blog turism

Cu siguranta nu este prima data cand va marturisesc ca astept cu nerabdare an de an excursia din America de Sud, fiind una dintre preferatele mele si printre cele mai cautate din portofoliul Eturia & Razvan Pascu. Ritmul calatoriei este uneori alert, peisajele, atmosfera, locurile pe care le vizitam se schimba in fiecare zi, iar eu fac de fiecare data sute de fotografii, desi revad unele locuri chiar si a patra oara. Fara doar si poate, itinerariul este foarte ofertant si fotogenic, astfel ca vreau sa impartasesc si cu voi cateva “puncte cheie” si imagini de colectie din Brazilia, Argentina si Chile.

Rio de Janeiro

Prima oprire este la Oceanul Atlantic, in Rio de Janeiro, un oras spectacol, dar nu neaparat un loc in care sa te lasi pierdut pe stradute, pentru ca poate deveni periculos, daca nu esti suficient de precaut. Avem insa o agentie partenera locala, transferuri private, am stat mereu cu grupul, plus ca am avut un super ghid, o fata care traieste viata (si samba) prin toti porii ei. Am cunoscut-o anul trecut, iar anul acesta am rezervat-o cu cateva luni in avans, pentru ca ghizii buni se dau repede.

In Rio avem, de fel, 2 zile pline, vizitand cele mai importante locuri din oras, precum statuia lui Iisus de pe muntele Corcovado, „pazit” de Parcul National Tijuca, cea mai mare padure urbana din lume, „Escadaria Selaron”, un colt foarte fotogenic din centrul istoric al orasului, cu 215 trepte pavate cu placi ceramice colorate din peste 60 de tari, plus faimosul munte Sugarloaf, de unde am admirat inca o data Rio de la inaltime si am facut zeci de fotografii.

Am avut timp si pentru plaja cateva ore, pe Copacabana si Ipanema, seara am mers la un spectacol de Samba, ne-am bucurat sa mancam in doua dintre cele mai bune restaurante cu fructe de mare si churrascheria (multa, foarte multa carne), Marius Degustare si Palace Churrascheria, plus o parte dintre turisti si-au dorit sa mergem intr-o favela. Am fost cazati chiar pe plaja Copacabana, iar seara am fost martorii spiritului petrecaret al localnicilor, pentru care dansul si Caipirinha se servesc in portii zilnice.

Imi place foarte mult Rio de Janeiro, natura a fost tare darnica aici, au plaje superbe, ocean, munti si dealuri abrupte, golfuri, padure tropicala urbana, dar si stadionul Maracana. Este un oras viu, ce gazduieste peste 6,5 milioane de oameni cu diferente mari intre clasele sociale. Rio este un cocktail de trairi, un oras de vazut cel putin o data in viata, iar brazilienii sunt un popor atat de petrecaret cum rar mai gasesti prin lume. Este un loc colorat, cu multe petreceri si dansuri, cu mancare buna, samba si bosa nova, bautura multa si un spirit foarte viu. Fotografiile facute cu Samsung Galaxy Note10 au surprins cum nu se putea mai bine atmosfera si culorile locului.

Favelele din Rio

Asa cum am spus mai sus, turistii cu care am fost anul acesta si-au dorit foarte mult sa mergem si intr-o favela. Siguranta reprezinta pentru mine o prioritate atunci cand calatoresc, atat pe cont propriu, dar mai ales cu grupuri de turisti, astfel ca, atunci cand a venit vorba de vizitat favele, trebuie sa recunosc ca nu am fost chiar receptiv si mi-am pus ceva semne de intrebare inainte de a recomanda aceasta plimbare grupului pentru ziua libera. Am mers pe mana ghidei locale care m-a asigurat ca nu vom avea parte de niciun incident neplacut si am pornit cu o parte dintre turisti intr-o experienta autentica, „altfel”, spre una dintre aceste asa-numite „comunitati”. A fost dorinta turistilor nostri sa vada si acest aspect al orasului si sa afle mai multe despre celebrele favele, iar eu am respectat-o. Am mers in „Tavares Bastos”, cu siguranta una dintre favelele celebre din Rio, fiind de-a lungul timpului platou de filmare pentru „Fast and Furious 5”, „The Incredible Hulk”, Michael Jackson, Snoop Dog sau Pharrell Williams, aspect de care localnicii sunt tare mandri.

Nu pot spune ca a fost frumos, ci ca a fost o experienta, si atat. Buna sau rea, asta este viata oamenilor de acolo si sa nu vorbim despre asta ar fi insemnat sa am „ochelari de cal”. Ma bucur ca am putut sa le oferim turistilor si aceasta perspectiva. Calatoriile nu inseamna doar lapte si miere, iar sa te intorci acasa doar cu poze cu plaje si locuri frumoase nu e neaparat gresit, dar e cel putin incomplet, si nu vreau sa facem lucruri incomplete.

