Primesc deseori intrebari legate de calatoriile cu copiii. De ce facem asta, daca ne e greu, ce mananca copiii prin calatoriile noastre exotice, ce facem daca se imbolnavesc, cum reusim sa ne bucuram de vacanta atunci cand avem doi grasani atarnati de brate si multe alte semne de intrebare, unele puse de parinti care vor sa isi faca curaj sa calatoreasca impreuna cu cei mici, altele puse de parinti care cred ca ne chinuim copiii in felul asta. Noi calatorim cu cei mici pentru ca ne plac calatoriile si nu concepem sa ne bucuram de anumite locuri altfel decat in familie. In mod evident, nu o facem pentru ca cei mici ar tine minte ceva, insa noua ne face placere sa calatorim cu ei si simtim ca fiecare calatorie ii dezvolta cumva. In plus, eu per total sunt plecat multe luni pe an din tara impreuna cu grupuri de turisti, prin urmare abia astept sa gasesc perioade in care sa calatoresc si cu familia mea.  

Astazi vreau sa ii prezint pe Alex si Cezara impreuna cu cele doua fete ale lor, Emilia (4 ani) si Ana (2 ani). Cezara se pregateste pentru a deveni bucatar specializat in preparate vegane si vegetariene si Alex lucreaza in comunicare intr-o corporatie din Bucuresti si construieste de ceva timp Fagure, un proiect prin care isi propune sa ajute oamenii sa isi ordoneze viata si lucrurile, sa traiasca mai simplu, fara lucruri inutile.

Anul acesta cei 4 muschetari au ales sa petreaca perioada de concediu paternal hoinarind prin Tenerife. Se aflau atunci la finalul perioadei de concediu de maternitate cu cel de-al doilea copil si au decis sa profite de lunile de concediu paternal si sa exploreze insula Tenerife avand un buget limitat, bagaje putine si mult chef de aventura.

Si pentru ca mi s-a parut foarte interesanta povestea lor si cred ca va poate inspira, am decis sa va povestesc si voua despre experienta lor si despre cum au reusit sa isi organizeze aceasta vacanta de doua luni in Tenerife. I-am rugat sa imi povesteasca atat despre decizia de a face aceasta calatorie, dar mai ales despre aspectele logistice ale unei vacante atat de lungi cu doi copii mici.

Gasiti mai jos intreaga discutie si fotografii din vacanta lor. Despre cum sa ne organizam mai bine viata si cum sa consumam mai putin si mai constient, gasiti pe pagina lor de Facebook.

De ce ati ales sa faceti asta? De ce Tenerife?

De cand s-au nascut fetele ne-am schimbat mult stilul de viata – am luat-o pe calea minimalismului, ne concentram mult mai mult pe pasiuni si incercam sa petrecem cat mai mult timp in natura. Unul din visele noastre este sa calatorim prin lume, nu in goana de a bifa obiective turistice, ci sa ajungem sa cunoastem cultura si oamenii din alte tari. Asa am descoperit idea de slow travel. Si asta am vrut sa facem si in Tenerife. Sa testam viata pe care am avea-o, doar noi 4, departe de casa, inconjurati de experiente noi si, mai ales, de peisaje unice.

Pe langa intentie, a existat si contextul – Cezara urma o scoala de bucatari vegetarieni, schimbandu-si astfel profesia, asa ca voia sa isi dea demisia de la inceputul lui 2019. Ana a facut 2 ani in aprilie, asa ca am intrat eu in Concediul de Ingrijire a Copilului timp de 3,5 luni.

Cum le-ati povestit fetelor despre aventura care avea sa inceapa? Cu cat timp inainte ati inceput sa le povestiti despre vacanta voastra prelungita?

