excursii-razvan-pascu

CracoviaImi doream de mult sa ajung pe meleagurile lesilor, iar aceasta dorinta s-a transformat in realitate la mijlocul acestui caldut Septembrie. Vroiam sa-mi astern privirea pe strazile pline de istorie si farmec ale Cracoviei, sa vizitez fabrica eroului Oskar Schindler si sa simt, de la distanta a 70 de ani, tristetea dar si speranta celor care au trecut si au supravietuit carnagiului de la AuschwitzBirkenau. In plus, imi era dor de spiritul binevoitor si de calmitatea polonezilor intalniti prin Europa si America, calitati pe care le-am regasit din plin in sudul Polonei, de parca acolo s-ar fi creat.

Astfel, cu dorinta deja activata, am pregatit „kit-ul de calatorie” si impreuna cu un bun prieten am pornit intr-o memorabila aventura de o saptamana prin estul Europei. Cand calatoresc, daca sunt distante mai scurte, prefer sa o fac overland si cu mijloacele de transport locale, deoarece am convingerea ca asa intri cel mai bine in contact cu locurile, peisajele, oamenii si ideile lor. Astfel, am ajuns dis de dimineata in Suceava unde, langa autogara am gasit un microbuz tip ocazie cu numar de Ucraina, care mergea spre Cernauti. Daca doriti sa ajungeti acolo si nu veniti cu masina, aceasta este cea mai comoda varianta, o ocazie cu numar de Ucraina si care se gaseste foarte repede, dealtfel. Astfel, ne-am imbarcat si dupa aproximativ 2 ore am ajuns in orasul in care Eminescu si-a desavarsit studiile gimnaziale, sub obladuirea lui Aaron Pumnul. E un oras cochet si incarcat de istorie, cu influente romano-austriaco-ruse si evident ucrainiene, in care mai traieste o importanta comunitate de romani. Acesta ar trebui sa reprezinte pentru noi romanii de peste granita, ceea ce reprezinta Lvov-ul pentru polonezi, respectiv o capodopera arhitecturala rupta din tara noastra din cauza unei istorii pe care nu am scris-o noi.                                                  

In gara din Cernauti, dupa o romana combinata cu o rusa total de baza am reusit sa luam biletele si in cateva ore ne-am “imbarcat” in tren. Acolo, surpriza, ne astepta un vagon tip tramvai cu scaune de lemn si multi ochi atintiti spre cei doi care nu vorbesc ucrainiana. Insa, probabil asta e ceea ce primesti cand platesti vreo 6 RON (15 hrivne) pe aproape 300 km de calatorie. Un fel de Mocanita de Viseu, dar ceva mai prietenoasa cu mediul si buzunarele calatorilor. Dupa aproximativ 6 ore de mers cu „tramvaiul”, am ajuns in Lviv, orasul pe care polonezii il numesc, din nostalgii istorice, „cel mai frumos din Polonia”, desi este in Ucraina.

Acolo, stiam ca avem conexiune la cateva ore spre Cracovia deci nu ne faceam probleme cu privire la bilete. Insa, urmeaza supriza numarul doi, respectiv, ne anunta tanti de la ghiseu intr-o ucrainiana perfecta (sau era rusa), ca nu circula trenul in seara respectiva, iar urmatorul era a doua zi la 7 dimineata. In urma acestei vesti neasteptate am reeavaluat rutele cu un wi-fi gasit in sala de asteptare si bingo, ideea a picat aproape instant. In urmatoarele 5 minute, parlamentam cu taximetristii din parcare care si cum sa ne lase macar pana la granita cu Polonia, langa Przsemysl. Intr-o germana de baza, dar ceva mai avansata decat rusa, am reusit sa gasesc un taximetrist care a acceptat sa ne lase pentru 40$ la vama iar, dupa alte 10 minute faceam slalom nocturn pe drumurile ucrainiene. Da, gandindu-ma pasager la raketii care au impresionat Vestul si care ar putea rasari neasteptat din poienitele de-a lungul drumului care parca nu se mai terminau. Totusi, „transferul” a fost ok, iar eu am folosit la maximum vocabularul german din dotare, la fel si batranul taximetrist, astfel ca am vorbit despre Ahmetov care jongleaza tarisoara cu miliardele lui, rusi despre care el a zis ca sunt schweine, strazile lor nu prea bune (da, au aceeasi problema) precum si despre Europa care nu mai vine. Pe la miezul noptii am ajuns la destinatie, am trecut vama la pas printre gastile de tineri si batrani care-si duc existenta facand „comert” intre cele doua tari iar, dupa alte doua ore ne imprieteneam cu doi polonezi si un armean. Ei ne-au lasat cu masina in Przsemysl, care e la vreo 10 km de granita si de unde, am luat trenul spre Krakow. Am trecut de la “Mocanita” la Intercity, asa ca diferenta fu primita cu o odihna binemeritata. Nu inainte de a uita sa dam ceasurile in urma cu o ora dupa ce am fost total nemultumiti ca trenul nu vine la ora specificata in tabela, desi trebuia sa plece peste fix o ora.

