Daca in articol de saptamana trecuta despre Stelvio prietenul Mihai Bobocea a scris primele impresii despre drumul spectaculos dintre Elvetia si Italia, astazi continuam cu impresii dar si cu traseul care trebuie urmat de catre cei interesati – prima parte o gasiti aici.

Sus, la 3.100 m, peisajul ne-a lasat pe toti cu gura cascata: culmi inzapezite, ghetari modeland crestele alpine, varfuri indraznete si, cireasa de pe tort, cel mai frumos munte pe care l-am vazut vreodata, Matterhorn, tronand peste intreaga panorama cu cei 4.478m ai sai si atragand de departe cele mai multe priviri. Va veti intreba probabil de ce este atat de golas, in conditiile in care Monte Rosa (peste 4.600m) si Mont Blanc (peste 4.800m), varfuri de inaltimi nu cu mult mai mari, sunt vesnic albe. Ei bine, Matterhorn este atat de abrupt incat varful sau este incapabil sa sustina o calota de gheata, pur si simplu. Peretii sai aproape verticali (pe fata dinspre nord) si tot ce inconjoara acest munte il fac sa fie atat de ravnit in palmaresul cataratorilor. Daca printre cei care cititi aceste randuri se afla si cineva care a depasit 4.000 m urcand „la picior” pe Matterhorn, ei bine, atunci acel/acea cineva merita tot respectul! Orice as spune despre privelistea de acolo, ar fi nedrept de putin.

Am intrat si eu in „secta” celor care isi exprima admiratia fata de acele locuri construind un turn din pietrele modelate de gheturi si timp. Erau sute de astfel de omagii in piatra lasate acolo de trecatori.

Am coborat pe jos, prin zapada, ultima dintre cele 5 statii dinspre Gronergrat inapoi catre Zermatt, adica de la 3.100m la 2.500m… si ne-am bucurat de cele mai frumoase imagini ale acestei vacante.

Intorsi in Täsch ceva mai tarziu, am plecat si mai departe, catre statiunea Chamonix Mont Blanc, in Franta, de asemenea un loc excelent pentru ski (din cate am inteles, pentru ca eu nu am pus niciodata schiurile in picioare) si o statiune foarte cocheta si selecta. Vremea a tinut cu noi si ne-a dezvaluit, joi dupa-amiaza, varfurile ascutite, ciudate, spectaculoase si in acelasi timp infricosatoare, ale Alpilor francezi, dominate de marele alb, Mont Blanc.

Am preferat o cafea de relaxare la poalele sale, intrucat timpul nu ne mai permitea al doilea traseu cu telecabina in aceeasi zi. Daca ajungeti totusi in zona trebuie sa va recomand telecabina (cea mai inalta din lume, merge pana la 3.842 m!) care urca pana la varful Aiguille du Midi, evidentiat aici.
 

Joi seara am ajuns, in cele din urma, trecand inapoi in Italia, la lacul Como, parte a frumosului grup de lacuri Maggiore/Lugano/Como dintre Italia si Elvetia. Am tras, dupa o zi obositoare, dar plina de recompense, la un hotel mic din Bellagio, chiar in varful Y-ului intors desenat pe harta de lacul Como. Am fi vrut sa stam in Como, dar preturile la cazare sunt excesive acolo, asa ca Bellagio, la 20 de km de Como, este un compromis rezonabil, cu o vedere cel putin la fel de buna asupra lacului. Vineri dimineata, pe o vreme inchisa si mai rece decat zilele precedente, am facut si o plimbare cu vaporasul pe lac, locurile fiind frumoase, dar, dupa gustul meu, neputandu-se compara cu crestele semete ale Alpilor, cel mai frumos peisaj de anul acesta.

Restul zilei de vineri a marcat inceputul lungului drum inapoi spre casa, prin Slovenia, Croatia, Serbia si cu intrare in Romania pe la Portile de Fier. Am oprit vineri noapte in Zagreb, iar sambata seara la Taverna Sarbului de pe malul Dunarii, langa Portile de Fier, deja acasa. Aici am rememorat, cu stomacul plin si in tihna (mereu am mancat bine la Taverna!), cele mai bune momente ale vacantei de o saptamana. Cum ne-a asteptat Romania inapoi acasa, sambata seara? Cam asa.

In cele din urma, sambata noaptea am ajuns inapoi in Bucuresti. Pentru ca simt ca m-am lungit deja prea mult cu povestitul, ceva concluzii/sfaturi:

1) Elvetia este superba si merita vazuta oricand, oricum, in orice conditii: infrastructura este perfecta, peisajele greu de egalat, civilizatia este la ea acasa (elvetienii… tot elvetieni). Ce sa mai, e de revenit!;
2) Daca schiati si va permiteti, incercati o saptamana la Innsbruck, St. Moritz, Davos sau Chamonix, prietenii imi spun ca merita din plin;
3) Mergeti pe pasul Stelvio si la Bormio, stati la pensiunea recomandata in articolul acesta si bucurati-va de locuri si de mancarea italiana de acolo;
4) Mergeti la Zermatt si urcati pe platoul Gronergrat, dar si in „paradisul ghetarilor” de pe Matterhorn;
5) „Cand sunteti in Roma, faceti ca romanii”: oriunde mergeti, vedeti locurile, mancati specialitati locale (am uitat sa spun ca m-am indopat cu ciocolata elvetiana!), ascultati-le limba si muzica, intrati in atmosfera. Sigur ca asta e valabil pe oriunde va duc poftele turistice, dar cu atat mai mult aici: pentru cateva zile, ne-am simtit si noi elvetieni.
6) Planificati-va cu rabdare vacanta si veti vedea ca si preturile pot fi prietenoase: de baza sunt booking.com, hostelbookers.com, tripadvisor.com, Google Maps si un GPS de incredere (daca va place, ca si mie, la volan);
7) Despre trecatorile Alpilor si placerea de a conduce pe cele mai frumoase si spectaculoase drumuri ale Europei… in episodul 3!

Ca sugestie de calatorie, traseul nostru (si distantele aproximative parcurse in fiecare zi):

1) Duminica: Bucuresti-Cluj, 480 km
2) Luni seara: Innsbruck, 1360 km
3) Marti: Innsbruck – St. Moritz (telecabina) – Silvaplana – Julierpass – Zernez – Ofenpass – Umbrailpass – Passo Stelvio – Bormio, seara: Bormio, 400 km
4) Miercuri: Bormio – Passo Stelvio – Davos – Fluelpass – San Bernardino Pass – San Gottardo Tunnel (Oberalppass / Furkapass) – Täsch, 450 km
5) Joi: Täsch – Zermatt – telecabina Matterhorn – retur Täsch – Chamonix Mont Blanc – Como, seara: Bellagio, 450 km
6) Vineri: Bellagio – Como – Milano – Zagreb, seara: Zagreb, 700 km
7) Sambata: Zagreb – Ljubljana – Belgrad – Portile de Fier – Bucuresti, 1110 km.