Emilia, in mod special, a avut o perioada grea de acomodare cand a venit iarna aici si isi dorea mult sa vina iar vara. Ea este si foarte mare fan al apei, asa ca, in afara de o excursie ocazionala la Therme si scufundari in cada, nu prea aveam cum sa ii satisfacem aceasta dorinta. Iti dai seama ca a fost mega-incantata de faptul ca o sa mergem undeva unde era cald si aveam ocean de jur-imprejur, plus piscine.

Ana prelua mult din bucuria Emiliei si se entuziasma si ea alaturi de sora ei, dar nu imi dau seama cat de mult constientiza, in contextul in care ultima ei vizita la mare fusese cand avea un an si 3 luni.

Am inceput sa le povestim cam din octombrie-noiembrie 2018, dupa ce am luat biletele de avion. In ianuarie 2019, ultima luna inainte de plecare, cred ca ajunsesem sa vorbim chiar zilnic despre asta.

Cum v-ati pregatit de plecare, ce bagaje ati luat?

Ne-am interesat foarte mult de vreme, de micro-climatele ce se formeaza acolo, ca sa ne dam seama ce sa ne luam cu noi. Un alt aspect pe care l-am cercetat a fost cel al transportului public. Nu intentionam sa inchiriem o masina, ci sa profitam de transportul public de acolo.

Bagajele au incaput in 4 rucsacuri (cate unul de 30L, 20L, 10L si de laptop). Am ales varianta asta pentru ca stiam ca vom sta la cazari cu masina de spalat si ca sa ne fie usor cu drumurile – prin aeroporturi si intre cazari.

In total, in bagaje si pe noi, am luat:

• Cate o pereche de adidasi si pantofi de apa pentru fiecare (la pantofii de apa am fi putut renunta cu usurinta) plus cate o pereche de sandale pentru fete;
• Costume de baie, tricouri cu protectie UV;
• Lenjerie intima (Ana inca purta scutece – am plecat cu vreo 15 bucati la noi);
• Un set de haine mai comode, din bumbac, pe post de pijama, pentru fiecare;
• Tricouri tehnice care se usuca in doar cateva ore si pantaloni de drumetie care se fac si scurti (pentru adulti);
• Fetele aveau cateva tricouri, doua rochite fiecare, pantaloni scurti, colanti si niste blugi mai grosi, cate un hanorac si o geaca de ploaie;
• Noi, adultii, aveam polare si geci de ploaie. Nu am luat lucruri mai groase pentru ca puteam sa punem multe straturi pe noi;
• Cate o sapca si un buf fiecare. Eu mi-am luat si o caciula subtire, iar fetele aveau si cagulele de lana merinos;
• Prosop de microfibra;
• Ochelari de apa si un colac pentru fete;
• Cele doua sisteme de purtare;
• Ochelari de soare, acte de identitate, laptopul, Kindle, baterie externa, incarcatoare, MP3 playerul fetelor, portofele si mobile;
• 7 carti pentru copii, agenda Cezarei si dosarul meu pentru Fagure
• Nu am luat medicamente sau cosmetice, in afara de periutele de dinti si setul de uleiuri esentiale. Au magazine si acolo.

Mai mentionez ca ne-am intors cu mai multe bagaje – am luat de acolo niste carti, niste jucarii, un reductor de WC pt copii, sandalele si aripioarele gonflabile ale Emiliei.

Cum le-ati explicat fetelor ca nu isi pot lua toate lucrurile preferate si ca multe vor ramane acasa?

Le-am explicat ca luam doar stricul necesar, ca trebuie sa avem cat mai putine bagaje. Din fericire nici una din ele nu este extraordinar de atasata de jucarii sau de una in mod special. Erau oricum entuziasmate ca isi iau costumele de baie, ochelarii de apa si colacul. Emilia abia primise de ziua ei un MP3 player si a fost incantata ca o sa il luam, le pregatisem niste carti care le plac mult, ca sa avem cum sa petrecem timpul in avion.

