Interviu: Alex Dumitru, calatorul din Afghanistan (2)

Adaugat de la 13 Iun 2009

Cei care au citit prima parte a interviului de ieri, cu Alex Dumitru, pot citi astazi mai jos continuarea acestuia. Alex ne va povesti cum a fost in Afghanistan, cum isi organizeaza el calatoriile, cum este in Yemen sau Oman dar si multe lucruri despre el. Cei care nu au citit inca prima parte a interviului, ii invit sa dea click aici.

Enjoy!

Cum iti planifici calatoriile? Cum faci cu avionul, cazarea, traseul, etc. ?Valea Panjshir AFGANISTAN

Cateodata planific lucrurile cu luni inainte (de pilda, la Afganistan am inceput sa ma gandesc, impreuna cu un prieten, cam cu un an inainte sa plec), alteori si cu 2-3 saptamani inainte (a fost cazul Nepalului prin ’96). Nu-mi fac reguli din acest punct de vedere, le am destul la lucru (hmm, si pe-acolo ma mai erijez eu de ele). De obicei imi cumpar ceva ghiduri de calatorie, in ultimul timp, majoritar din S.U.A. sau Marea Britanie, este mult mai ieftin decat aici, inclusiv transportul (un ghid Lonely Planet costa aici in medie 90-100 RON, in afara este cam 10 USD, la care adaug un transport de 6 – 10 USD; vorbesc de aceeasi carte si aceeasi editie) si servirea este mult mai buna, exista o atitudine indreptata spre client etc. Dar citesc si destul de multa literatura de calatorie. Imi fac un traseu in linii mari (a se citi „vagi”), ma interesez de transport local ca idee. Cazari nu imi rezerv de acasa decat maxim prima noapte, si asta doar in destinatii unde am nevoie de un voucher (cum era Libanul cand am fost prima data si ne trebuia viza). Imi place libertatea, sa ajung acolo, sa simt putin locul…

Avionul mi-l antamez singur. Acum un an, mergand in Etiopia, am apelat la o agentie de turism romaneasca pentru Near Aksum ETIOPIAaceasta; era a doua oara in viata cand procedam astfel, mai bine ma abtineam. Mi-au emis biletul, am calatorit, m-am intors. La un an distanta, Ethiopian Airways le-a transmis ca tariful (clasa) la care imi facusera biletul era doar pentru localnici (cetateni etiopieni, sistemul „double tier” se practica si la noi, la hoteluri, pana acum cativa ani); treaba asta era specificata in regulile de emitere a biletelor, reguli la care eu, in calitate de client, nu am acces, reguli pe care doamna de la agentie nu le-a citit. Acum dumneaei ar fi vrut sa ii platesc eu diferenta sau sa ii fac un act fals cum ca as fi fost rezident in Etiopia. Am scris la IATA (nota Razvan Pascu: International Air Transport Association) si am rezolvat lucrurile, insa nu imi mai trebuie. De aici incolo imi voi face biletele singur, direct cu compania aeriana respectiva, chiar daca aceasta inseamna sa le platesc virament unde au ei birou in lumea asta si sa mi le trimita prin posta sau pe e-mail. Cand am plecat in Iran, mergand cu autocarul si schimband la Istanbul, domnul de la firma de transport din Bucuresti s-a oferit sa ne faca biletele pana la Teheran. Pe langa faptul ca am platit considerabil mai mult decat daca ne-am fi facut Istanbul – Teheranul la Istanbul (lucru pe care il inteleg), ne-a mintit referitor la cat se face de la Istanbul la Teheran, referitor la cat timp stam la Istanbul intre autocare (de la 2 ore la o zi intreaga), iar la intoarcere am avut surpriza ca de la Istanbul nu era nimic in ziua respectiva spre Bucuresti, ci spre… Constanta.

De ce te-ai dus in Afghanistan?

