fbpx
excursii-razvan-pascu

Daca ar fi sa imi inventez un slogan, acesta ar fi „calator dintotdeauna”. Chiar si cand nu imi permiteam sa plec din tara, citeam, ma documentam, calatoream cu gandul si imi planificam urmatoarele calatorii – doar in mintea mea. Desi apetitul pentru calatorii nu s-a modificat absolut deloc si inca imi mai petrec serile cautand destinatii, bilete de avion, rute interesante, recunosc ca stilul de a calatori mi s-a schimbat radical. Si nu, nu am inceput sa merg exclusiv la 5 stele all inclusive, ci mi-am rafinat cumva optiunile pornind de la experienta fiecarei vacante. Am invatat ca timpul este pretios si ca de fapt este cea mai scumpa resursa pe care o am.

1. Economia de timp este mai importanta decat economia de bani

La 20 de ani simteam ca am tot timpul din lume. Nu conta cum gaseam orarul de calatorie, ruta de calatorie, pentru mine conta sa ajung in destinatia respectiva. Am facut peste 30 de ore cu autocarul prin Argentina, am parcurs zeci de kilometri pe jos, rareori am ales varianta „mai rapida” de calatorie. Alegeam mereu cea mai ieftina varianta, sau mai precis spus, nu ma uitam deloc la timpul pierdut, conta doar rezultatul final.

La 33 de ani simt ca timpul nu imi mai ajunge sa fac tot ce imi doresc si sa imi duc la indeplinire planurile pe care le am. Aleg mereu optiuni de zbor care sa imi permita sa mai petrec cateva ore cu copiii, caut sa imi optimizez deplasarile, sa „pierd” cat mai putin timp pe drum si sa maximizez timpul petrecut in vacanta. Nu mai aleg varianta cea mai ieftina de transport, sunt foarte atent la ora de calatorie si la orele petrecute in tranzit. Nu as mai merge 30 de ore cu autocarul daca exista optiunea de a ajunge in 3 ore cu avionul, chiar daca toate acestea, desigur, costa mai mult.

2. Confortul incepe sa devina mai important decat locatia. De fapt, amandoua conteaza.

Imi amintesc despre un hostel la care am stat in Dublin, acum vreo 9 ani, ultra-premiat si ales ani la randul cel mai bun hostel din Dublin. Camera dubla inseamna maxim 8-9 metri patrati, cu doua paturi de metal suprapuse, fara mobilier in camera, doar cu o masuta joasa. Era situat intr-o zona foarte buna, dar am plecat cu dureri de spate de acolo.

La 33 de ani tin foarte mult la calitatea hotelului si tind sa cred ca pentru o saltea confortabila si un hotel de calitate voi alege o locatie mai putin centrala. Sau, mai degraba, le voi alege pe amandoua. Acum pentru mine conteaza foarte mult cat de mare este patul, cat de buna este salteaua si cat de liniste este in jurul hotelului. Uneori simt nevoia de a experimenta ceva special, de a face lucrurile altfel, de a testa locuri unice, de a gusta ceva ce nu am mai gustat niciodata, de a iesi din rutina, inclusiv in calatorii.

3. Nu mai calatoresc pentru a „bifa” destinatii

Imi place sa ajung in destinatii noi, dar, in egala masura, mi se pare foarte cool sa merg in destinatii in care am mai fost si sa explorez locuri pe care inca nu le descoperisem. Imi place si sentimentul de familiaritate pe care mi-l ofera o destinatie in care am mai ajuns. Un restaurant bun, un magazin de unde imi place sa imi fac cumparaturile, un hotel unde am mai stat, etc. In plus, cand ajung intr-un loc imi place sa ma pierd pe stradute, sa ma amestec cu localnicii; dupa ce am vazut toate obiectivele turistice pe care mi le-am dorit sa le vad in lume, acum ma simt foarte relaxat si ma bucur de orice moment al unei zile de vacanta, chiar daca este la un obiectiv turistic foarte cunoscut sau chiar daca este doar o piata foarte frumoasa plina de mici magazine cu inghetata. Acum ma simt deopotriva la fel de fericit daca stau la o terasa si beau o cafea buna sau mananc ceva local, ori daca ajung in cea mai turistica si aglomerata zona a unui oras celebru. Calatoresc inclusiv pentru gastronomia locurilor si prefer sa platesc mai mult pentru ceva mai bun sau sa mananc mai putin, dar ceva mai delicios, inclusiv mai natural.

