Impresii de calatorie (3): Maramures

Am ajuns in Maramures venind dinspre Bucovina si dupa drumurile bune din acea zona, in Maramures am simtit diferenta. Toate drumurile pe care le-am parcurs in Maramures au fost destul de proaste, iar escapada mea de trei zile din aceasta zona a respectat exact zicala "la pomul laudat sa nu te duci cu sacul". 🙂

Adevarul este ca am plecat catre Maramures cu asteptari foarte mari, pentru ca multa lume vorbea foarte frumos despre aceasta zona, eu neajungand pana acum prin acele locuri. Nu stiu daca pot lauda prea mult zona, dar cel putin trei lucruri bune pot spune, dar si unul mai putin bun.

Primul lucru care mi-a placut foarte mult a fost Cimitirul Vesel de la Sapanta care m-a impresionat prin povestile (pe scurt) pe care le citeai despre viata fiecarui om, pe crucea sa. Era destul de impresionant sa citesti rezumata o viata de 60-70 de ani, in doar doua strofe…

Al doilea lucru care mi-a placut a fost masa pe care am luat-o la Casa Iurca, in Sighetul Marmatiei, cu bucate specific maramuresene, servita intr-o ambianta placuta cu chelneri imbracati in costume traditionale si muzica cantata de ceterasi. Va recomand tochitura maramureseana cu mamaliguta si paprikasul cu macaroane si carne de pui (un astfel de meniu, cu tot cu bauturi costand in jur de 50 RON). Multa lume, inclusiv Alex Dumitru, mi-a recomandat aceasta pensiune, insa din motive de timp nu m-am cazat aici, ci doar am servit masa.

In schimb am fost cazat in Viseul de Sus, la o pensiune langa gara CFF, tocmai pentru ca mi-am dorit foarte mult sa merg cu Mocanita (tren cu locomotiva cu aburi si carbune, folosit odinioara pentru caratul lemnelor din munte; oprit pentru o buna perioada de timp si reinviat de cativa ani de un elvetian cu bani stabilit in Romania). Acesta a fost asadar al treilea lucru care mi-a placut foarte mult: calatoria de 21,6 km cu Mocanita, durand dus-intors in jur de 6 ore cu tot cu popas. Trenul este foarte solicitat de turistii straini, biletul costa 35 de RON de persoana iar calatoria nu este nici pe departe silentioasa. Sezonul in care trenul functioneaza este din Martie pana in Octombrie (mai multe detalii puteti afla aici).

Ceea ce insa nu mi-a placut deloc in Maramures (pe langa drumuri), sunt casele nou-construite, vopsite fiecare cum l-a dus capul pe proprietar, in culori cat mai stridente si cu acoperisuri cat mai stralucitoare. Aici kitch-ul pare la el acasa, ici-colo reusind sa mai observi cate o casa traditionala cu porti specific maramuresene, din lemn, sculptate frumos sau o deosebita biserica de lemn, maramureseana.

E pacat ca in ultimii 20 de ani (ca sa nu mai vorbim de perioada comunista cand Ceausescu a inteles prost cuvantul "urbanizare" si a construit blocuri impersonale, in locuri in care ar fi trebuit sa pastreze traditia) toti cei din zona, imbogatiti prea repede, si-au construit case care nu au nicio legatura cu specificul zonei, cu arhitectura locurilor sau macar cu estetica frumosului. In plus, aici pare ca toata lumea face afaceri cu lemne, peisajele care raman in urma lor fiind dezolante (legale sau nu, taierile de copaci din aceasta zona si camioanele super-incarcate pe care le vezi zi si noapte aici nu au cum sa nu te intristeze sau macar sa nu te puna pe ganduri referitor la viitorul nostru).

Una peste alta, daca esti genul de turist care nu cauta neaparat sa observe tot ce e mai rau, ci din contra (precum mine), atunci zona o sa iti placa, desi mai sunt multe de imbunatatit.

Maine va astept cu ultimul articol din aceasta serie, cu impresii despre Cluj, Targu Mures si Sighisoara, orase din care m-am lasat cu greu dus si carora le-am acordat, din pacate, prea putin timp…

Pasul Prislop

Cimitirul Vesel- Sapanta

Casa Iurca – mancare traditionala maramureseana

Mocanita