”Cat de diferita poate fi o tara, de la o regiune la alta?” ma intrebam cand ma indreptam cu TGV-ul din Paris spre Strasbourg, capitala Alsaciei.
Doua statii (Champagne Ardenne si Lorraine) si aproape trei ore mai tarziu, coboram in gara destul de aglomerata din Strasbourg. In primele minute petrecute pe strazile Strasbourg-ului, indreptandu-ma spre hotel, nu imi dadeam seama daca sunt in Austria, Germania sau Franta. Cladirile ma purtau pe strazile Vienei, pe la casele vechi in Germania, iar limba franceza imi amintea, evident, ca ma aflu in Franta.
Desi nu pentru Strasbourg am ajuns in Alsacia, ci pentru zona rurala superba despre care am citit (si ulterior am vazut) ca ar fi in jurul orasului, trebuie sa spun cu regret ca mi-am lasat prea putin timp pentru hoinaritul pe strazile Strasbourg-ului.
Pentru cazare, la sfatul amicului meu care este medic in zona, am ales un hotel istoric din centru, chiar langa catedrala – Maison Kammerzell. La sfatul lui am ales sa nu iau un taxi din gara, ci sa merg pe jos, in directia catedralei, punctul de reper fiind turnul inalt al acesteia.
20 de minute mai tarziu ajungeam la hotel, o cladire intimidanta din exterior. La parter se afla un restaurant, iar receptia este chiar in interiorul restaurantului. M-am bucurat sa gasesc in camera si un patut de bebe, desi nu il cerusem in mod special. Cladirea Maison Kammerzell dateaza de la jumatatea secolului 15, fiind construita in stil gotic. Este una dintre cele mai bine pastrate cladiri medievale din Strasbourg si ma bucur ca am avut inspiratia sa ma cazez in ea. La interior, cautati frescele realizate in secolul 19.
Revenind la Strasbourg, trebuie sa va spun sa vizitati pe indelete centrul sau istoric, primul centru de oras intrat complet in Patrimoniul Mondial UNESCO. Cladiri vechi, cu barne de lemn, multe flori la ferestre in timpul sezonului cald sau tot felul de decoratiuni in timpul sezonului rece, canale si poduri care se dau la o parte pentru a face loc barcilor de promenada, toate au un farmec aparte.
Probabil ca asociati Strasbourg-ul cu institutiile europene care isi au sediul aici, Consiliul Europei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului si chiar Parlamentul European, care are sediul central la Bruxelles, dar isi tine si aici anumite intalniri.
Dincolo de aceste institutii, pe mine m-a impresionat farmecul orasului, care, desi este unul dintre cele mai mari orase din Franta, a reusit sa isi pastreze farmecul local al arhitecturii bavareze.
Pentru ca eram cu bebelusul de 4 luni, ne-am cazat la kilometrul zero al orasului, chiar in piata catedralei, cel mai important obiectiv turistic al orasului. Construita intre secolele 12 – 14, catedrala din Strasbourg este, fara indoiala, una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut pana acum. Cu o fatada puternic ornamentata, iti lasa impresia ca fiecare centimetru patrat are cate un element sau o sculptura. Din nou, este o combinatie de stiluri ca intreaga Alsacie, avand rozeta specifica catedralelor din Franta, dar si vitraliile si detaliile specifice catedralelor gotice. Catedrala din Strasbourg a fost prima cladire construita care a depasit inaltimea piramidelor din Giza, devenind, in anul 1439, cea mai inalta cladire din lume.
Elementul care ii da unicitatea este fara indoiala ceasul astronomic aflat in interiorul acesteia. Mult mai detaliat si mai bine conservat decat cel din Praga, ceasul este o adevarata opera inginereasca. Spectacolul ceasului incepe zilnic la ora 12:00, si pentru a asista aveti nevoie de un bilet special.
Pornind de la catedrala pe stradutele adiacente din centrul istoric veti descoperi multe case in stilul traditional Alsacian. Barne de lemn, flori sau decoratiuni care infrumuseteaza ferestrele, multe cafenele si restaurante la parter, etc.
Nu uitati sa intrati si la Oficiul de Turism aflat chiar langa Maison Kammerzell si Catedrala, de unde puteti lua pliante, harti si alte materiale. Informatii utile gasiti si pe site-ul Oficiului de Turism al regiunii Alsacia.
Foarte interesant este mecanismul prin care podurile care traverseaza canalele ce trec prin oras, se dau la o parte pentru a permite barcilor sa treaca.
Mancarea Alsaciana am descoperit-o in satele de langa Strasbourg, dar in oras, am incercat un restaurant cunoscut drept ”preferatul lui Jacques Chirac”, numit Chez Yvonne. Aflat intr-o casa veche, la cateva minute de catedrala, restaurantul servea feluri frantuzesti precum Coq au Vin, cap de vitel (preferatul lui Jacques Chirac), dar si feluri specifice zonei. Preturile sunt medii, un fel principal costand de la 15 euro.
Cum ne-am deplasat prin oras? Cu tramvaiul sau pe jos. Statiile de tramvai acopera cam toate zonele importante, astfel ca am folosit tramvaiul si nu taxi-ul. Nu am prins perioada aglomerata, astfel ca era ok si pentru Alex. Il fascinau ferestrele mari ale tramvaielor si se uita in voie, pe geam. M-am bucurat sa regasesc pe unul dintre tramvaiele lor, un ”Bun venit” in romaneste, alaturi de alte limbi ale lumii.
Cum am ajuns la Strasbourg? Desi se poate ajunge cu avionul la Strasbourg, noi am preferat sa zburam la Paris si de acolo am luat trenul TGV. Biletele au preturi diferite in functie de clasa de rezervare, dar in medie pretul unui bilet de persoana la clasa a-II-a este 80-100 euro. Drumul dureaza maxim 3 ore si sunt portiuni de drum unde se ajunge la o viteza de aprx. 300 km/h. Trenurile sunt silentioase, iar biletele pot fi rezervate si de la agentiile de turism din Romania care sunt partenere Voyage SNCF (apropo de asta, pentru cei din agentii de turism care citesc acest articol, exista site-ul B2B al Voyage SNCF, unde va puteti face un cont si puteti emite bilete de tren pentru clientii vostri). Biletele pot fi cumparate de clienti si de la casele de bilete din Franta. O alta varianta de a ajunge la Strasbourg sunt zborurile directe din Bucuresti catre aeroporturile apropiate precum Stuttgart, Frankfurt, Zurich sau Basel.
Imi plac foarte mult articolele scrise de Razvan , parca as fi acolo cu el in vizita . Sunt scrise cu pasiune si o mare frumusete fata de locurile vazute . Este un lucru extraordinar sa poti merge sa vizitezi orase si tari straine si la Razvan a devenit un mod de viata . Citesc mereu articolele scrise , pentru ca imi place foarte mult sa calatoresc si o fac in limita timpului disponibil si a banilor de care dispun .
Frumos, intr-adevar: totusi, cred ca se impune o mica clarificare, pentru calatorul dornic de spectacol arhitectonic: stilul gotic, in ciuda numelui un pic „misleading” , si cuprinzand aici atat marile rozete, cat si vitraliile etc., isi are obarsia in Franta, de unde a iradiat apoi spre restul Europei.
Superb! Inca o data mi se confirma faptul ca Franta este una dintre cele mai ofertante tari europene din punct de vedere turistic.