Am citit cartile unor oameni care au traversat tara in timpul invaziei sovietice, care au stat cu mujahedinii, mai tarziu care au calatorit pe Ruta Centrala in timpul razboiului cu talibanii. Mi s-au parut deosebit de interesante, de… umane experientele lor prin satele acelea din muntii aceia arizi. Usor-usor dorinta de a merge acolo si de a vedea cu ochii mei a crescut in mine, pana in momentul in care am inceput, asa, usor, sa vad de pe unde se poate obtine o viza, ce companie zboara atat in Delhi sau Islamabad, cat si in Tashkent sau Dushanbe (aceasta ca sa nu merg in cercuri)…

Ce poti vedea in Afghanistan? Cum e ? Ce impresie ti-a lasat?Hotel Owner and Son HERAT AFGANISTAN

Ei, de vazut ar fi multe (voi mentiona doar locuri pe unde am fost eu): Heratul, Minaretul din Jam, Balkh-ul, Mausoleul lui Ali de la Mazar-e Sharif, Valea Panjshirului. Insa sunt mult mai multe la capitolul experienta de viata, intamplari, oameni. Nu e in niciun fel, e simplu si uman. Inchipuie-ti ca vrei sa mergi la Jam (un minaret despre a carui istorie se cunosc putine, construit de ghorizi, aflat intr-o zona izolata din munti), esti la Herat, stii ca trebuie sa tocmesti un Land Cruiser, cauti o zi intreaga, oamenii ba nu stiu unde este, ba nu se incumeta dat fiind drumul greu si nesigur. Gasesti pana la urma pe cineva, are masina si vrea sa mearga, insa iti dai seama ca nu are nici cea mai vaga idee de starea drumului sau de locul in care vrei sa ajungi. Seara, te intorci la hotelul modest unde te-ai cazat, folosit in principal de negustorii din bazar. Stai la un ceai si o narghilea, proprietarul hotelului isi tot face de lucru pe langa strain, zambind, sa se asigure ca totul este bine. Usor usor se intorc negustorii din piata, se leaga o conversatie, unde semnele, engleza si cele cateva cuvinte in dari din vocabularul ghidului se impletesc. Se strange lume in jurul tau, dezbat, cauta solutii, dau telefoane. Un doctor din Chaghcharan iti spune ca nu au gasit nimic, insa ca a doua zi la 7 dimineata te conduce intr-un garaj de unde pleaca masini in acea directie. Te trezesti, mergi acolo. Jumatate de ora mai tarziu o pornesti la drum, cu un sofer care nu stie citi sau scrie, dar care conduce masina aceea cu o indemanare deosebita, dupa ce proprietarul garajului tine sa iti atraga atentia ca ati dat la pace la bani, insa aceasta nu iti garanteaza ca tu sau soferul ajungeti intregi la Jam sau inapoi, a doua zi. Iar drumul, o alta experienta sau, mai bine zis, o alta insiruire de experiente…

Cum este viata in Yemen si in Oman?

Diferita ca de la cer la pamant. Omanul este o tara bogata, se aseamana oarecum cu Emiratele, dar este mai contrastant intre oras si zona rurala, cat si intre nord-est si sud-vest (eu am fost in timpul khareefului, iar la Salalah era racoare, ceata, in timp ce in centru si nord erau 45C). Yemenul este mult mai rustic, iti ofera imagini de-a dreptul biblice, satele si oraselele au un aspect neasteptat, cu cladirile vechi pe mai multe etaje, cu geamurile colorate. In plus, Yemenul inseamna acele sate cocotate pe creasta muntelui, cu case facute din blocuri de piatra slefuite atat de bine, ca nu au avut nevoie de mortar.

Poveste-ne o intamplare periculoasa prin care ai trecut

Acum un an jumatate a dat o masina peste mine in timp ce mergeam cu bicicleta prin Bucuresti; am plonjat in cap pe asfalt. Sau in vara trecuta, eram cu un grup de ciclisti americani in Maramures, tocmai ce le povestisem despre zona linistita si traditionala in care ne aflam. Desi mergeam pe marginea drumului, un localnic intr-un vehicul off road negru a simtit nevoia sa accelereze, sa intre pe banda mea fara motiv (el venea din fata, nu depasea nimic) venind direct spre mine. Am sarit de pe drum, ceea ce l-a amuzat probabil.

Spune-ne o amintire pe care nu o vei uita niciodata

Eram in Bangladesh in iarna, la Srimongol, am intrat intr-o cofetarie, dupa o zi intreaga de dat la pedale printre plantatiile de ceai. Intra un batranel, se aseaza la masa de alaturi. Nu cerseste, se uita la noi, ne zambeste, ii zambim. Apoi spune: „I wish you happiness„. Se ridica, ne saluta, dispare.

Ce citesti tu? Ce muzica asculti?Samarkand UZBEKISTAN

Sartre, Camus, Hesse, Salinger, Miller.
Michel Sardou, Led Zeppelin, Styx, Wagner.

