Dupa ce Madalin ne-a povestit cum a ajuns in Istanbul din Kusadasi si cum s-a ingramadit cu turistii japonezi sa faca poze de la Palatul Topkapi in articolul de ieri cu impresii din Istanbul, astazi vom afla detalii despre Marele Bazar si palatul Dolmabahce (despre care am mai scris si eu aici si aici) si despre turnul Galatei (in care eu nu am urcat). Mai sunt insa multe altele de facut si vazut in Istanbul si probabil ca nu v-ati plictisi nici daca ati sta o saptamana aici. Cat despre mancare nici nu trebuie sa va spun prea multe pentru ca toata lumea stie cat de gustoasa, ieftina si elegant servita este mancarea turceasca.

Iar daca v-am facut „pofta” de Istanbul, maine o sa va dau si detalii despre o oferta buna pentru a ajunge in singurul oras care se intinde pe 2 continente. 

In cazul in care planificati o calatorie la Istanbul, puteti gasi aici peste 400 de oferte de cazare la preturi foarte bune.  

Aici puteti citi primele impresii despre Istanbul. Astazi continuam…

De la Palatul Topkapi am plecat catre Marele Bazar, tot pe jos, desi sunt cam 2 kilometri. Si bine am facut pentru ca pe drum am dat de intrarea in Cisterna Basilicii, adica unul dintre rezervoarele de apa ale orasului, veche de mai bine de 1500 de ani. Are o suprafata de 10 mii de metri patrati, luminata difuz si misterios, iar in apa se pot distinge cei mai grasi crapi pe care mi-a fost dat sa-i vad. La capatul cisternei, sustinand doua coloane se gasesc doua capete sculpate ale Medusei, cea la care daca te uitai te transformai in stana de piatra. Nimeni nu stie cine le-a adus acolo si cand. Intrarea se gaseste foarte aproape de Hagia Sofia, peste strada cu liniile de tramvai si costa 10 lire, dar face toti banii daca e sa ma intrebati pe mine.

Pana la Marele Bazar sunt 2 statii de tramvai, care insa merita parcurse pe jos, pe drum intalniti Coloana Arsa, sau coloana lui Constantin ridicata la transferarea capitalei Imperiului Roman de la Roma la Constantinopole de catre Constantin cel Mare, plus inca vreo patru moschei dintre care cea mai impresionanta este cea a lui Baiazid al doilea aflata la statia de tramvai cu acelasi nume. Tot aici gasiti si intrarea in campusul Universitatii in care in trecut a functionat Ministerul de Razboi al Imperiului Otoman. Tot in cadrul campusului este si turnul lui Baiazid, un fel de Foisor de Foc al Istanbulului. Coborand pe langa zidul Universitatii, ajungi la una din multele intrari in Marele Bazar. N-ai cum sa nu-l gasesti pentru ca agitatia incepe de la cateva zeci de metri inainte.

Marele Bazar

In Marele Bazar, construit inainte de anul 1500, sunt peste 4 mii de magazine acoperite, care vand si pe dracu’ in patru, cu cei mai agasanti vanzatori din lume. Aur, piele, dulciuri, mirodenii, haine, covoare, suveniruri tot ce vrei si ce nu vrei incearca sa-ti fie bagate pe gat de tot felul de oameni care mai de care mai „binevoitor” sa te ajute. Daca apuci sa intri in vorba cu vreunul, cu greu mai scapi fara sa cumperi ceva de la el. Totul e negociabil grav de tot pana la aproape un sfert din pretul cerut, initial toti cer niste preturi exorbitante pentru ca mai apoi sa ajungi la pretul relativ corect. Depinde de tine cat esti dispus sa platesti, insa dupa discutii cu vreo 5 vanzatori diferiti pentru acelasi produs, reusesti sa-ti cam dai seama care e pretul de cost sub care nici unul din ei nu se va duce. Poti pierde linistit cateva zile aici, noroc ca e deschis doar pana la ora 20 seara. Daca ai nervii tari, picioarele in regula si chiar iti doresti sa cumperi ceva, merita cu prisosinta sa aloci cateva ore Bazarului, este imposibil sa pleci fara a gasi ceva pe placul tau.

Moscheea Suleymaniye

In apropierea Marelui Bazar si a Universitatii se gaseste un alt loc de pelerinaj al turistilor si credinciosilor musulmani, Moscheea lui Suleiman sau Soliman Magnificul, Suleymaniye, care strajuieste impozanta Cornul de Aur. Este considerata cea mai frumoasa constructie otomana din Istanbul, fiind creatia celui mai priceput arhitect al turcilor, Sinan, care isi si are mormantul aici alaturi de cel al lui Suleiman Magnificul. Complexul ofera o priveliste panoramica deosebita asupra Cornului de Aur si a Galatei, aflata de cealalta parte a Cornului.

Ca tot vorbiram de Galata, de cealalta parte a Cornului de Aur poti ajunge traversand pe unul dintre cele patru poduri care unesc cele doua tarmuri ale estuarului. Cel mai simplu sa ajungi acolo, este insa tot cu tramvaiul, al carui capat de linie este reprezentat de cel mai important obiectiv turistic din aceasta parte a orasului si anume Palatul Dolmabahce. Si stadionul lui Besiktas care e vis-a-vis.

