Interviu: Alex Dumitru, calatorul din Afghanistan (2)

Cei care au citit prima parte a interviului de ieri, cu Alex Dumitru, pot citi astazi mai jos continuarea acestuia. Alex ne va povesti cum a fost in Afghanistan, cum isi organizeaza el calatoriile, cum este in Yemen sau Oman dar si multe lucruri despre el. Cei care nu au citit inca prima parte a interviului, ii invit sa dea click aici.

Enjoy!

Cum iti planifici calatoriile? Cum faci cu avionul, cazarea, traseul, etc. ?

Cateodata planific lucrurile cu luni inainte (de pilda, la Afganistan am inceput sa ma gandesc, impreuna cu un prieten, cam cu un an inainte sa plec), alteori si cu 2-3 saptamani inainte (a fost cazul Nepalului prin ’96). Nu-mi fac reguli din acest punct de vedere, le am destul la lucru (hmm, si pe-acolo ma mai erijez eu de ele). De obicei imi cumpar ceva ghiduri de calatorie, in ultimul timp, majoritar din S.U.A. sau Marea Britanie, este mult mai ieftin decat aici, inclusiv transportul (un ghid Lonely Planet costa aici in medie 90-100 RON, in afara este cam 10 USD, la care adaug un transport de 6 – 10 USD; vorbesc de aceeasi carte si aceeasi editie) si servirea este mult mai buna, exista o atitudine indreptata spre client etc. Dar citesc si destul de multa literatura de calatorie. Imi fac un traseu in linii mari (a se citi „vagi”), ma interesez de transport local ca idee. Cazari nu imi rezerv de acasa decat maxim prima noapte, si asta doar in destinatii unde am nevoie de un voucher (cum era Libanul cand am fost prima data si ne trebuia viza). Imi place libertatea, sa ajung acolo, sa simt putin locul…

Avionul mi-l antamez singur. Acum un an, mergand in Etiopia, am apelat la o agentie de turism romaneasca pentru aceasta; era a doua oara in viata cand procedam astfel, mai bine ma abtineam. Mi-au emis biletul, am calatorit, m-am intors. La un an distanta, Ethiopian Airways le-a transmis ca tariful (clasa) la care imi facusera biletul era doar pentru localnici (cetateni etiopieni, sistemul „double tier” se practica si la noi, la hoteluri, pana acum cativa ani); treaba asta era specificata in regulile de emitere a biletelor, reguli la care eu, in calitate de client, nu am acces, reguli pe care doamna de la agentie nu le-a citit. Acum dumneaei ar fi vrut sa ii platesc eu diferenta sau sa ii fac un act fals cum ca as fi fost rezident in Etiopia. Am scris la IATA (nota Razvan Pascu: International Air Transport Association) si am rezolvat lucrurile, insa nu imi mai trebuie. De aici incolo imi voi face biletele singur, direct cu compania aeriana respectiva, chiar daca aceasta inseamna sa le platesc virament unde au ei birou in lumea asta si sa mi le trimita prin posta sau pe e-mail. Cand am plecat in Iran, mergand cu autocarul si schimband la Istanbul, domnul de la firma de transport din Bucuresti s-a oferit sa ne faca biletele pana la Teheran. Pe langa faptul ca am platit considerabil mai mult decat daca ne-am fi facut Istanbul – Teheranul la Istanbul (lucru pe care il inteleg), ne-a mintit referitor la cat se face de la Istanbul la Teheran, referitor la cat timp stam la Istanbul intre autocare (de la 2 ore la o zi intreaga), iar la intoarcere am avut surpriza ca de la Istanbul nu era nimic in ziua respectiva spre Bucuresti, ci spre… Constanta.

De ce te-ai dus in Afghanistan?

Am citit cartile unor oameni care au traversat tara in timpul invaziei sovietice, care au stat cu mujahedinii, mai tarziu care au calatorit pe Ruta Centrala in timpul razboiului cu talibanii. Mi s-au parut deosebit de interesante, de… umane experientele lor prin satele acelea din muntii aceia arizi. Usor-usor dorinta de a merge acolo si de a vedea cu ochii mei a crescut in mine, pana in momentul in care am inceput, asa, usor, sa vad de pe unde se poate obtine o viza, ce companie zboara atat in Delhi sau Islamabad, cat si in Tashkent sau Dushanbe (aceasta ca sa nu merg in cercuri)…

Ce poti vedea in Afghanistan? Cum e ? Ce impresie ti-a lasat?