Mai dificil a fost la rochite. Isi doreau mult sa le ia pe cele „de printesa”, care sunt foarte voluminoase. Le-am redirectionat sa isi aleaga alte rochite care incapeau mai bine in bagaj si a functionat de minune.

Cum v-ati organizat vacanta pe insula? Unde v-ati cazat si cum v-ati deplasat pe insula?

In afara de cercetarile initiale de care mentionam mai devreme, nu am insistat pe cum anume ne vom petrece timpul. Inainte sa ajungem pe insula nu ne-am rezervat decat o singura cazare, primele 12 nopti, intr-un satuc (Poris de Abona) langa autostrada, la jumatatea distantei dintre capitala, Santa Cruz de Tenerife, si zona turistica Costa Adeje-Los Cristianos. De acolo am vazut ce drumetii si excursii putem face si care va fi urmatoarea cazare. Am ajuns sa petrecem in jur de 2 saptamani in fiecare colt al insulei – Bajamar (in nord-est), Icod de los Vinos (in nord-vest) si Las Galletas (sud-vest). Excursiile pe care ni le programam din fiecare loc erau pe o raza de cel mult 2 ore de mers cu autobuzul.

Cazarile le-am luat integral pe Airbnb, desi ne-am fi dorit sa gasim la preturi mai ok si o autorulota. Am avut apartamente cu minim 2 camere si bucatarie. Am stat si 2 saptamani fara internet sau fara masina de spalat rufe (am rugat o vecina sa ne ajute sa spalam la ea).

Pentru ca ne planificam excursiile mereu cu pauza intre ele, ca sa nu fie prea mult pt copii, nu avea sens sa inchiriem masina si nici nu ne doream sa avem cheltuiala aceea. Ne-am deplasat doar cu autobuzele din sistemul public de transport, care acopera toata insula si care sunt gratis pentru copiii sub 5 ani.

Ce buget v-ati planificat sa cheltuiti? L-ati respectat sau l-ati depasit la final?

Am avut buget de cazare 1500 EUR si de cheltuieli 1350 EUR. Le-am depasit pe ambele si am ajuns sa dam 2000 EUR pe cele 55 de nopti de cazare si 1500 EUR pe cheltuielile curente. Consider ca a fost ok si asa. Diferenta mare la cazare a aparut pentru ca in estimarea initiala stateam doar in 2 – maxim 3 locuri si in consecinta am fi avut reducere mai mare (pe Airbnb la peste 28 de nopti intr-un singur loc treci un prag si iesi mai ieftin pe noapte). La aceste costuri se adauga avionul luat cu 4 luni inainte, care ne-a costat 550 EUR pentru toti 4, dus-intors, cu Ryan Air la dus (escala in Milano) si Wizz Air la intors (direct).

Transportul pe insula ne-a costat putin peste 200 EUR si am fost in cel putin 20 excursii. La restaurant am mancat de maxim 10 ori, in rest am mers in supermarketuri si la piata. Chiar si asa, majoritatea bugetului s-a dus pe mancare (1150 EUR). Am fost intr-o singura excursie organizata – cu vaporasul sa vedem delfinii – si nu am platit nicio intrare la obiective turistice pentru ca aveam atatea lucruri interesante de vazut in natura sau plimbandu-ne prin orase, incat nu am vazut rostul.

Simtiti ca perioada aceasta s-a apropiat mai mult de o mutare pe termen scurt sau de o vacanta prelungita?

E o intrebare dificila. Ca stil de viata a fost ca o mutare, ca ne gateam, spalam, faceam curat singuri. Ca si moduri de petrecut timpul, a fost clar o vacanta – eram toti 4, stateam la plaja, faceam drumetii, eu si Cezara ieseam la alergat cand doream, nu aveam obligatii, vizite sau intalniri care sa ne manance din timp.

Cat timp a durat pana ati auzit primul „mami, cand mergem acasa?”  Si cum l-ati depasit?