Cracovia

Cracovia

Cracovia

Timpul a zburat, se facu dimineata, iar Cracovia se asternu imbietor cu strazile-i inguste si arhitectura-i irepetabila de la distanta. Ne-am cazat, dupa o alta aventura care nu merita mentionata, dupa care am facut jonctiunea cu o amica romanca. Ea lucreaza la o multinationala de aici si a fost ghidul nostru „personal” in urmatoarele doua zile. Cazarea era la ceva mai mult de 10 minute de centru astfel ca, pana acolo am avut timp sa admiram constructiile gotice, renascentiste, magazinele cochete si sa ne molipsim de aerul boem al fostei capitale slave. 

Fiind duminica, era o aglomeratie de nedescris, hoardele invadatoare de turisti veniti din toate tarile Vestului (si izolat, Estului), contopindu-se impecabil cu populatia bastinasa.

Cracovia

Cracovia

Cracovia

Cu ochii penduland de jur-imprejur arhitectura si nu numai am ajuns in piata principala, care are o vechime de peste 700 de ani si care strajuieste capodopere arhitecturale precum Basilica Sfanta Maria, Turnul Primariei sau Sukiennice. Dupa o plimbare de tip recunoastere, am cinat la un cochet restaurant traditional unde, bineinteles am incercat Jurek-ul, supa traditionala poloneza. Este ceva foarte consistent care are in compozitie ou fiert, un fel de wurst alb, legume maruntite si altele pe care va invit sa le descoperiti la fata locului.

Noaptea a venit repede, pentru ca oboseala calatoriei a cam rabufnit si ne-a scos din functiune temporar.

Ne-am trezit cu forte proaspete, dupa care am luat la pas bijuteria poloneza cu gandul sa vizitam Castelul Wovel, un monument arhitectural renascentist de o frumusete la fel de rara ca si urbea. Acesta a fost construit in secolul al-XVI-lea sub obladuirea lui Sigismund I si a sotiei sale care, in traditia mintilor imparatesti ale vremii respective au invitat sculptori si arhitecti italieni pentru design-ul exterior si decoratori germani, pentru interior. Pe atunci, Cracovia era capitala tarii dupa care, pe la inceputul secolului XVII, Sigismund a decis sa o mute la Varsovia. Astfel, am vizitat cateva din camerele si muzeele interioare, capela unde este si mormantul presedintelui Lech Kaczynski, decedat in tragedia aviatica, precum si curtea interioara tipic renascentista. Odata finalizata vizita „regala”, am pornit la pas spre uzina lui Schindler, situata in Kazemiers, cartierul evreiesc.

Cracovia

Cracovia

Sincer, ma atragea mai mult ideea vizitarii acesteia in ziua respectiva decat cea a Castelului Wavel, cred ca datorita pasiunii mai vechi pe care o am pentru istoria celui de-al doilea conflict mondial dar si admiratiei pentru industriasul german.

In cazul in care nu stiti povestea, Oskar Schindler a fost un antreprenor german care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial a angajat aproximativ 1200 de evrei la fabrica sa de vase emailate din Cracovia si pe care i-a protejat constant de compatriotii sai, salvandu-i astfel de la exterminare. La inceputul turului, sunteti invitati intr-o sala de cinema pentru a vedea un filmulet cu marturii ale evreilor lui Schindler care au supravietuit si alte cateva informatii interesante cu privire la functionarea uzinei si a vietii de atunci. Urmeaza apoi diverse incaperi cu marturii ale vremii, uniforme, arme, vasele emailate produse acolo, scene cu viata din ghetoul evreiesc cracovian si alte detalii similare care te imerseaza instantaneu in atmosfera vremii. Cel mai mult mi-au rams intiparite cugetarile celor care au trait acolo si care sunt expuse secvential, printre ele regasindu-se si cele ale lui Roman Polanski, cunoscutul regizor franco-polonez. Per ansamblu, fabrica este un punct de reper cracovian care nu trebuie ratat de oricine doreste sa guste putina istorie, pentru a aprecia ceva mai bine prezentul si a anticipa optimist viitorul.

