Interviu: Alex Dumitru, calatorul din Afghanistan (1)

Adaugat de la 12 Iun 2009

Alex e un tip inteligent. Are 32 de ani dar pare si mai tanar. E pasionat de calatorii si iubeste muntele si bicicleta. E genul de om care vorbeste putin la inceput si apoi, cand te cunoaste mai bine, din ce in ce mai mult. Are ce sa iti povesteasca, dar nu se lauda. E oricand dispus sa iti dea un sfat de calatorie, citeste o gramada de carti si are mult bun simt. Sunt cateva cuvinte prin care ii pot face o caracterizare lui Alex. Pentru restul, va invit sa cititi mai departe un „super-interviu” cu un „super-calator„:

Cine este Alexandru Dumitru? Cati ani ai, cu ce te ocupi si ce iti place sa faci?

M-am nascut la Bucuresti acum 32 de ani. Generatia aia cu furat de cirese din curtea I.O.R.-ului, cu „With Mohammad, Kholeno Mountains IRANpetarde„, „surprize„, „abtipilduri„, Eugenii tari si Ciocolata Rom (care nu era „cel mare” pe vremea aceea, doar „cel greu de gasit”). Ca profesie, ma ocup cu turismul, in diverse forme, in general din birou, insa mai si insotesc grupurile, fie pe bicicleta, fie cu vreo conferinta. Ce-mi place? Pai tot turismul cred, insa in general in alte forme decat cel pe care il profesez. Mai precis, la ceva distanta de marile hoteluri si de ce ne convine sa numim „civilizatie” (dar care are din ce in ce mai putin a face cu definitia initiala a termenului).

De unde pasiunea cu calatoriile?

Mai intai am fost curios sa vad tara in care traiesc. Asa ca ma suiam vineri seara intr-un tren si dadeam o fuga pana la Oradea, Iasi, Targu Mures sau Timisoara. Tot asa am descoperit si muntii din aceasta tara, din Suhard si pana in Godeanu, treaba care a declansat o boala grea, de care nu am scapat pana azi si sper sa nu scap niciodata. In cautarea unor munti mai inalti decat cei de pe aici, am inceput sa-mi caut de drum pe afara. A urmat ceva balaureala prin Europa de Est, apoi Iranul. N-o sa uit niciodata o dimineata de mai, pe la 7 dimineata, cand am ajuns la Persepolis, dupa vreo 2-3 km pe jos, de la autostrada unde ma lasase autocarul. Credeam ca sunt la Teleenciclopedie. Dupa aceea n-a mai fost cale inapoi si ma bucur foarte tare ca este asa.

Spune-ne in cateva cuvinte de ce iubesti muntele?

As putea enumera aici niste chestii cum ar fi peisajul, natura, aerul, oamenii cu care mergi sau pe care ii intalnesti….. insa nu cred ca este asa. In cazul meu este mai mult vorba de trairea pe care o ai acolo si atunci, fie ca esti in mijlocul viscolului, noaptea in Nordica Pietrei Craiului sau pe Vf. Moldoveanu, pe vreme frumoasa. De multe ori, cand n-am decat o zi la dispozitie, ma sui pana la Vf. Omu din Bucegi si ma dau jos dupa amiaza. Ma mai intreaba lumea daca nu ma plictisesc de aceleasi trasee. Ei bine nu, pentru ca peisajul nu este totul.

Mijlocul de transport preferat si de ce: tren, masina, avion, autobuz, etc.

Dintre cele enumerate, de departe trenul. La Moscova m-am dus cu trenul si as fi mers si mai departe daca aveam timp mai mult atunci. Imi place sa stau printr-o gara, sa ma uit la oameni, la garniturile de tren, la placutele acelea pe care scrie statia de origine si de destinatie. In plus, cand calatoresc cu trenul, ma identific oarecum cuCapetenie de clan dovedindu-si indemanarea YEMEN spatiul acela, devine putin casa mea pe o anumita perioada.

Dar bicicleta nu ai in lista? ­čÖé

Tara preferata din ce ai citit si auzit. De ce ?

Nu-mi plac ierarhiile, nici nu cred in „cel mai” / „cea mai”. Insa, daca trebuie musai sa raspund, Mongolia. Este enorma, nu prea sunt drumuri, gazduieste multi nomazi. Cu alte cuvinte, treaba asta mie imi spune ca acolo e posibil sa gasesc oameni „normali”, naturali, fara egocentrismul falic al europeanului imbuibat (din care sunt si eu unul, evident).

Tara preferata din ce ai vazut (in care ai fost). De ce ?