Poarta Palatului Dolmabahce

Palatul Dolmabahce reprezinta opera megalomaniei celui de-al 31-lea sultan otoman, Abdulmecid si lui frate-su Abdulaziz. Baietii astia s-au gandit ei prin 1853 ca Palatul Topkapi este prea invechit pentru asa sultani mareti ca ei si au zis sa construiasca altul mai mare si mai frumos, pe Bosfor in jos. De reusit le-a reusit de minune cu constructia, insa banii luati din visteria statului si bagati in constructia Palatului nou Dolmabahce au dus la falimentul economic al Imperiului Otoman in 1875, urmat de independenta multor state aflate sub dominarea lor printre care si Romania. Noua constructie este de o extravaganta si un lux rar intalnite, pentru decorarea sa fiind aduse materialele cele mai scumpe din toate colturile lumii. Vizitarea Palatului se face in doua parti, intai camerele publice si apoi haremul, biletul pentru ambele costand parca tot 20 de lire. Din pacate fotografiatul in interior este interzis, ambele tururi sunt organizate de angajatii palatului si dureaza cam 40 de minute fiecare. Gradinile sunt la fel de frumoase si luxoase ca si interiorul. Ataturk, fondatorul Republicii Turce in 1922 si primul presedinte al Turciei moderne s-a instalat si el aici si tot aici a murit in anul 1938. Se poate vizita si dormitorul sau alaturi de cele ale sultanilor.

De la Dolmabahce pleci tot cu tramvaiul, insa ar trebui sa cobori la statia Karakoy, inainte de a intra pe podul Galata si de a traversa Cornul de Aur. De aici urci pe dealul Galatei, daca esti foarte ambitios pe jos, daca nu, cu cel mai scurt metrou din lume, cu o singura statie, denumit sugestiv „Tunel”. Pentru un bilet care costa 2.5 lire dus, in 90 de secunde esti in varful dealului. De aici poti sa iei un alt tramvai retro pana in piata Taksim, inima Istanbulului modern. Daca alegi mersul pe jos, de o parte si de alta a strazii ai nenumarate magazine de haine, incaltaminte, restaurante, fast fooduri, un Istanbul nou si modern, cu totul diferit fata de cel antic din Sultanahmet. Piata Taksim mai este cunoscuta si pentru demonstratiile care au loc aici cand multimea e nemultumita sau pentru atentatul sinucigas din 2010.

 Turnul Galatei

Dupa ce te-ai saturat de cumparaturi si alegi sa cobori dealul Galatei pe jos, pe la jumatatea coborarii dai de Turnul Galatei, construit de genovezi pe la 1380, care cu o inaltime de 67 de metri a reprezentat pentru multa vreme cea mai inalta constructie din Istanbul. Sa urci cu liftul in varf costa 11 lire turcesti, insa privelistea care iti apare in fata ochilor merita fiecare banut. Din varful turnului ai tot Istanbului la picioare, o panorama extraordinara a orasului pe 360 de grade. Tot aici ai si un restaurant si o cafenea daca vrei sa iei masa la inaltime, privind Bosforul, Cornul de Aur si agitatia de jos.

Pornind tot pe jos de la turnul Galatei, daca te mai tin picioarele, traverseaza Cornul de Aur pe jos pe podul Galatei sau pe Podul Ataturk. Vei da de o gramada de pescari care nu m-am prins cum de nu-si incurca nailonul in vasele si barcile care se tot perinda pe sub poduri. De cealalta parte, ajungi in Eminonu, cu alte moschei impunatoare, cea mai mare fiind Moscheea Yeni si cu al sau Bazar Egiptean de Mirodenii, situat fix in spatele Moscheii. Aici noi ne-am saturat de mers pe jos si am capitulat, luand tramvaiul pana inapoi in Sultanahmet.

Cam asta poti face in Istanbul in doua zile jumatate, sau cel putin la asta m-a dus pe mine capul. Cand voi ajunge din nou acolo, voi aloca mai mult timp relaxarii decat alergarii intre obiectivele turistice, voi petrce mai mult timp pe ingustele strazi prafuite ale orasului, prin ceainariile traditionale si ma voi juca mai mult cu pisicile prezente pe strada in numar mai mare decat cainii in Bucuresti.

Daca reusesti sa treci peste impulsul initial de a lua la bataie vanzatorii turci atat de insistenti, si nu te limitezi la a vizita doar obiectivele turistice cele mai cunoscute, care din pacate sunt si extrem de aglomerate, Istanbulul ti se va parea un oras minunat, o ingemanare de traditii, de stiluri si de veacuri, unde modernul se impleteste cu anticul intr-un mod cu totul fermecator. Este singurul oras in care am vazut la orice colt de strada barbieri, cizmari, lustruitori de pantofi si alti mici mestesugari care si-au pierdut de mult locul intr-o Europa care alearga poate mult prea repede catre globalizare si modernizare.