Cracovia

Cracovia

Cracovia

Cracovia

Cracovia

Va urma partea a-II-a. Articol scris de Lucian de la Ucoz.ro

14 comentarii

  1. 01.10.2011 la 00:54

    Vreau sa aflu si eu mai multe despre al doilea razboi mondial. Ai sa-mi recomanzi o carte?
    Multumesc

  2. 01.10.2011 la 05:51

    Interesanta plimbarea, plina de peripetii si fotografii frumoase!
    Pana acum, nu am avut ocazia sa apreciem calmul polonezilor la ei acasa 😉

  3. 01.10.2011 la 07:36

    Personal, n-as recomanda Wawel. Organizare proasta, pierdere de timp si bani.
    Schindler e acelasi din cunoscutul film Schindler’s List. N-am mai ajuns sa vizitez si fabrica, poate data viitoare.

  4. 01.10.2011 la 07:38

    Ciprian, cartile se impart in 2 mari categorii: istorice si memorialistice. Pentru categoria a doua, as recomanda http://www.books.e-oswiecim.pl/halina-birenbaum-hope-is-the-last-to-die.html

  5. Iulian
    01.10.2011 la 10:22

    Foarte fain Razvan, si eu intentionez sa ajung acolo. Sper ca la inceputul anului viitor. Cred ca e tara pe care o apreciez cel mai mult din Europa…Astept si partea a doua 😀

  6. rizica
    01.10.2011 la 12:32

    Frumos sa imbini calatoriile cu istoria ….

  7. Bogdan
    01.10.2011 la 13:37

    @Ciprian: toate cartile scrise de Sven Hassel, Jaques de Launay: Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial, Guido Knopp: Razboinicii lui Hitler..si altele

  8. 01.10.2011 la 23:15

    Multumesc

  9. 02.10.2011 la 10:37

    Cred ca e tara pe care o apreciez cel mai mult din Europa…Astept si partea a doua.N-am mai ajuns sa vizitez si fabrica, poate data viitoare.Personal, n-as recomanda Wawel.

  10. 05.10.2011 la 21:13

    O poveste emotionanta a unui roman care a fost prizonier la Auschwitz: http://www.auschwitz.ro/

  11. 14.10.2011 la 05:03

    Polonia este o tara frumoasa,pentru mine Varsovia pare un oras trist,in centru vechi arata bine dar in rest nu prea.
    Cracovia,un oras mult mai frumos decat Varsovia si pare mai plin de viata,oricum m-as intorce in Polonia,mi-a placut si mancarea poloneza.

  12. Valentin_Braila
    07.03.2012 la 22:47

    Varsovie este un oras mai dezvoltat economic decat Bucuresti? Nu imi vine sa cred ca si astia ne-au intrecut….

  13. adrian
    11.03.2012 la 12:31

    Salutate tuturor, frumos articol ai fi demn sa scri in presa online. Eu locuiesc de ceva vreme in Krakowia ( din cauza unei fete : ) ) si as vrea sa va spun ca este un oras minunat cu oameni calzi si locuri frumoase de vizitat.
    Ca si completare la locurile ce pot fi vizitate in Krakowia ar fi Wielicka (mina de sare) care este superba! si muzeul aviatiei Poloneze daca sunteti pasionati de avioane aveti ce vedea. Pentru impatitmitii sporturilor de iarna Zakopane este locul care il recomand, la doar 110 km de Krakowia. Viata de noapte se desfasoara paradoxal mai mult in timpul saptamanii (datorita studentilor), si in weekend este activitate dar cluburile sunt pline de expati Englezi Spanioli Francezi etc, polonezii in weekend plecand catre oraselele de langa Krakowia.
    Da, in Cracovia sunt 1.000.000 de studenti care vin si pleaca aproape in fiecare weekend atat gara cat si iesirile din oras fiind aglomerate.

  14. adrian
    11.03.2012 la 12:34

    Valentin, Varsovia in partea centrala seamana un pic cu NY deci mult peste Bucuresti.
    Totusi nu mi-ar place sa traiesc acolo, foarte aglomerat oameni distanti si destul de scump, la fel ca in orice capitala lumea alearga doar dupa bani.

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!
[icegram campaigns="28403"]