Afganistanul. Motivul este cel de mai sus. La Herat, cat si la Jam am intalnit oameni simpli, care se ajuta intre ei, care nu te privesc nici de sus, nici de jos, ci de la nivelul ochilor tai; acolo nu mi i-a vorbit nimeni de rau pe iranieni sau pe turkmeni, asa cum se poarta ura vecinului prin estul (si nu numai) Europei. Acolo am dat de oameni care nu te intreaba „de ce…?” ci iti ofera un pahar de ceai. O viata mai putin conditionata. Si asta in ciuda ultimilor 30 de ani de razboi latent sau de facto.

Locul in care iti doresti foarte mult sa ajungi. Ce vrei sa vezi acolo?

Vreau sa ajung sa strabat Coridorul Wakhan (nota Razvan Pascu: teritoriu situat in Afghanistan, la granita cu Tadjikistan, China si Pakistan). Desi citisem despre aceasta zona si de modul in care a fost ea stabilita ca teritoriu-tampon intre Rusia si Coroana Britanica, m-au miscat niste fotografii de-ale lui Matthieu Paley. Ce vreau sa vad acolo? Asa cum am mai spus, ma intereseaza oamenii in viata lor de zi-cu-zi (i.e. nu pe timp de festival sau sarbatoare), cat mai departe de drumul mare. In acest caz particular, la poalele unor munti mari si pe malul unui rau de o culoare fantastica.

Ultima destinatie in care ai fost. Cateva impresii.

Acum o luna am fost in Turkmenistan. Desi nu este taman genul meu de a calatori (prin agentie de turism, cu ghid si cu totul aranjat dinainte), m-am conformat pentru ca doar asa puteam obtine viza (nota Razvan Pascu: in Turkmenistan, ca si in Coreea de Nord sau Bhutan nu poti intra decat cumparand un pachet turistic de la o agentie si se merge insotit). Tara insa mi-a placut mult, mai ales datorita numarului restrans de turisti si a faptului ca monumentele vechi nu au fost restaurate pana la limita penibilului, ca in vecinul Uzbekistan. Este o tara a contrastelor, intre megalomania palatelor administrative acoperite cu marmura alba, respectiv blocurile darapanate construite pe vremea U.R.S.S.-ului. In egala masura, este o tara cu o zona rurala pitoreasca, cu traditii destul de bine pastrate, data fiind indelungata apartenenta la Moscova, respectiv schimbarile aduse de aceasta. Dintr-un cu totul alt punct de vedere, mi s-a parut interesant ca mai sus-mentionatele palate acoperite cu marmura si monumentele utopice din Ashgabat au fost si mai sunt inaltate, cele mai modeste sau medii de firme turcesti, iar cele mai marete de francezii de la Bouygues.

Urmatoarea destinatie. Ce vrei sa faci, ce vrei sa vezi?

Peste vreo doua saptamani plec in Iran, sa mai urc o data Demavendul (data trecuta nu am ajuns pe varf din cauza vremii). Luna urmatoare voi mai da o fuga de cateva zile pe Mont Blanc (a doua oara), iar la sfarsitul lui august daca totul merge bine, ma duc la Leh, in Jammu & Kashmir, sa ma urc pe Stok Khangri (nota Razvan Pascu: in nord-vestul Indiei). Aceste iesiri, toate de (foarte) scurta durata, au ca scop comun (si aproape unic) urcatul pe munte, pentru ca in urma cu doi ani observasem ca tindeam sa il ignor pentru a vizita tari fara munti. O nevoie de echilibru…

Ce e cataratul pe munte pt tine?

Nu practic cataratul / escalada. Am practicat foarte putin acest sport, nu s-a lipit de mine, desi ii admir pe cei care il practica. Eu fac trekking si alpinism de iarna intr-o anumita masura. In prezent imi doresc foarte mult sa ajung sa vad muntii mari (nu neaparat sa urc pe varfurile lor). Aceasta pentru ca, pentru mine muntele inseamna o anumita traire acolo, sus, nu un record sau „been there, done that”.

Cum este in Bhutan? Ce impresii ti-a lasat? (nota Razvan Pascu: tara in Asia, in sudul Chinei si nordul Indiei. In aceasta tara se intra doar in tururi organizate, prin agentii de turism locale iar permisul de intrare costa 200 dolThimphu BHUTANari pe zi, bani in care ti se asigura transport, cazare, mancare. Mai multe detalii aici.)