Cartea preferata

Fara sa spun ca aceasta este „cea mai faina carte pe care am citit-o”, „An Unexpected Light” a lui Jason Elliot. Cine o va citi va gasi acolo si alte explicatii pentru raspunsul de la intrebarea cu tara preferata. I-am mentionat titlul in engleza pentru ca nu a fost tradusa in romaneste.

Cate fotografii faci intr-o excursie?

N-am numarat, de cand am aparat digital, cu siguranta mai multe decat inainte. Insa incep sa regret aparatul cu film, te straduiai mai mult atunci, exista o selectie…

De ce nu iti plac agentiile de turism?

Lucrez intr-una. Cand sunt in vacanta, nu imi place sa stiu unde voi fi maine sau ce o sa mananc diseara. Sau daca o sa mananc diseara. Nu pot spune ca nu imi plac agentiile de turism, ci doar ca nu imi place sa calatoresc eu personal prin intermediul lor.

Care este cel mai periculos loc in care ai fost?

Romania. Asta este singura tara unde ne dam in cap unii altora doar pentru placerea orgasmica pe care ne-o da acest lucru.

Ce iti place in Romania? Pe unde te duci?

Imi place sa merg la munte in Suhard, in Bucovina, sa ma duc cu bicicleta prin Muntii Penteleu, sa beau un ceai la Green Tea sau sa haladui prin case vechi din Bucuresti, sa stau in Piata Unirii la Timisoara, citind o carte sau sa stau pur si simplu la Sulina, bucurandu-ma de lipsa aproape totala a masinilor. Imi mai place sa ma trezesc intr-o dimineata de iarna si sa scot capul afara din cort undeva, prin Carpati.

De ce te duci iar pe Mont Blanc?

Ma duc pentru antrenament, inainte de Stok Khangri.

Care sunt planurile pentru viitorul apropiat (anul asta)?

Iranul (M. Demavend), Franta (Mont Blanc), India (M. Stok Khangri) si as vrea eu Uganda (M. Rwenzori) de Anul Nou

Razvan Pascu

Despre mine:

Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea in job. Sunt consultant in marketing turistic, dar imi place sa ma definesc ca antreprenor, sunt workaholic si bucuros ca am crescut de la zero, alaturi de echipa mea, agentia de Evenimente, PR si Marketing Travel Communication Romania, dar si Asociatia Travel Focus. Sunt implicat in mai multe organizatii nationale de promovare si dezvoltare a antreprenoriatului, am o diploma de licenta in Marketing (ASE Bucuresti), un masterat in Comunicare (SNSPA), un Executive MBA pe care l-am absolvit la WU Vienna University (2013-2015) si un curs de Global Strategy absolvit la Carlson School of Management (University of Minnesota, SUA). Revista Forbes m-a inclus in 2013 in topul “30 de tineri sub 30 de ani in Romania”, sunt mereu optimist si un prieten de cursa lunga – mai multe detalii despre mine gasiti aici.

13 păreri la “Interviu: Alex Dumitru, calatorul din Afghanistan (2)

  1. Foarte interesant interviul. Un calator prin locuri fascinante si care are multe lucruri interesante de spus. Il asteptam si pe cel cu Imperator, un alt calator care are multe de povestit. :)

  2. dar amaratii care traiesc din 800-1000 ron pot sa isi faca sperante de calatorie prin lume? probabil, acest baiat are posibilitati materiale deosebite, ca in niciun caz nu isi acopera cheltuielile din salariul de agent de turism…pai din 4-500 euro el ar trebui sa stranga cureaua 1 an ca sa mearga la Busteni, nici nu mai zic de Penteleu, Sulina sau extern.

  3. Sunt de-acord ca daca ai 800 lei pe luna nu vei putea face multe din astea. Dar nu cred ca ar trebui sa intereseze pe cineva cat castiga Alex. Din contra, excursiile lui nu sunt high-class, cazarea este la localnici, la hoteluri obisnute, cu bilete de avion la oferta. Si sincer, multe din aceste excursii cred ca sunt mai ieftine decat un „7 zile, ultra all-inclusive” prin Antalya sau Corfu.

    Eu stiu mai multe dar nu e treaba mea sa vorbesc despre asta, poate ne lamureste Alex cu cateva exemple de preturi.

