumesc divinitatilor! Si m-am linistit stiind ca nu mai trebuie sa ma trezesc dimineata si acum nu mai trebuie decat sa astept eliberarea actelor.
Alt lucru cu care nu poti sa lupti sub nicio forma si nici nu poti sa-l indepartezi este strigarea imamului: “Allahu Akkbar” se face auzita de 5 ori pe zi, indiferent unde esti. Sunt foarte multe moschei, si de aceea nu conteaza unde esti, pentru ca rugaciunea se aude! Chiar daca e 4 dimineata si citesti relaxat in fotoliul tau de acasa, chiar daca esti la cumparaturi intr-un supermarket, chiar daca esti in aeroport…nu conteaza. N-ai cum sa nu auzi! Asa ca nu poti decat sa te obisnuiesti, pentru ca oricum n-ai cum sa scapi. Iar in timp, intr-adevar devine ceva normal, si evident incepi sa constati ca valorile tale de “normal” s-au schimbat de cand esti aici.
Dupa cutreierat toate supermarket-urile si mall-urile, brusc imi aduc aminte ca in Romania era ceva normal sa auzi muzica, indiferent daca esti in Mall sau in Carrefour sau intr-un magazin de haine. Si realizez ca aici nu exista asa ceva. In perioada Ramadanului se aud rugaciuni, citate din Coran, si raman putin stupefiata, deoarece n-am realizat asta decat dupa aproape 2 saptamani, timp in care probabil percepusem chestia asta ca pe ceva normal. Normalul din Doha.
Dupa terminarea Ramadanului, urmeaza Al Eid, o importanta sarbatoare musulmana, cand se comemoreaza dorinta profetului Abraham de a-si sacrifica fiul, pe Ismail, ca si act de supunere fata de Allah, lucru cu care Ismail a fost de acord. Insa Allah a intervenit si a cerut un berbec in schimb, ca si jertfa, crutand viata fiului. Iar in zilele Eid-ului nu se lucreaza, si toata lumea e la Mall. Asa am vazut ca se bucura lumea aici de timpul liber. Mall-uri. Parcari pline ochi. Carucioare pline de cumparaturi, si Eid Mubarak! Cam asta inseamna aici o mare sarbatoare…
Mall-urile sunt intr-adevar spectaculoase. Cel mai impresionant mi s-a parut Villagio, care e exact ca un orasel, cu un rau care il traverseaza, cu terase, restaurant, parc de distractii, magazine si un cer fals. Da, suna dubios, insa tot tavanul arata ca un cer senin.
(va urma)
Eu tot imi mentin opinia vis-a-vis de drepturile femeilor arabe.Prefer libertatea occidentului… 🙂
Chestia cu actele a fost putin suparatoare, dar de altfel nici in Romania nu esti primit si tratat foarte bine prin spitale, mai bine sa nu ai de a face pe acolo. Mall-urile arata tare bine in poze, iar cel care e un orasel in miniatura, cu cerul albastru care pare atat de real, este foarte special. Atata timp cat este o comunitate care face periodic intalniri si esti acolo cu sotul tau, ai sanse la o viata mai buna ca aici, probabil. Sper sa-ti mearga bine in continuare si sa te mai invite Razvan sa ne mai povestesti cum decurg lucrurile pe acolo.
O contrazic nitel pe Mihaela, si eu am trecut de curand prin controlul medical in Doha, Qatar, si nu mi-a venit sa cred cat de dragute au fost toate femeile angajate acolo si ce grija au avut de noi femeile. Am asteptat civilizat, asezate pe bancute, si am fost chemate pe rand pentru indeplinirea formalitatilor, nu mi s-a bagat nimeni in fata, nu se certa nimeni cu nimeni si toate femeile din spatele ghiseelor erau bine dispuse si cu zambetul pe buze. Venind din Romania, diferenta este ca de la pamant la cer :-D. Unde mai pui ca erau peste tot pe jos sageti colorate care te indrumau cat se poate de clar inspre ghiseele respective :-). Iar din „my dear” nu m-au scos cat timp am avut treaba acolo, chiar am ramas foarte placut impresionata…cat despre durata controlului medical si luarii amprentelor, eu am rezolvat super rapid, insa intr-adevar trecuse Ramadanul si perioada libera de dupa.