4. Am renuntat la magnetei si suveniruri mici. Cumpar mai putin si mai bun

Mi-am schimbat stilul de a cumpara amintiri din calatorii. Inainte cumparam lucruri mici si ieftine. Si multe. Cu unele dintre ele atunci cand ajungeam acasa imi dadeam seama ca nu prea am ce face. Acum cumpar mai putin, dar mai bun. Aleg arta locala, panzele pictate de artisti locali, obiecte mestesugaresti de tot felul, etc. Am o pasiune pentru ceramica din diferite colturi ale lumii si, trebuie sa recunosc ca cele mai spectaculoase vase ceramice sunt cele din Iran. Acum prefer sa investesc in experiente decat in lucruri statice, prefer sa particip la cursuri de gatit prin lume, sa experimentez locuri si intalniri cu oameni deosebiti, prefer sa „traiesc” decat sa „detin”. In calatoriile mele incerc sa trec dincolo de obiectivele turistice si sa inteleg mai mult lumea in care traim, oamenii pe care ii intalnesc, incerc sa nu ii judec, ci doar sa accept faptul ca sunt diferiti de mine. Imi tot spun, si voi repeta asta, ca lumea este atat de frumoasa tocmai pentru ca oamenii sunt atat de diferiti.

5. Nu ma sperie perspectiva de a calatori singur

Sunt destinatii potrivite pentru calatorii in doi, destinatii pentru calatorii in familie si daca se va intampla ca o destinatie sa nu se potriveasca cu planurile noastre cuplu / familie, nu as ezita sa o explorez singur. Calatoriile fara partener te fac sa darami multe ziduri si sa fii mult mai deschis la a socializa cu localnicii.

Nu cred ca la 20 de ani era mai rau si acum e mai bine, sau vice-versa, ci ma distreaza sa vad cum evoluam in timp, cum ni se schimba preferintele, cum ne reinventam si cum devenim versiuni mai bune ale noastre. Daca asa sunt eu, probabil si multi dintre voi simtiti la fel.

Am scris acest articol ca un feedback la gandurile mele din ultima vreme. Va invit si pe voi sa va ganditi seara inainte de culcare la ceea ce va face cu adevarat fericiti, sa analizati cum v-ati schimbat in ultimii ani, care sunt nevoile voastre acum versus nevoile din anii trecuti, ce va face sa va simtiti speciali si ce va scoate din rutina, ori ce experiente noi ati vrea sa incercati si poate la care va ganditi de mult timp in subconstient. Faceti un exercitiu si puneti-le pe hartie, s-ar putea ca la un moment dat sa inceapa sa se implineasca vis dupa vis si cred ca e util pentru psihic sa le stergeti unul cate unul de pe o foaie de hartie plina cu dorinte de implinit.

3 comentarii

  1. mihaela C.
    15.06.2018 la 11:11

    Ma regasesc in tot ce spui numai ca deja sunt calatorii la 45 de ani versus 30 versus 20…..asa cum spuneai din ce trec ani timpul devine din ce in ce mai pretios si pare din ce in ce mai redus si ne incapator pentru cate calatorii mai sunt inca nefacute.

  2. 18.06.2018 la 18:10

    Frumoasa poveste 🙂

  3. 14.11.2018 la 15:37

    Un articol care aduna multe adevaruri prezentate sensibil si cu bun simt. Desi nimeni nu poate evita trecerea timpului, calatoriile nu au “varsta”… 🙂

Urmareste-ma pe Instagram! Click aici!
[icegram campaigns="28403"]