Ei, de vazut ar fi multe (voi mentiona doar locuri pe unde am fost eu): Heratul, Minaretul din Jam, Balkh-ul, Mausoleul lui Ali de la Mazar-e Sharif, Valea Panjshirului. Insa sunt mult mai multe la capitolul experienta de viata, intamplari, oameni. Nu e in niciun fel, e simplu si uman. Inchipuie-ti ca vrei sa mergi la Jam (un minaret despre a carui istorie se cunosc putine, construit de ghorizi, aflat intr-o zona izolata din munti), esti la Herat, stii ca trebuie sa tocmesti un Land Cruiser, cauti o zi intreaga, oamenii ba nu stiu unde este, ba nu se incumeta dat fiind drumul greu si nesigur. Gasesti pana la urma pe cineva, are masina si vrea sa mearga, insa iti dai seama ca nu are nici cea mai vaga idee de starea drumului sau de locul in care vrei sa ajungi. Seara, te intorci la hotelul modest unde te-ai cazat, folosit in principal de negustorii din bazar. Stai la un ceai si o narghilea, proprietarul hotelului isi tot face de lucru pe langa strain, zambind, sa se asigure ca totul este bine. Usor usor se intorc negustorii din piata, se leaga o conversatie, unde semnele, engleza si cele cateva cuvinte in dari din vocabularul ghidului se impletesc. Se strange lume in jurul tau, dezbat, cauta solutii, dau telefoane. Un doctor din Chaghcharan iti spune ca nu au gasit nimic, insa ca a doua zi la 7 dimineata te conduce intr-un garaj de unde pleaca masini in acea directie. Te trezesti, mergi acolo. Jumatate de ora mai tarziu o pornesti la drum, cu un sofer care nu stie citi sau scrie, dar care conduce masina aceea cu o indemanare deosebita, dupa ce proprietarul garajului tine sa iti atraga atentia ca ati dat la pace la bani, insa aceasta nu iti garanteaza ca tu sau soferul ajungeti intregi la Jam sau inapoi, a doua zi. Iar drumul, o alta experienta sau, mai bine zis, o alta insiruire de experiente…

Cum este viata in Yemen si in Oman?

Diferita ca de la cer la pamant. Omanul este o tara bogata, se aseamana oarecum cu Emiratele, dar este mai contrastant intre oras si zona rurala, cat si intre nord-est si sud-vest (eu am fost in timpul khareefului, iar la Salalah era racoare, ceata, in timp ce in centru si nord erau 45C). Yemenul este mult mai rustic, iti ofera imagini de-a dreptul biblice, satele si oraselele au un aspect neasteptat, cu cladirile vechi pe mai multe etaje, cu geamurile colorate. In plus, Yemenul inseamna acele sate cocotate pe creasta muntelui, cu case facute din blocuri de piatra slefuite atat de bine, ca nu au avut nevoie de mortar.

Poveste-ne o intamplare periculoasa prin care ai trecut

Acum un an jumatate a dat o masina peste mine in timp ce mergeam cu bicicleta prin Bucuresti; am plonjat in cap pe asfalt. Sau in vara trecuta, eram cu un grup de ciclisti americani in Maramures, tocmai ce le povestisem despre zona linistita si traditionala in care ne aflam. Desi mergeam pe marginea drumului, un localnic intr-un vehicul off road negru a simtit nevoia sa accelereze, sa intre pe banda mea fara motiv (el venea din fata, nu depasea nimic) venind direct spre mine. Am sarit de pe drum, ceea ce l-a amuzat probabil.

Spune-ne o amintire pe care nu o vei uita niciodata

Eram in Bangladesh in iarna, la Srimongol, am intrat intr-o cofetarie, dupa o zi intreaga de dat la pedale printre plantatiile de ceai. Intra un batranel, se aseaza la masa de alaturi. Nu cerseste, se uita la noi, ne zambeste, ii zambim. Apoi spune: „I wish you happiness„. Se ridica, ne saluta, dispare.

Ce citesti tu? Ce muzica asculti?

Sartre, Camus, Hesse, Salinger, Miller.
Michel Sardou, Led Zeppelin, Styx, Wagner.

Cartea preferata

Fara sa spun ca aceasta este „cea mai faina carte pe care am citit-o”, „An Unexpected Light” a lui Jason Elliot. Cine o va citi va gasi acolo si alte explicatii pentru raspunsul de la intrebarea cu tara preferata. I-am mentionat titlul in engleza pentru ca nu a fost tradusa in romaneste.

Cate fotografii faci intr-o excursie?

N-am numarat, de cand am aparat digital, cu siguranta mai multe decat inainte. Insa incep sa regret aparatul cu film, te straduiai mai mult atunci, exista o selectie…

De ce nu iti plac agentiile de turism?

Lucrez intr-una. Cand sunt in vacanta, nu imi place sa stiu unde voi fi maine sau ce o sa mananc diseara. Sau daca o sa mananc diseara. Nu pot spune ca nu imi plac agentiile de turism, ci doar ca nu imi place sa calatoresc eu personal prin intermediul lor.

Care este cel mai periculos loc in care ai fost?

Romania. Asta este singura tara unde ne dam in cap unii altora doar pentru placerea orgasmica pe care ne-o da acest lucru.

Ce iti place in Romania? Pe unde te duci?

Imi place sa merg la munte in Suhard, in Bucovina, sa ma duc cu bicicleta prin Muntii Penteleu, sa beau un ceai la Green Tea sau sa haladui prin case vechi din Bucuresti, sa stau in Piata Unirii la Timisoara, citind o carte sau sa stau pur si simplu la Sulina, bucurandu-ma de lipsa aproape totala a masinilor. Imi mai place sa ma trezesc intr-o dimineata de iarna si sa scot capul afara din cort undeva, prin Carpati.

De ce te duci iar pe Mont Blanc?

Ma duc pentru antrenament, inainte de Stok Khangri.

Care sunt planurile pentru viitorul apropiat (anul asta)?

Iranul (M. Demavend), Franta (Mont Blanc), India (M. Stok Khangri) si as vrea eu Uganda (M. Rwenzori) de Anul Nou

Razvan Pascu