O tara simpla, cu un relief deosebit de frumos, oameni ospitalieri, dar demni, care nu se complac si nici nu se prefac pentru a face placere turistilor. O tara in care platesti scump sa ajungi, insa esti tratat firesc, ca unul din partea locului. O tara in care nu ti se spune sa nu intri in dzong (definit in linii foarte mari ca o manastire care cumuleaza si rol administrativ) pentru ca ai alta religie, ci chiar esti invitat sa iei parte la procesiunea religioasa, iar oamenii se bucura sa iti arate traditiile lor. Oameni care se bucura prin fiecare fibra a corpului lor, oameni care stiu sa zambeasca fara sa rada galagios. Exista, desigur, multa saracie. Insa ea este demna, nu iti inspira nici repulsie, si nici mila. Bhutanul m-a facut curios sa merg in Tibet, sa vad daca si de partea cealalta este la fel. Ma tem insa ca nu este asa.

Cum e Turkmenistanul? Poti face o comparatie cu Romania ceausista?

Doar ca ambalaj. Romania ceausista nu avea rezervele de gaz si petrol ale Turkmenistanului (o parte din gazul pe care il importam noi de la Gazprom vine din Turkmenistan, via Rusia). In Turkmenistan, Niyazov (nota Razvan Pascu: fost presedinte al tarii. Detalii aici.) a ales aceasta imagine a unui stat puternic, perfect, cu o istoKonye Urgench TURKMENISTANrie deosebita si asa mai departe, pentru a-si motiva poporul, pentru a il face sa se identifice cu acest stat puternic, pentru a crea identitate unor oameni care traiesc intr-o tara noua. Sa nu uitam ca, pana la inceputul secolului al 20-lea, tara nu exista, aici erau doar niste triburi feroce, care se luptau intre ele. Dincolo de utopiile aferente, Niyazov (cat si succesorul sau, Berdimuhamedov) a incercat – si a reusit intr-o masura destul de insemnata – sa isi motiveze poporul; o motivare relativ non-financiara, ce-i drept. In acest sens, a prelucrat istoria cum i-a convenit (in genul mioriticului „noi suntem aici de 2000 de ani”), a scris acea Ruhnama (o Biblie a Turkmenilor, menita sa le insufle mandria de a exista si pe care o invata copiii la scoala), a construit palate menite sa le arate oamenilor cat de puternica este tara lor (aici gasim cumva o asemanare cu Romania lui Ceausescu, insa in Romania lui Ceausescu palatele gravitau doar in jurul presedintelui si a prostiei lui totale, nu aveau vreun scop, pe cand in Turkmenistan ele se regasesc in toate orasele mari si doar cateva sunt destinate presedintelui sau clicii sale). Desigur, ambele regimuri au fost totalitare (cel din Turkmenistan persista, insa intr-o forma mai dulce de la decesul lui Niyazov). Discutam de dictatura, de oprimare, de lipsa accesului la informatie pana la un punct, de economie centralizata. Insa, spre deosebire de Ceausescu (este interesant sa cititi ce a scris Sahul Iranului despre dictatorul roman in memoriile sale), Niyazov a avut un scop, pe langa acela de a-si vedea tabloul si statuile peste tot (statui si tablouri care sunt o expresie a grandomaniei sale, desigur). Ca sa inchei acest punct, politica fostelorTaktshang BHUTAN republici sovietice din Asia Centrala este complicata, in multe situatii desprinderea de Uniune s-a facut cu varsare de sange, iar acum mai toate sunt dictaturi (cu ambalaj democratic, usor descentralizat) intr-o forma sau alta.

Cata nebunie si cata aventura este in calatoriile tale?

Cred ca cele doua se intrepatrund. Voi recurge la un raspuns al altcuiva. Tatal meu imi povestea ca la un curs de filosofie din facultate, profesorul le-a spus ca cea mai mare nebunie este cand iesi dimineata din casa. (va urma)

Click aici – Ultima parte a interviului, maine, 13 iunie, de la 7 fix (dimineata).

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul ÔÇť30 de tineri sub 30 de ani in RomaniaÔÇŁ, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga ÔÇô mai multe detalii despre mine gasiti aici.

0 p─âreri la “Interviu: Alex Dumitru, calatorul din Afghanistan (1)

  1. Mie mi se pare super poza aceea cu tipul cu arma. Chiar e reala? Adica reala o fi, dar e facuta de Alex sau e luata dupa net de Razvan?

