Dupa ce in articolul trecut v-am povestit peripetiile avute pana la sosirea in Cracovia, precum si cum am petrecut primele zile din maratonul polonez, vom continua impreuna restul aventurii din aceasta primitoare tara est-europeana, Polonia.

Ne-am trezit undeva pe la orele 6 dimineata si ne-am pregatit spiritual pentru una dintre cele mai importante zile pe care eu personal le-am avut din postura de calator, respectiv vizitarea complexului Auschwitz-Birkenau, actualmente muzeu deschis gratuit publicului larg.

Cred ca cele doua nume nu mai au nevoie de vreo prezentare, iar rezonanta de tip marturie pe care o au va fi aceeasi pentru cateva sute de ani de-acum inainte. Ca sa trecem putin prin istorie, complexul Auschwitz-Birkenau a fost locul unde au pierit peste 1 milion de barbati, femei si copii, in marea lor majoritatea evrei, in perioada 1940-1945. Lagarele au fost create pentru ducerea la indeplinire a “Solutiei finale” de exterminare a populatiei evreiesti iar, actualmente, se estimeaza ca peste 1,3 milioane de vizitatori calca anual pragurile celor doua complexe.

Auschwitz este de fapt numele german pentru Oscwiecim, un orasel aflat la aproximativ o ora de Cracovia. Pentru a ajunge acolo aveti doua optiuni: fie mergeti cu un tur organizat care pleaca la o anumita ora din oras, fie mergeti cu trenul, pe cont propriu. Am ales ultima varianta iar, pe la orele 8 eram in Oswiecim, intreband localnicii (oarecum paradoxal) cum se ajunge la Auschwitz.

Dupa cateva zeci de minute am intrat pe poarta care are infamul mesaj “Arbeit Macht Frei” – “Munca te face liber” si am pornit pentru inca 2 ore intr-o calatorie in timp. Am vizitat numeroase incaperi din fostele baraci de detentie, am vazut poze, desene, obiecte apartinand detinutilor (valize, pantofi, proteze), canistre de Zyklon B (gazul ucigas) precum si crematoriile unde au pierit atatea vieti si vise. Este un loc cu o puternica incarcatura emotionala astfel ca, am vazut turisti care izbucneau efectiv in lacrimi ascultand povestile ghizilor.

Dupa ce am incheiat vizita la Auschwitz – complexul 1, am luat un shuttle care face transferul spre complexul 2, Birkenau, situat la aproximativ 3 kilometri distanta. Acesta este si cel mai intins dintre fostele lagare naziste pentru ca, in momentul in care treci de poarta de intrare si arunci o privire in stanga si-n dreapta vezi siruri de baraci care parca nu se mai termina. Totul este inconjurat de kilometri de sarma ghimpata, iar in capat, o padurice si un monument cu placute in 24 de limbi, margineste fostul “Death Camp”.

Am parasit ingandurati fostele lagare, gandindu-ne, din nou, la ce norocosi suntem ca traim in aceste vremuri, atat de prielnice trupului si spiritului. Daca aveti senzatia ca aveti probleme existentiale va invit fie sa vizitati complexele fie sa patrundeti, de la distanta, pentru cateva minute, in timpurile acelea si va asigur, acestea vi se vor risipi imediat. Asta daca nu vreti sa faceti o vizita in Somalia, Burundi sau Malawi.

Dupa masa si o plimbare noctura ne-am pregatit pentru a doua zi, o excursie, de data aceasta cu ghid (doar asa se poate merge), la fosta mina de sare de la Wieliczka, care este situata la cativa kilometri de Cracovia.

Mina are aproximativ 700 de ani vechime, este una dintre cele mai vechi din lume si este inclusa, de asemenea, in patrimoniul monumentelor protejate de UNESCO. Ea a fost inchisa exploatarii in 1996 si transformata intr-un fel de muzeu, deschis publicului larg. Mi s-au parut extrem de abili polonezii: au inchis un business si l-au continuat cu altul – cred ca si mai profitabil decat cel anterior. Spun asta pentru ca intrarea e mai scumpa decat cea de la Luvru, ca o comparatie. Insa, face toti banii pentru ca, ai parte de o noua calatorie in timp, din primele zile ale secolului XIV cand a fost deschisa si sarea era mai valoroasa decat aurul, prin diverse incaperi ce contin basoreliefuri, sculpturi, toate, bineinteles facute in sare. Cea mai impresionanta este indiscutabil camera Capelei Sf. Kinga, care este la o adancime de cateva sute de metri, are candelabre impresionante sculptate, ati ghicit, tot in sare si o serie de basoreliefuri celebre, printre care si o versiune de la “Cina cea de taina” a lui Leonardo da Vinci. Trebuie sa va spun ca in mina se ajunge dupa coborarea a 327 de scari, in spirala, la o adancime de 64 de metri, un exercitiu binevenit de inviorare, la finalul caruia te simti ca un nuntas dupa o hora de 10 minute.