  4. Cand de-abia incepusem lucrul, calatoream doar prin tara, la munte cu acceleratul de noapte, si asta destul de rar. Apoi am descoperit Balkan Flexipass-ul (abonament pe caile ferate balcanice, cu reduceri pentru cei sub 26 de ani, respectiv seniori, 46 USD / calatorii limitate timp de 5 zile aleatoare intr-o luna) si asa am calatorit prin spatiul ex-iugoslav, prin Bulgaria, pana la Istanbul. Imi planificam calatoriile astfel incat sa calatoresc noaptea cu trenul si sa vizitez ziua, iar la munte mergeam exclusiv cu cortul (lucru pe care il practic inca foarte mult, nu-mi prea place la cabana / hotel); am dormit si prin gari, fara ca aceasta sa fie un motiv de mandrie sau, dimpotriva, rusine. In continuare, stau in hoteluri ieftine (cel mai ieftin cred ca a fost 2 USD in Bangladesh, media insa ar fi pe la 5-15 USD / camera sau 6-7 USD / persoana, depinde insa si de tara, in Oman de pilda era pe la 15-25 USD, pe cand in India – pe la 3-7 USD / camera). In acest sens, puteti face referire la un ghid de calatorie Lonely Planet, Routard sau Rough Guides (acestea fiind dupa parerea mea cele mai bune pe partea de logistica), unde, dincolo de informatiile tipice, exista hoteluri ierarhizate dupa pret, vi se dau informatii legate de pretul mediu al unei mese la restaurant sau al unei gustari pe strada, petul unui bilet de transport intre A si B sau chiar un „buget minim zilnic”. Pentru o serie de orase din Estul Europei, recomand site-ul In Your Pocket, o colectie de ghiduri care includ foarte multe informatii logistice in egala masura (desi au o turnura subiectiva cateodata, spre deosebire de LP).

    Insumand aceste lucruri: informatia exista, cat si hotelurile ieftine, nu ramane decat sa le cautam si gasim. Referitor la turismul romanesc, cu exceptia unor destinatii tipice (Tunisia, dar numai pe litoral, Egipt, Turcia, Grecia plus destinatii standard din Europa), restul pachetelor sunt cumparate de la tour-operatori straini si revandute fara a fi adaptate pietei sau modificate altfel decat ca pret. De aceea sugestia mea merge mai degraba in directia cautarii de informatii pe cont propriu, din materiale si surse cum ar fi cele de mai sus.

    Ca bani: cand am fost prima data in Iran (2004), totul a fost circa 450 USD. Aici am inclus transportul cu autocarul, viza, cazare (nu in fiecare noapte, o recunosc, am calatorit noaptea cand se putea, iar la munte am stat la refugii, unde era gratis), transport local, vizite, mancare. Primul drum in India si Nepal m-a costat pe la 700 EUR cu totul. Am mers insa cu trenul pana la Istanbul, de acolo am zburat cu Air Arabia (o companie ieftina, nu neaparat low cost) via Sharjah. Biletul de avion spre New Delhi din august m-a costat 424 EUR de la Bucuresti pe Turkish, a fost o oferta acum cateva luni (dupa accidentul de pe Schiphol), in conditiile in care de regula acesta este un zbor de 600-700 EUR.

    Pe tatal meu l-am „trimis” in Iordania cu 700 RON, pe oferta de la Tarom, iar acum este o oferta la Swiss pe Geneva (129 EUR). Vorbim de preturi cu taxe incluse si imi veti spune ca tarile sunt scumpe. Da si nu. La Geneva se sta la 45 EUR / camera dubla la City Hostel chiar in centru, la Aman exista si hotel de 15-20 EUR camera, tot in centru (hm, la Aman e bine sa fii macar o strada mai in spate de galagiosul Al Malek-Faisal).

    Sunt informatii pe care nu le gasim decat daca stam mereu pe site-urile companiilor aeriene, pe forumuri (gen Thorn Three de pe site-ul Lonely Planet) si daca ne documentam in permanenta. Eu fac acest lucru fara ca el sa-mi faca parte din meserie (tot timpul am lucrat pe incoming, adus de straini in Romania si pe incentive, dar tot cu straini, n-am lucrat niciodata in turism extern cu romani). Chiar si asa, pentru Yemen si Oman am muncit si strans bani jumatate de an, ca sa dau un singur exemplu. Insumand, am fost in vacante care au costat intre 30 USD (Belgradul, de pilda, pe vremea cand aveam sub 26 de ani si mergeam pe Balkan Junior, pe acelasi abonament mergand si la Belgrad+Novi Sad si la Sofia+Veliko Tarnovo in weekenduri diferite) si peste 2000 EUR (acesta a fost un singur caz, Bhutanul). Media vacantelor mele externe care au implicat transport aerian in ultimii, sa zic, 3-4 ani este undeva la 600-800 EUR cu zborul inclus.

