Prima excursie pe care am facut-o intr-un oras “mai putin European”, in acte cel putin, a fost la Istanbul si asta pentru ca aveam nevoie de altceva, de o alta experienta turistica decat bisericile catolice, cladirile istorice si gradinile zoologice din marile orase europene. Nu vroiam sa mai vad civilizatia si politetea rigida a Vestului, ci cautam forfota, mancare buna fara tacamuri, oameni dispusi sa stea la o sueta cu tine chiar daca nu te cunosc si de aceea am ales sa merg la Istanbul.

Intreg orasul Istanbul pluteste undeva intre civilizatia asiatica si cea europeana, intre Islam si alte religii, intre bazaruri si unele dintre cele mai mari si moderne centre comerciale din Europa (de altfel, cel mai mare Mall din Europa se afla la Istanbul).

Putem extinde aceste comparatii si catre cele mai importante palate ale Istanbului: Topkapi si Dolmabahce. Sunt doua obiective obligatoriu de vizitat daca vrei sa intelegi mai bine evolutia orasului avand in vedere ca le despart aproximativ 400 de ani.

O sa incep cu Topkapi, palatul care in 1459 (atunci cand a fost construit), era denumit si “Noul Palat”. Acum, evident, nu mai este “nou”, insa este istoria vie pe care sultanii au lasat-o Istanbului. Construit pe locul fostei Acropole Bizantine, Topkapi este de fapt un complex de curti, gradini si cladiri care a fost principala locuinta a sultanilor otomani timp de aproape 400 de ani. Asemeni templelor egiptene, palatul a fost dezvoltat succesiv de fiecare nou sultan venit pe tron. Haremul palatului, in care daca intrai inainte ti se taia capul, iar acum accesibil contra cost, a fost dezvoltat sub conducerea sultanului Suleiman.

Palatul este unit de Hagia Sofia printr-un bulevard (Mese) care te conduce pana la intrarea in palat, adica la Poarta Imperiala. Prima Curte ti se dezvaluie trecand prin aceasta poarta, iar in interior vei descoperi biserica bizantina Hagia Irene, care a supravietuit cotropirii otomane. In cea de-a doua curte se ajunge trecand prin Poarta Mijlocie si o oprire merita si la fantana unde se spune ca isi spalau mainile si sabiile calaii, dupa executii.

O parte din incaperile palatului sunt acum muzeu si aici sunt expuse atat artefactele descoperite in interiorul palatului, cat si alte obiecte cu valoare religioasa sau istorica, cum ar fi sabia lui Stefan cel Mare sau dintii si fire din parul lui Mohamed sau mana Sf. Ioan Botezatorul. Impresionant este si tronul sultanului Mehmet I dar si camerele unde se intrunea Consiliul Imperial, cu mobilier original.

Haremul poate fi si el vizitat contra unei taxe speciale, neinclusa in biletul standard.

Palatul Dolmabahce, mai noul si mai modernul palat al Istanbului este considerat “Versailles-ul Est-ului”, construit in a doua jumatate a secolului 19, complet diferit fata de traditionalul Topkapi. Principala diferenta este ca Dolmabahce inca mai este folosit de Parlamentul sau de Presedintele Turciei pentru intruniri oficiale sau pentru a gazdui personalitati sau oficialitati ale altor state. Se bucura de o priveliste minunata asupra Bosforului, iar cuvantul fast este prea mic pentru a putea descrie interiorul acestui castel. Candelabre care mai de care mai luxoase, covoare de cea mai buna calitate, tapet cu fir de aur, tesaturi, divanuri, portelanuri. Daca la Topkapi intalneai ceramica de Iznik si sculpturi in lemn, Dolmabahce este imbracat in cristaluri si aur. In holul central are cel mai mare candelabru de cristal din lume si despre toate acestea iti povesteste cu grija un ghid bine instruit.

Motivul pentru care acest palat va ramane in mentalul colectiv al turcilor, nu tine insa nici de portelanuri si nici de aur, ci de faptul ca in acest palat a decedat marele lor conducator, Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce. De la moartea sa, pe 10 Noiembrie 1938 la ora 9.05, toate ceasurile palatului au fost oprite la acesta ora.