In interior mai gasiti si un restaurant, magazine si multe alte elemente “distractive” pentru turisti, per ansamblu o afacere excelent pusa la punct. Un complex turistic care ne poate raspunde clar la intrebarea de ce Polonia a fost printre putinele tari europene care au avut crestere economica in plina criza.

Dupa o seara petrecuta intr-un muzeu de noapte local si international am inceput a doua zi cu dorinta de a gusta mai bine din minunile arhitectonice locale. Astfel dis de dimineata am poposit la Barbican, o fortificatie construita in secolul XV-lea, foarte utila baietilor pasionati de tehnica militara. Am continuat pelerinajul la Poarta si Turnul Florianska, acolo unde ai parte de o priveliste superba spre centrul vechi si spre Basilica Sf.Maria, de-a lungul “Uliței Florianska”. Zidurile, ce au o grosime de aproximativ 2,4 m, poarta si turnul Florianska au fost ridicate pe la 1285 cu scopul de a proteja orasul de invaziile barbare.

Bineinteles, am continuat vizita la Basilica Sf.Maria, o biserica in stil gotic, construita in secolul XIII-lea si reconstruita in secolul al XIV-lea.  Acolo, in varful bisericii, la fiecare ora, se intoneaza “hejnal mariacki” un cantec de trompeta care se termina brusc.  Asta pentru a simboliza trompetistul ucis de o sageata in timp ce suna alarma inaintea unui atac mongol asupra orasului.

Dupa, am urcat in turnul primariei unde ne-am intalnit cu, probabil singurii turisti romani din Cracovia din acel moment, respectiv niste maghiari romani din Cluj.  A urmat Sukiennice, locul unde se gasesc cei mai multi comercianti de obiecte decorative, chihlimbar, textile si sare, recomandat pentru suveniruri si cadouri “made in Poland”.

Intre timp vazusem un articol postat de una dintre fetele de la Viajoa, legat de 66 Beautiful Small towns and Cities in Europe, unde am observat, pe langa legendara Krakow, listate Torun si Zamosc. Cum Torun este ceva mai departe, in nord-vest, am decis sa mergem in Zamosc, care este aproape de granita cu Ucraina, langa Lublin.

Orasul, de asemenea aflat in patrimoniul UNESCO, a fost fondat la sfarsitul secolului XVI-lea iar centrul sau vechi inglobeaza elemente arhitectonice de tip baroc, tipice unui oras Italian, acesta chiar fiind supranumit Padova estului.

Am plecat din Cracovia spre seara iar, dupa un drum de aproape 6 ore am ajuns in Zamosc. Acolo, am uitat sa va spun – nu am facut rezervare la cazare, pentru ca am plecat cu gandul ca vom gasi la fata locului, asta asa, ca niste exploratori moderni. Am avut parte de surpriza numarul 3, respectiv chiar in weekend-ul respectiv erau o serie de conferinte si tabere scolare, astfel incat aproape toate hotelurile si celelalte unitati de primire turistica erau ocupate.

Dar, insistent ca de obicei, am rugat cativa polonezi (ok, mai mult poloneze) care lucrau la o terasa in Old Town sa ne ajute sa gasim ceva. Dupa mai bine de o ora de telefoane si cautari pana dupa miezul noptii, ne-au localizat ceva foarte ok, la mai putin de 2 kilometri de centru, un han destul de cochet.

A doua zi, ne-am reintors in timp pentru a N-a oara, dupa ce am vizitat bastionul 7 al Fortaretei din Zamosc, acolo unde am tras cu arcul si ne-am jucat cu tunurile si arbaletele.

A urmat centrul vechi care e literalmente “stunning” cum ar zice yankeii, cu turnul primariei care troneaza impunator deasupra pietei principale. Dupa o sesiune de fotografii, un pranz simpatic si o bere “Perla” (Perua – in poloneza) am facut plinul cu suveniruri si am plecat spre Tomaszow Lubenski, un alt orasel interesant de langa granita. Acolo am vazut o biserica romano-catolica din lemn, una dintre cele mai frumoase din Polonia, dupa vorbele lor, construita pe la 1627. Am zabovit doar cateva ore acolo, dupa care am plecat val vartej spre Lviv, Ucraina, cu un autocar surprinzator de gol.

Ma voi opri din povestit aici pentru ca de ar mai fi s-ar mai povesti iar, dat fiind ca s-au estompat picanteriile, ma voi opri din elucubratiile utile si  voi mai insira doar cateva constatari interesante. Zlotul are aproape aceeasi paritate cu Leul, deci va fi foarte usor sa faceti corespondenta. Astfel, am realizat ca preturile din Polonia sunt la fel sau mai mici ca in Romania, oamenii sunt discreti si cu mult bun simt, vor sa te ajute permanent, chiar de cateva ori ne-au intrebat cum ne place, daca ne simtim bine, etc. Daca veti decide sa le faceti o vizita fratilor lesi sigur veti fi la fel de incantati iar, dupa o intoarcere in vremurile din timpul celui de-al doilea razboi mondial, sigur veti privi viata ca fiind cea mai interesanta calatorie pe care o puteti avea si valorifica acum.

*Articol scris de Lucian de la ucoz.ro