Primul moment critic, sa ii zic, a fost cam dupa 3 saptamani, cand eram pe munte, in rezervatia rurala Anaga, si Emilia si-a amintit ca are acasa un ghiozdan verde cu o broscuta pe care voia neaparat sa il poarte atunci. Chiar si atunci, nu a zis neaparat ca vrea sa se intoarca acasa si atat, ci cauta variante de a merge sa luam ghiozdanul si de a ne reintoarce apoi in Tenerife. Era dispusa si sa isi roage bunicii sa vina sa i-l aduca. La fel a mai fost un moment in ultimele 2 saptamani, cand si-a amintit de o rochie din Bucuresti.

Altfel, ne intrebau destul de des de copiii de la gradinita si de bunici si unchiul lor. Dar erau multumite sa ne vedem intr-un video call cu ei, uneori le era suficient doar sa le aratam poze cu persoanele respective.

Care au fost cele mai fericite momente de pe insula?

Cand am cedat un dormitor unor frantuzoaice care calatoreau de 2 ani prin lume. Cand ne-am intalnit cu un cuplu din Iasi pe munte si acum, in vara, urmeaza sa ii vizitam in Iasi. Cand am mancat la restaurantul Tapaste, detinut de un cuplu de romani, in San Cristobal de la Laguna. Cand am alergat pe Teide, cu diferenta de nivel 1300 m. Cand a renuntat Ana la scutece. Cand am prins o zi cu vant si ploaie pe munte, eu si Cezara eram uzi si tremuram de frig, dar fetele se jucau in sisteme cu niste crengi de pin si radeau in hohote una la alta. Cand ne-au vizitat prietenii. Cand au avut fetele curaj sa intre in valurile oceanului.

Care au fost cele mai complicate momente de pe insula?

Cand petreceam prea mult timp in casa. Cand era eu sa pierd un autobuz si am fugit 5 km sa il prind. De cateva ori cand nu a dormit Ana la pranz si plangea din orice. Zilele cand ne mutam de la o cazare la alta. Ziua in care ne-am plimbat prin Santa Cruz si era foarte cald, iar fetele erau irascibile.

Fetele si-au facut prieteni?

Da. O fetita din Germania cu care s-au vazut pe plaja ultimele zile in care am stat in Poris. Un frate si sora de varstele lor care le-au imprumutat rolele, respectiv trotineta, in Bajamar. Doi baietei cu care s-au jucat la piscina in Las Galletas de doua ori. Intr-adevar nu au avut copii cu care sa se vada constant. Cred ca e nevoie de mai mult de 2 saptamani intr-un loc ca sa reusesti sa obtii asta.

Care simtiti ca a fost marele castig al acestei perioade? 

Timpul petrecut impreuna, departe de „viata cotidiana” si increderea ca putem sa avem un astfel de stil de viata.

Ati mai face asta? Daca da, in ce destinatie?

Da, daca prindem iarasi un context bun din punct de vedere timp liber, sigur. Avem in planul de economii sa strangem suficient pentru o rulota/duba/autorulota. Dintre destinatiile despre care am mai discutat, se numara: tur prin Romania, fosta Iugoslavie, peninsula Scandinava, Camino del Santiago, Asia Centrala (-stan-urile), Asia de Sud-Est, America de Sud.

Fetele va intreaba cand mai mergeti in Tenerife?

Nu imi amintesc sa intrebe asta. Stiu ca au povestit mult rudelor si prietenilor despre diverse intamplari de pe insula si au ramas cu gandul la ocean si apa, clar. Primele doua saptamani dupa ce ne-am intors, zilnic primeam intrebarea „Cand mergem la mare/piscina?”.

Nu stiu cat de mult le e dor de insula in sine, cat de experientele pe care le-am trait impreuna acolo. Amandoua s-au schimbat mult in doua luni – Ana si-a dat drumul la vorbit, Emilia e mai calma in reactii si amandoua interactioneaza altfel una cu alta, le-a adus mai aproape calatoria noastra.