  2. Regiunile mai putin calcate de om, implicit distruse cu toata aceasta dezvoltare nebuna, o sa fie din ce in ce mai cautate. In ofertele agentiilor de turism au aparut pachete de vacante in care se promoveaza destinatii care vor disparea in cateva zeci sau sute de ani(ghetarii de la poli, paduri tropicale etc) si care tocmai prin accelerarea traficului vor conduce, ironic, la disparitia si mai devremme a a celor frumuseti naturale.
    Eu am fost cateva zile in vacanta la mare pt ceva namol si soare ca pansament la reumatismul colectat din birourile in care mi-am tot trait viata. In aceasta lume mizerabila si nebuna, descoperirea unor locuri retrase, linistite, curate si necalcate prea des de om, reprezinta o adevarata binefacere pt trup si suflet.
    Interesanta initiativa de a promova calatoriile, turismul, drumetiile, frumusetile naturii, indiferent ca sunt din tara sau strainatate.

  3. Fotografia este din august 2006 si imi apartine (este taiata rau si facuta cu vechiul meu aparat automat cu film). O masina dinaintea noastra avea probleme la motor pe „drumul” dintre Kawkaban si Al Tawila in vestul Yemenului; nu se putea trece pe langa ea, asa ca ne blocasem si noi, cat si un autoturism de teren nou, din care a coborat capatenia locala cu aghiotantii sai (cei din fotografie). In timp ce soferul nostru si celalalt incercau sa il ajute pe cel cu probleme, capetenia, un domn pe la 70 de ani, a tinut sa ne arate ca are indemanare. Intr-adevar, a tintit foarte bine la vreo 50-60 m. Iar tinta, o piatra mica, cerea un ochi foarte ager. Restul povestii este la http://notrails.info/Merchants_2.html
    Alex

  4. La Balta Alba se mai poate face tratament cu namol? era o zona unde se mergea si namolul era bun la reumatism, chiar mai recomandat ca cel de la Amara, comparabil cu Techirghiol. Nu stiu cate tari se pot mandri cu atatea peisaje diversificate si mai ales pt tratamente cu bai de ape si namol.

  5. Mi-a placut mult articolul si in general imi plac astfel de lecturi sau documentare; departe de „civilizatie” care nu mai e civilizatie ci o jungla cu animale salbatice; dupa o zi petrecuta printre oameni care nu mai sunt oameni, astfel de lecturi ma relaxeaza si imi incarca „bateriile” pentru o noua zi in epoca ipocriziei, sobismului, prostiei.

  6. m ar interesa ce conditii trebuie sa indeplinesti ca sa lucrezi in turism (ce pregatire trebuie sa ai ) si daca e ok ca job
    te intreb astea pentru pustiul meu care nu sta o clipa si trebuie sa l indrept catre ceva activ
    multam

  7. Xxx: nu as putea sa va ajut cu o informatie de prima mana despre Balta Alba si prin urmare imi permit sa fac comentarii despre acest loc in mod particular. Am avut cateva incercari prea putin reusite de a promova turismul balneo din Romania in fata unor profesionisti din exteriorul tarii. Infrastructura este in general proasta (in cel mai bun caz s-au renovat hotelurile, cum ar fi pe la Felix), nu avem inca decat o idee vaga despre ce inseamna un „spa hotel” in, sa zic, Ungaria sau Cehia, serviciile care tin de tratament lasa insa mult de dorit sau nu acopera o gama suficienta de optiuni, iar multe din statiunile respective arata jalnic dincolo de cele cateva hoteluri noi sau renovate. Simpla existenta a unei tari cu o treime din resursele balneo ale Europei nu este o cheie a succesului; daca ne rezumam la a imbutelia apa minerala si la a exporta lemnul din padure in stare bruta, vom ramane unde suntem. Revenind la balneo, printre locuri pe care le recomand sunt Hotelul Clermont de la Covasna, Danubius de la Sovata, cu mici rezerve Helios de la Ocna Sibiului (daca nu ar comunica piscina cu receptia si nu ar fi acel aer umed, ce bine ar fi), la un nivel usor mai modest renovatele Calimani si Bradul din Vatra Dornei si intr-un mod aparte, insa fara tratament, micul Hotel Fortuna de la Tusnad, servicii de nota 10. Ar mai fi Ferdinand de la Herculane, insa la cum arata statiunea, pur si simplu nu se poate promova nimic acolo deocamdata.