    Desigur, chiar dincolo de acest aspect, acestea sunt vacante mai scumpe decat un drum pana in Muntii Rila din Bulgaria sau un drum pana la Istanbul. Cu titlu de exemplu, cateva date tehnice: primul meu salariu a fost sub 100 USD pe vremea aceea (2000), vreo trei ani am avut trei locuri de munca in paralel (lucram la ghiduri turistice la o editura din Cracovia, in agentie de turism la Bucuresti si pentru o firma de IT din San Francisco); alte venituri nu am avut si nici nu am. Nu a fost si nici nu este usor, insa de vreo 4-5 ani nu ma mai incadrez in media salariilor din turism mentionata de dumneavoastra, iar de 2 ani am un singur loc de munca, cel din agentia de turism (de fapt, agentiile, pentru ca le-am cam schimbat o data la 2 ani). Ca o ultima mentiune, nu am lucrat mereu in turism cultural (cel la care ne gandim prima data cand intram intr-o agentie de turism), ci si in alte forme de turism, turism de afaceri, tururi cicliste, cat si, iesind din domeniu, in incentive sau evenimente. Nu fac ierarhii intre acestea si nu vad locul de munca decat ca ceea ce este: un lucru cu care e musai sa te identifici daca vrei sa iasa bine, respectiv in care te implici pana la epuizare daca vrei sa pleci in vacanta in Irak la anul sau peste doi ani (in cazul meu). Restul, ca de ce, cum si pentru ce, sunt lucruri personale, care din pacate razbat dincolo de sfera personalului in Romania.

  5. mai oameni buni,dar ce citesc eu aici?chiar ma ia groaza

  6. Va felicit pentru drumurile facute in toata lumea, va doresc noi succese. daca permiteti 2 sfaturi utile: in lumea musulmana ziua libera e vineri, deci in Iran joi sa porniti spre Demavend. Gasiti cabana, hamal cu 5 Eu pina la 4000m.Puteti escalada si muntele Sabalan, la Nord.
    La Stock Kangri va recomand sa mergeti pina la tabara avansata 5300 m. La tabara de baza 5100m gasiti bucararie, nu trebuie sa carati mult.
    Calatoriile cu autobuz in Iran si India sunt foarte ieftine(cursele localnicilor, nu a turistilor Multsucces Miklos

  7. Multumesc frumos pentru sfaturi. Stiu cand este weekendul in lumea musulmana 😉
    In egala masura, desi respect traditiile locale, nu vad de ce nu as porni miercurea spre Bucegi sau Triglav, respectiv lunea spre Demavend; chiar dimpotriva, astfel evit aglomeratia din weekend (care in Demavend exista pe ruta clasica, cea sudica). In Demavend exista refugiu la 4100 m. pe ruta sudica, respectiv la 4600 m. pe cea nordica. Hamal? Nu, multumesc, nu sunt de acord cu asa ceva. In Stok Khangri am gasit si tabara de la 5000, cat si locul de tabara de la 5300, unde insa era jumatate de metru de zapada. Noi am stat la 5000 si am urcat varful de acolo, cu intoarcere in acelasi loc. Cat despre calatoriile cu autocarele locale din India, Pakistan, Iran, Nepal sau Siria, le sunt prieten bun si , de acord cu dumneavoastra, nu sunt multe experiente mai interesante ca acestea decat, parere personala, calatoria cu trenul in tarile respective (cu exceptia Nepalului, unde nu exista cale ferata decat foarte putin, la granita cu India).
    Alex

  8. Intre timp Alex s-a intors si din India si din Iran, ba mai mult, doar ce s-a intors si din Chile.

    Cu voia lui Alex, cred ca vom mai continua interviul :)

  9. Pingback: Ce va pregatesc pe blog in urmatoarele 2 luni? « Blog de business si travel

  10. Pingback: Interviu Alex Dumitru: “Next stop – Irak” « Blog de business si travel

  11. Alex- care au fost cartile pe care le-ai citit care te-au ambitionat sa vizitezi Afganistanul?

    Teo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Aboneaza-te la newsletter

Nr. abonati RSS & Newsletter

Copyright

Materialele postate pe acest site imi apartin in totalitate sau apartin colaboratorilor mei si se afla sub protectia Legii Dreptului de Autor. Preluarea lor se poate face doar cu acordul scris al autorului si cu citarea sursei. La sfarsitul fiecarei preluari de text trebuie sa existe un link catre acest blog.
Positive SSL on a transparent background