excursii-razvan-pascu

Merg de peste opt ani in Tanzania si de fiecare data facem o vizita si intr-un sat de maasai. Uneori ajung in acelasi sat de doua-trei ori la rand, mai ales daca mergem in acelasi an, dar de cele mai multe dati, e alt sat… aceeasi poveste, aceleasi momente emotionante pentru tot grupul nostru, aceleasi traditii si obiceiuri pe care ne e greu adesea sa ni le imaginam. Le aducem mereu si daruri copiilor din sat, iar bucuria din ochii lor este de nepretuit.

Nu as putea cataloga aceasta ‘‘oprire’’ ca fiind una placuta. Nici macar peisajele din sat nu sunt dintre cele mai frumoase. Este, insa, o experienta memorabila, o combinatie de momente revelatoare, recunostinta pentru tot ce avem, constientizare si reamintire ca bucuria sta de cele mai multe ori in lucruri simple. 

Si pentru ca atunci cand postez pe Facebook despre vizita noastra la satul de maasai primesc o sumedenie de comentarii si intrebari, dar si pentru ca de-a lungul timpului am adunat o multime de informatii despre acest trib, m-am decis sa pun totul intr-un articol pe blog. Sper sa vi se para si voua la fel de interesant, cum mi se pare mie in continuare, de atatia ani. 

.

Viata de zi cu zi a maasailor – cine sunt maasaii si unde ii putem intalni?

Maasaii sunt unul dintre cele 126 de triburi din Tanzania. Sunt o populatie nomada, isi schimba des “casa” si sunt mereu in cautare de teren bun pentru vitele lor. Traiesc din cresterea animalelor, capre si vaci. Maasaii sunt poligami si multi dintre ei au mai multe sotii. Seful satului pe care l-am vizitat anul trecut avea 14 sotii.

Locuiesc in niste colibe de forma circulara construite din chirpici, dispuse intr-un cerc mare, pentru a proteja un kraal interior, locul unde dorm noaptea vitele.

.

Intregul sat este de obicei imprejmuit cu un gard construit din ramuri spinoase, menit sa ii apere de lei si hiene, singurele animale fata de care acestia au cultivat de-a lungul vremii o oarecare ura, uciderea animalelor, de altfel, displacandu-le profund maasailor, considerand-o o ocupatie a celor lasi. Apropo de asta, in satul pe care l-am vizitat acum vreo 2 ani chiar era un adolescent fara degete – l-am intrebat ce a patit si mi-a spus ca a fost atacat de un leu care l-a muscat si i-a distrus 9 dintre cele 10 degete de la maini.

De fiecare data cand ajunge un grup de turisti, toata lumea din sat se aduna in fata si pregatesc cantece si dansuri pentru cei care ii viziteaza.

.

Au un dans special in care se intrec care sare mai sus, poate de aceea si inaltimea lor este mai mare decat media (se stie ca maasaii sunt barbati inalti). Au dintii stricati si isi folosesc urechile pentru a agata diverse podoabe, cu cat mai multe, cu atat mai bine, de aceea si urechile lor care au gauri foarte alungite.

Baietii sunt circumcisi pe la 12-14 ani si apoi primesc dreptul sa poarte vesmintele care i-au facut celebri, acele paturi colorate, cu patrate rosii. 

.

De ce sunt maasaii un trib asa cunoscut?

Desi se tot vorbeste despre acesti maasai si mai deloc despre alte triburi, ca si cum altele nu ar exista, dupa cum spuneam la inceputul articolului, in Tanzania sunt 126 de triburi. Fiecare localnic este de fapt parte dintr-un trib, chiar daca traieste la bloc intr-un oras. 

Si totusi… de ce maasaii sunt asa “populari”? Nu sunt nici cel mai mare trib, insa sunt un trib care inca isi pastreaza cu destul de multa strictete traditiile. Au devenit, insa, cunoscuti datorita seriilor de carti scrise de o elvetianca ce a trait in lumea lor. Cele mai cunoscute dintre volume sunt “Indragostita de un maasai”, carte care a fost si scenariu pentru filmul cu acelasi nume (posibil sa il gasiti sub denumirea de “Die weisse Massai”, dar si Adio Africa. Corine Hofmann, autoarea cartilor, aflata in vacanta in Kenya, s-a indragostit nebuneste de un razboinic maasai si s-a mutat ulterior cu el “in tufisuri” vreme de cativa ani, timp in care a nascut o fetita, fiind nevoita sa se adapteze la traiul acestui popor. 