    Dalila: Multi cer studii de specialitate (sau cursuri de specialitate post universitare), una-doua limbi straine, o experienta minima, unii mai cer cunostinte sau diploma de operare in sisteme de rezervari. Depinde foarte mult de angajator. Am colegi in bransa care nu au terminat facultatea de turism, nu au avut nici macar studii economice. Personal va pot spune ca, in afara de un singur curs de specialitate (cel de economia turismului), respectiv de un profesor deosebit (Rodica Minciu), nu am invatat nimic real in facultatea de turism, iar la master s-a repetat exact aceeasi materie din facultate. Terminand facultatea si masterul, nu stiam sa completez o factura, desi luasem examenul de contabilitate cu 10, iar turismul era pentru mine un noian de definitii si clasificari fara vreo relevanta practica.

    Lasandu-le pe acestea la o parte, cred ca, daca va ganditi la turism pentru fiul dumneavoastra, alegeti impreuna cu el o facultate sau niste studii de profil (multe agentii de turism cer acest lucru). Ca facultate, aveti mai multe optiuni, de la ASE / Facultatea de Economia Turismului, la Facultatea de Geografie (unde exista sectiune de turism, dar axata pe geografie, nu pe economie in principal), cat si spre multele facultati particulare. Insa nu va bazati 100% pe aceste studii, ele creaza mai degraba forma, nicicum fondul. In paralel, incercati sa ii gasiti un post – platit sau neplatit pentru inceput – de cateva ore pe saptamana intr-o agentie de turism, pentru a capata experienta. In aceasta perioada multe agentii au facut concedieri insemnate (Paralela 45 sau Romantic Travel, de pilda) si nu se gandesc la a angaja oameni noi, dar merita incercat, cu atat mai mult cu cat un astfel de ajutor le reduce cheltuielile. In egala masura, canalizati-l spre ceva specific. Puneti-va in locul unei agentii care la un simplu anunt de angajare primeste 200-300 de oferte (caz real); de ce l-ar alege pe fiul dumneavoastra? O limba straina de circulatie internationala, insa nu engleza sau franceza (germana de pilda), cursuri de specialitate facute intr-o institutie de pe afara (studii la distanta de exemplu, nu va ganditi neaparat la lucruri foarte scumpe, scump nu este neaparat si bun), chiar si niste cursuri de ghid national facute la IRECSON sau THR (eu nu sunt adeptul lor, dar atestatul de ghid este un lucru bun). Pe parcurs, mai poate aplica pentru un card de profesionist in domeniu, emis de IATA si recunoscut international, poate face cursuri de operare in sisteme de rezervari (Sabre, Amadeus, Galileo), desi cel putin pe partea de bilete de avion acestea vor intra in declin, cel putin dupa parerea mea, data fiind democratizarea zborurilor si influenta internetului. Ganditi-va la lucruri care aduc diferenta, la acel plus care ii vor da fiului dumneavoastra un ceva in plus fata de ceilalti. Ca idee, sunt sute de oameni tineri care termina facultatile de turism din Romania in fiecare an, concurenta este mare, iar fetele in general sunt preferate, mai ales in lucrul cu clientul. Acestea sunt probleme carora fiul dumneavoastra va trebui sa le faca fata, venind cu ce nu au ceilalti oameni.

    Turismul este o treaba vasta, extremele sale nici macar nu mai aduc cu ideea de calatorie, posibilitatile sunt multe, de la ghid de sporturi extreme si pana la lucrat in birou. De aceea este bine sa va ganditi foarte bine, cat si sa nu ignorati si ceea ce ar dori baiatul sa faca. In plus, cum se vede si mai sus, specializarea nu este nici usoara, nici ieftina (nu ma refer la cea din facultatile romanesti).

    Mai este insa o problema: daca baiatul este foarte activ, lucrul la birou, intr-o agentie, nu va fi taman cel mai potrivit. De aceea poate este mai bine sa va indreptati spre postul de ghid, cu problemele aferente: venituri si activitate fluctuanta. Ar mai fi varianta de a lucra in team – building (insa aici activitatea este in scadere puternica de vreun an de zile, atat datorita crizei, cat si datorita unei saturatii a ei cu aceleasi activitati, a lipsei de inspiratie, de lucruri noi din Romania). Ca sa inchei, cred ca cel mai bine este sa vedeti exact ce si-ar dori si baiatul, cat si daca acest turism care arata foarte frumos din afara (calatorii, experiente unice etc.) este potrivit. Din interior pitorescul dispare pe alocuri, iar activitatea de multe ori are de-a face si cu rutina (desi, evident, nu numai cu aceasta).

  8. Pingback: Ce va pregatesc pe blog in urmatoarele 2 luni? « Blog de business si travel

  9. Pingback: Interviu Alex Dumitru: “Next stop – Irak” « Blog de business si travel

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Michelin

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background