Favelele sunt, de fapt, cartiere populate de oameni foarte saraci, unele chiar controlate de traficanti, unde autoritatile nu prea indraznesc sa intervina. Este imposibil sa ignori aceste cartiere, le vei observa cu usurinta „catarate” pe dealurile din Rio. Se spune ca exista cam 800 de favele in Rio, aici locuind cam 20-25% din populatia din Rio de Janeiro. Multi dintre locuitorii favelelor au locuri de munca decente in oras, dar nu isi permit o alta locuinta. In plus, cei care locuiesc in favele nu platesc taxele locale si alte utilitati, precum curentul electric.

Localnicii se cunosc si se saluta, par destul de prietenosi, stradutele sunt ca un labirint si te poti pierde cu usurinta printre cei peste 8.000 de locuitori. Nu recomand nimanui sa exploreze pe cont propriu o favela, dar intr-un cadru organizat merita sa vezi si aceasta lume, sa intelegi mai bine cultura si viata braziliana, care nu inseamna doar caipirinha, samba, plaje superbe si peisaje de vis. Si favelele au farmecul lor, fiind colorate si pline de viata– vedeti in fotografii cat de simpli si modesti sunt oamenii, dar si desenele de pe pereti, care te inveselesc atunci cand le privesti.

Am lasat in urma Rio de Janeiro cu promisiunea ca ma voi reintoarce si anul viitor in toamna cu un alt grup de turisti. Dupa 2 zile petrecute in Rio de Janeiro am luat avionul catre Foz de Iguazu. Urmatoarele 2 zile au fost dedicate uneia dintre cele 7 minuni naturale ale lumii, cascada de la Iguazu, alcatuita de fapt dintr-un lant de 275 de cascade ce se intind pe aproape 3 km lungime. Numarul, densitatea si intensitatea acestora variaza in functie de sezon si de precipitatii, dar pentru mine, cascada Iguazu este cea mai frumoasa si mai spectaculoasa din lume… si am vazut cateva.

Cascadele Iguazu

Sentimentele care te incearca atunci cand ajungi in acest loc unic in lume sunt greu de exprimat in cuvinte. Am rezervat la Iguazu 2 zile, pentru ca aceasta cascada se situeaza la intersectia dintre Brazilia si Argentina, iar perspectivele sunt total diferite in fiecare tara, de la peisaje si pana la ce activitati poti face in parcul national in fiecare dintre zone. De pe partea braziliana avem o imagine panoramica asupra cascadelor, putem surprinde cadre fabuloase, iar in Argentina ne plimbam chiar pe deasupra lor, le putem auzi si simti intensitatea. Imaginile care mi-au ramas intiparite si anul acesta in minte si pe retina sunt ametitoare, atat la propriu, cat si la figurat, mai ales dupa un nou zbor cu elicopterul deasupra cascadelor. Am surprins cu telefonul Galaxy Note 10+ totul si pot sa spun ca fotografiile ilustreaza intocmai culorile si peisajul de acolo.

Buenos Aires

In a cincea zi de calatorie am luat la pas Buenos Aires, un oras in care este inca evidenta bogatia vremurilor infloritoare de la inceputul secolului XX, cand Argentina era a saptea economie a lumii. Ca sa fie clar de la inceput: in opinia mea, Buenos Aires este cel mai frumos oras din America de Sud, iar cel mai bun mod ca sa vizitezi si sa intelegi acest oras este la pas pe stradute. Mi-ar placea sa pot calatori in timp, sa respir parfumul de altadata al acestor locuri romantice, afectate acum de probleme financiare, de inflatie de zeci de procente anual (doar in ultimul an 60%) si o moneda (pesos) devalorizata de la simplu la triplu in decursul unui an de zile.

Cand ajungi in Buenos Aires tinzi sa crezi ca esti de fapt in Europa, intr-un oras european ceva mai departe de „casa”, peste Ocean, fiind un mix interesant intre Paris, Madrid si Milano. Chiar se spune despre Buenos Aires ca ar fi „Parisul Americii de Sud”, dar un Paris mai putin agitat, cu piatete unde se danseaza tango pe strada, cu oameni care par a nu se grabi niciunde, cu baruri si cafenele ce te fac sa te simti in inima Italiei, cu stradute pe care merita sa te pierzi, intesate de anticariate sau librarii, pentru ca argentinienii sunt foarte culti. Parca un Paris ramas in timp.

De neratat in Buenos Aires, indiferent ca esti sau nu gurmand, dulciurile cu dulce de leche, dar si asado cu cea mai frageda carne de vita, delicii la care vei pofti mult timp dupa intoarcerea acasa.

Ushuaia – Fin del Mundo

In a 8-a zi de calatorie am ajuns tocmai la „Capatul lumii”, pentru a patra oara, dar sunt la fel de entuziasmat ca acum 8 ani cand am pus prima data piciorul aici si m-am pozat cu celebrul semn „USHUAIA fin del mundo”.