Stabilita in Kenya si Tanzania, populatia maasai traieste inca in mare parte asa cum obisnuiau strabunii lor cu sute de ani in urma. 

In timpul secolului XIX dominau aproape intreaga vale din Serengeti, fiind recunoscuti ca razboinici nemilosi, care isi doborau dusmanii cu sulite foarte ascutite – acestea sunt de patru feluri – nandi, esuru, ngotot si icengi – si abia in momentul in care un tanar devine oficial razboinic va avea dreptul sa poarte asupra lui aceste arme, sa isi poarte parul in cozi lungi, vopsite adesea in rosu. Maasaii sunt numiti si „pradatori alfa”, fiind probabil cei mai curajosi, duri, neinfricati si totodata generosi razboinici ai Continentului African.

Protejati de zeul Engai, despre care acestia spun ca este si detinatorul de drept al vitelor de pretutindeni (motiv pentru care ei evita sa taie vitele pentru hrana proprie), maasaii sunt in prezent o populatie semi-nomada, celebra pentru siluetele viguroase si zvelte, impodobirea mainilor si picioarelor cu coliere si bratari colorate, pentru portul de culoare rosie, infasurat in jurul corpului si ritualul de a bea sange de la animale. 

.

Ce mananca un maasai?

Pana acum cativa ani, dieta lor era bazata pe lapte si sange proaspat si crud de vita. Consumau si carne de vita sau de capra, nu fructe, nu peste, foarte rar legume. Astazi, insa, s-au mai adaptat, si consuma uneori si cartofi sau porumb (malai), plus mult zahar, pe care il beau de obicei in ceai. 

Sangele crud si simplu se bea doar la ocazii speciale si inteleg ca este foarte bogat in proteine si vitamine, fiind foarte bun pentru sistemul imunitar. Rareori vitele sunt sacrificate pentru carne (consuma mai degraba carne de capra), fiind mijloc de subzistenta pentru acesti razboinici, iar cand totusi vor decide sa renunte la o vita, ii folosesc toate partile – coarnele sunt folosite pentru a tine in ele lichide, din piele isi fac de obicei incaltaminte si haine sau franghii, iar din oase si copite fac ornamente. 

Intrebati ce fac cu banii pe care ii aduna de la turisti (platim cam 10$/adult pentru a intra in “satul” lor), ne zic mereu ca ii folosesc ca sa isi cumpere apa, noi vite si ca sa isi trimita copiii la scoala. Unii fac chiar si facultate, de cele mai multe ori pentru a invata limbi straine si notiuni de comunicare, pentru ca de cele mai multe ori se intorc in sat si isi ajuta familia in interactiunea cu turistii. 

Un maasai este demn de admirat numai daca are o cireada cat mai numeroasa, dar si cat mai multi copii si neveste, cele din urma ocupand un loc neinsemnat in cadrul tribului. Spre exemplu, ele nu au voie sa manance in acelasi loc cu barbatii, nu pot interveni in deciziile familiei, printre singurele lor “meniri” si indatoriri fiind mentinerea curateniei, aducerea de apa si lemne de foc, mulsul vacilor sau prepararea cinei. De exemplu, in satul in care am fost in ultimul an, erau 120 de oameni, toti parte din aceeasi familie. Seful de trib avea 81 de ani, avea 14 neveste si 60 de copii. O parte dintre copii erau si ei casatoriti, de exemplu unul dintre baietii sai era cel care ne-a primit pe noi, vorbea bine limba engleza, avea 28 de ani, era casatorit si avea si el un copil.

Scurta istorie a maasailor: De unde vin de fapt maasaii? Cum au ajuns sa locuiasca tocmai in Kenya si Tanzania?