Incredibil de poti vedea acolo. Sunt convins ca sunt cu cel putin 100 de ani peste noi. Pentru ei conteaza foarte mult un om din alta tara, nu ca la noi sa te fure cat mai mult.
@Ioana : tu ai trecut prin asta recent si evident ca erau cu zambetul pe buze, nu in perioada Ramadanului, la sfarsit mai exact, ca mine, asa ca este o diferenta. Daca anul viitor vei mai fi in Qatar in perioada asta, o sa vezi ca musulmanii se comporta altfel.
Controlul medical propriu zis a decurs bine si la mine, pentru ca personalul era format din alte nationalitati. Pe langa asta, la rand la plata taxei, pe mine m-au bagat in fata altor persoane ( 2 indience ) si nu mi s-a parut frumos deloc sa faca discriminari…
@Ioana : tu ai trecut prin asta recent si evident ca erau cu zambetul pe buze, nu in perioada Ramadanului, la sfarsit mai exact, ca mine, asa ca este o diferenta. Daca anul viitor vei mai fi in Qatar in perioada asta, o sa vezi ca musulmanii se comporta altfel.
Controlul medical propriu zis a decurs bine si la mine, pentru ca personalul era format din alte nationalitati. Pe langa asta, la rand la plata taxei, pe mine m-au bagat in fata altor persoane ( 2 indience ) si nu mi s-a parut frumos deloc sa faca discriminari…
Sunt totusi ”lucruri” esentiale in cunoasterea culturii si civilizatiei arabe…musulmane ; dupa Ramadan se sarbatoreste Eid ul-Fitr, ceea ce inseamna inche…ierea postului si are cu totul si cu totul alta semnificatie decat comemorarea profetului Abraham. Autoarea a confundat cu Eid ul-Adha, cea de-a doua mare sarbatoare in lumea musulmana care are loc la sfarsitul pelerinajului ”Hajj”. Datele la care se cerebreaza cele doua mari sarbatori difera de la un an calendaristic la altul si sunt calculate in functie de ciclul lunar ( asemanator cu Pastele la noi )
mie mi se par niste oameni indoctrinati si tristi.. bine macar ca si-au dat seama intr-un final ca petrolul fierbe sub ei. au dus-o si rau, o perioada destul de lunga.. in cateva zeci de ani li se termina si lichidul asta, tocmai de asta isi mai deschid portite catre lume..
foarte interesant din punctul meu de vedere, deoarece in curand ma voi casatori cu un cetatea arab.totusi sunt usor confuzata, ce vreti sa scoateti in evidenta?serviciile lor sau cum s-a integrat dna mihaela badea in noua „casa”?astept noi detalii, chiar altele decat sarbatori sau nivel de civilizatie (sincer akm, cine te baga in seama in preajma craciunului sau pastelui, cat despre modernizarea oraselor si eu am fost impresionata de opulenta pe care o afiseaza)una peste alta … nu vreau sa adopt postura de avocat al acestei natii, sunt dovezi clare ca la un moment nu mai pot beneficia de nicio scuza, insa sunt usor satula de soaptele din jurul meu, despre femei maltratate si alungate, X numar de neveste, reportaje si parareportaje televizate cu fel de fel de subiecte novelistive … akm ca sunt implicata in aceata lume, alta decat sfinti ioni, fuste scurte sau manele, apreciez initiativa de a prezenta din alt unghi „magia araba”
Buna. Imi spui si mie te rog daca sotul tau e angajat la QA ca si cabin crew si daca da, cum ai procedat sa ajungi si tu acolo? Stiu ca trebuie sa stea acolo une te trimit ei, tot cu oameni din canin crew.
Multumesc
Va rog sa ma ajutati cu un raspuns.
Daca eu am un contract pe 2 ani in Qatar, cum pot sa-mi iau si familia acolo? nu rezist atata timp fara copiii mei.
Multumesc!