Ushuaia reprezinta exemplul perfect de bune practici in marketingul turistic. In afara faptului ca este cel mai sudic oras al lumii, la doar 1200 de km de Antarctica, Ushuaia nu se remarca prin ceva anume. Nu pot insa contesta ca magia aceasta de „capatul lumii” reuseste sa te acapareze si sa te faca sa zambesti constant. Tocmai de aceea, de curand un sat din Chile, care se afla aproape de Ushuaia si cu cativa km mai aproape de Antarctica, dar unde se ajunge destul de dificil (cu barca si autobuz in 2,5 ore, cu plecare tot din Ushuaia) anul acesta a facut un referendum pentru a trece la statutul de oras si a castigat astfel dreptul de a fi el „orasul de la capatul lumii” – de ce? … pentru ca si-au dat seama ca asta aduce turisti, bani, notorietate si o viata mai buna pentru locuitori.

Ghidul ne spunea ca Ushuaia s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 10-15 ani, iar populatia i-a crescut de vreo 6 ori. Turistii vin tot timpul anului, dar in special primavara si vara (invers decat la noi, adica din septembrie pana prin martie). Desigur, nu poti veni in Ushuaia fara sa mergi la oficiul postal pentru o stampila care sa ateste ca ai fost la „Capatul Lumii”, sa nu iti rezervi macar o cina la care sa mananci crab, una dintre delicatesele specifice zonei, ori sa nu dai iama in numeroasele magazine cu ciocolata delicioasa si haine de munte.

O alta atractie inclusa in programul nostru si care ne cucereste de fiecare data este o croaziera pe canalul Beagle, canal prin care Oceanul Pacific comunica cu Oceanul Atlantic si unde nu prea stim ce sa fotografiem mai intai: sa fie peisajele de vis, leii de mare la fel de lenesi ca in povesti, micutii pinguini, cormoranii sau alte zeci de specii de pasari cu penaj deosebit? Croaziera nu s-a incheiat, insa, pana cand nu am ajuns si la farul de la capatul lumii, unii spunand ca este chiar cel din textele lui Jules Verne, altii precizand ca acel far ar fi undeva pe la 220 km distanta, spre Antarctica.

Ghetarul Perito Moreno

Am continuat excursia cu plimbari prin oraselele de munte din Argentina, cu vizita la ghetarul Perito Moreno, care este printre cei 5% din lume care nu se topesc, ci chiar continua sa se extinda si sa se ridice. Are o suprafata de aproximativ 30km lungime, 4km latime si o inaltime medie de 60m deasupra suprafetei lacului Argentina, dar, pe alocuri, spre interior, atinge si 700m inaltime. Nu este cel mai mare ghetar din Argentina, nici cel mai inalt, dar accesul este facil, iar in cadrul parcului totul este foarte bine organizat pentru turisti, exista pasarele de lemn de cativa km care pot fi strabatute pentru a vedea ghetarul din diverse unghiuri. 

Santiago de Chile

Chile este probabil cea mai dezvoltata tara din America de Sud, astfel ca nu putea lipsi din itinerariul nostru. Am facut initial un tur de cateva ore in Santiago de Chile, bifand cele mai importante locuri turistice, iar in Plaza de Armas, inima orasului, am aflat mai multe despre istoria tumultoasa si bogata a Chile, in timp ce admiram si fotografiam cerul de un albastru superb care se oglindea in cladirile de sticla in contrast cu cele istorice, inchise din cauza grevelor si protestelor.

Valea Maipo

Nu am ratat nici zona viticola din afara orasului, Valea Maipo, denumita si capitala vinului din Lumea Noua. Chile este, de altfel, renumit pentru vinurile pe care le produce, in Valea Maipo regasindu-se unele dintre cele mai bune crame din tara, 4000 de hectare din toate soiurile, la doar o ora distanta de capitala, spre sud.

Dupa ce am aflat cateva informatii “tehnice” despre industria vinului, ne-am bucurat si de o degustare la una dintre cele mai mari podgorii din tara, Santa Rita, astfel ca indraznesc sa spun ca turistii au avut parte de o experienta completa in aceasta vacanta 😊

Valparaiso si Vina del Mar

Ultimele opriri din calatorie au fost la Valparaiso si Vina del Mar, doua orase-statiuni, pe malul Pacificului. Avem pe de-o parte Valparaiso, considerat Perla Pacificului, listat in patrimoniul UNESCO din 2003, un loc in care cei mai faimosi scriitori chilieni au locuit si care a devenit celebru pentru atmosfera boema. Orasul este construit pe 45 de dealuri, casele sunt colorate in fel si chip, iar stradutele inguste sunt interconectate de trepte si funiculare realizate inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cateva functionale si in prezent. Apoi ne-am indreptat spre Vina del Mar, o statiune dezvoltata, renumita pentru plajele sale, in antiteza cu orasul-colina, Valparaiso, ce a intrat in declin ca port dupa deschiderea canalului Panama.

Mai departe, o parte din grup a zburat spre Insula Pastelui, iar restul ne-am intors acasa, dupa 2 saptamani pline de amintiri de nepretuit si cu sute de fotografii de exceptie din locuri de vis. 

Vezi aici mai multe imagini de pe pagina mea de Instagram! Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!