S-ar parea ca maasaii sunt originari din Egipt, tara ce avea doua mari triburi principale, ambele nomade, niloticii si hamitii, ale caror populatii cresteau rapid. Ca atare, maasaii (popor nilotic – cei mai inalti dintre toate popoarele) au decis sa migreze din Egipt spre Africa de Est, mergand pe calea raurilor si cautand portiuni de iarba verde pe drum pentru a-si hrani vitele. 

Fiind asezari inca neexploatate, denumeau si locurile in care ajungeau, folosind asocieri din limba lor.

Ajunsi in actualul Cairo, erau intrebati “Cailo”, care pe limba lor insemna „de unde vii?”, in vreme ce Etiopia in limba maasai s-ar putea traduce ca “am fost acolo”, dar cu accent pe ultima silaba. Raul Nil, care se pronunta „Naii” insemna stralucitor in limba maasailor, apele sale stralucind de la distanta in lumina soarelui -, Sudanului de astazi i-au spus Sidei, care inseamna „bun”, pentru ca acolo au gasit locuri propice pentru a poposi o perioada si a se misca in ritmul lor obisnuit, adica “pole, pole”, incet, incet. Nairobi, pronuntat „Nairopi” pe vremea aceea, inseamna frig, vreme racoroasa, pentru ca atunci cand maasaii au ajuns acolo, vremea nu era asa prietenoasa.

Intr-un final, maasaii au ajuns pe o campie foarte intinsa, unde s-au si stabilit, Serengeti – pe numele ei de astazi, insemnand chiar „campia nesfarsita”.

La un moment dat, baietii tineri ai tribului s-au dus sa exploreze zona si au descoperit o asezare si mai bogata in resurse (iarba pentru animale, rauri, locuri bune pentru stabilirea tribului) si, incantati de descoperirea lor, s-au intors pentru a-i anunta pe batranii si inteleptii tribului despre aceaste noi pamanturi.

Astfel, maasaii au migrat din Serengeti spre acest nou loc, insa stabilirea acolo nu a venit usor, caci in zona erau si alte triburi. Dupa ce s-au luptat si au castigat dreptul de a ramane acolo, si-au inceput noua viata in locul pe care astazi il cunoastem drept Ngorongoro.

.

Bineinteles, si acest nume are o poveste interesanta, caci, odata mutati acolo, cu timpul, strainii si locuitorii din alte locuri care ajungeau intrebau cum se numeste zona in care se afla. Cum maasaii nu erau vorbitori de alte limbi, nu intelegeau ce isi doresc acesti oameni de la ei. Astfel, au interpretat gestul strainilor de a arata spre campia intinsa, ca o intrebare despre care este sunetul pe care il fac vacile. Masaii le raspundeau mereu „gnoh gnoh”, iar strainii plecau multumiti de acest raspuns. Astfel, „gnoh gnoh” (sunetul pe care il fac clopotele vacilor) – acest „muuu” al nostru, a devenit Ngorongoro, una dintre rezervatiile naturale din Tanzania pe care si noi le vizitam in timpul calatoriei de grup la safari, printre cele mai solicitate destinatii din portofoliul nostru – detalii aici.  

Marea majoritate a populatiei maasai care se stabilise in Tanzania locuieste astazi aici, in Ngorongoro. Multi dintre ei erau in zona Parcului Serengeti, dar fiind declarat Parc National, nu mai puteau locui oameni acolo, astfel ca guvernul tanzanian a decis sa ii “mute” in Ngorongoro, care este Rezervatie, si nu parc. 

.

 –

Ar mai fi sute de informatii si curiozitati legate de maasai, s-au scris nenumarate articole si carti, s-au spus povesti, s-au filmat documentare, dar nimic din toate acestea nu poate egala cu ceea ce simti cand ajungi intr-un sat de maasai. Sunt foarte fericit ca le pot oferi turistilor mei experiente 360 grade, precum cum este aceasta la safari in Tanzania continentala, urmata de relaxare pe plajele din Zanzibar. Calatoriile nu sunt doar despre peisaje frumoase, ci si despre experiente. 

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!
[icegram campaigns="28403"]