Astazi Mihaela are tocmai din Qatar un nou articol cu impresii despre viata ei de romanca intr-o tara araba. Celelalte articole ale sale le puteti citi aici.

Am inceput munca de aproape o luna. Agentie de turism, nou deschisa in Doha, patron libanez, asociat cu un qatarez. V-am mai spus in articolele trecute cum merge treaba aici: cineva are planul, altcineva are banii. Dar am eu impresia ca aici cineva investeste intr-o afacere cu care n-are nicio treaba, doar ca si moft.  Pentru ca de cand am deschis, vanzarile sunt generate in proportie de 80% de catre patronul nostru si prietenii lui, care de plictiseala (si pentru ca au cu ce) isi petrec  fiecare week-end in alta parte. Pana acum s-au distrat in Bahrain si in Dubai, iar saptamana viitoare se duc in Kuwait. Iar comisionul pentru serviciile prestate se aplica conform politicii, ca si pentru un client obisnuit. Pretentiile lor sunt neasteptate pentru mine: beach resort. Nu ca n-ar fi frumos, nu ma intelegeti gresit, dar mi-e tare greu sa-mi imaginez 4 domni in camasi albe, lungi pana-n pamant, cu voal alb, pe plaja. Pentru ca nu i-am vazut altfel imbracati, nici macar nu pot sa mi-i imaginez altfel.

Recunosc, la inceput mi s-a parut ciudat sa-i vad pe toti asa, sa zicem in rochie (o poza aici), si coborand din cele mai luxoase masini pe care le-am vazut vreodata, dar m-am obisnuit.

Apropo de masini, aici e foarte la moda sa ai Toyota Land Cruiser Prado. Asta e un fel de emblema a prosperitatii printre qatarezi. Si neaparat trebuie sa aiba niste chestii hidoase gen tribal pe lateral, altfel nu se-ncadreaza in standarde. Aaa, si yacht-uri. Cum am putut sa uit de ele?! In principiu, le plac chestiile mari si scumpe, si daca se poate sa fie cat mai kitsch, si sa aiba motor. Nu stiu cum e treaba la barci, insa la masini pot sa va spun ca nu-si dau plasticul de protectie jos de pe scaune si nici de pe bancheta din spate. Da, o buna perioada de timp dupa ce au cumparat masina. E ceva general am observat.

Oricum, degeaba au masini mari, frumoase si scumpe. Nu fac decat rau. Din cate umbla vorba pe–aici, localnicii sunt niste soferi groaznici, iar rata mortalitatii cauzata de accidente rutiere este foarte mare, in special intre 20-30 de ani.  Chestia este ca aici imediat ce a avut loc un accident, se musamalizeaza imediat, se “curata”, pentru a nu crea panica. Si in niciun caz nu se mediatizeaza in vreun fel. Si de obicei accidentele sunt urate: masini puternice, viteza legala in localitate 80 km/h si toleranta 0, soferi inconstienti (si nu doar localnicii), soferi neexperimentati si pietoni haotici –  in niciun caz nu poate iesi ceva bun din toate astea.

Da, una peste alta, trebuie sa fii foarte atent la ceilalti, pentru ca este periculos. Umbla vorba cum ca scoala de soferi aici ar fi ceva foarte superficial, cel putin pentru localnici. Si mai ales pentru cei cu bani, ca si la noi de-altfel. Permisul de conducere insa nu se echivaleaza pentru toate nationalitatile. In primul rand, o data ajuns in Qatar, ai voie sa conduci maxim 7 zile de la momentul intrarii in tara (pe baza pasaportului si a permisului de Romania), lucru care se aplica pentru toate nationalitatile. Ca si roman, daca esti deja rezident si vrei sa-ti schimbi permisul de conducere, mergi si-ti faci un examen oftalmologic care sa ateste ca te incadrezi in parametri, dupa care cu certificatul respectiv, cu niste fotografii in formatul corespunzator si cu actul de identitate de Qatar (rezidenta) mergi la Politie, la Circulatie. Acolo platesti o taxa de aproximativ 70 USD, iti mai fac ei o poza pentru baza de date si in cateva minute iti dau permisul si poti sa pleci. Foarte simplu, foarte elegant.

Insa nu functioneaza la fel pentru toate nationalitatile. De exemplu, un prieten de-al nostru din Croatia nu poate sa-si echivaleze permisul. Trebuie sa faca scoala de soferi aici si sa dea examen. La fel si pentru filipinezi, care sunt numerosi. Din pacate, pentru indieni se echivaleaza. Si trebuie sa fiu sincera si sa va spun ca oamenii astia sunt niste bombe cu ceas, adevarati kamikaze la volan. Am fost foarte neplacut impresionata de experientele din trafic, in special create de indieni. Iar ca sa pot sa inteleg  fenomenul, un coleg indian al sotului meu ne-a explicat ca la ei in tara permisul se ia foarte usor, iar ca si informatie neoficiala, multi dintre ei nu fac scoala de soferi, nu dau examen, dar “aranjeaza “ si permisul le vine direct acasa. Plus ca cei care fac scoala de soferi in India sunt atentionati sa se uite doar in fata, pentru ca daca cineva ii loveste din lateral sau din spate nu e vina lor si asta e tot ce conteaza. Si exact asta fac. Nu conteaza daca au stop sau cedeaza trecerea, ei se uita tot in fata si trec, fara sa se asigure. Mi s-a intamplat sa fiu pe drum cu prioritate (3 benzi pe sens), sa am aproximativ 75 km/h si sa fiu nevoita sa franez pana am oprit masina, pentru ca un domn ce venea de pe o strada secundara era jumatate intrat pe banda mea. M-am speriat evident, nu mi-a venit sa cred ca se-ntampla asa ceva si m-am blocat cu mana pe claxon. In cele din urma a fost foarte “amabil” si a dat el inapoi, ca sa pot sa-mi vad de drum. Astfel de experiente am zi de zi. Si nu sunt singura care se plange. Si mai mare mi-a fost mirarea sa constat ca din 3 benzi cat are o strada, 2 benzi erau ocupate cu masini stationate, circulandu-se practic doar pe o banda. Sper ca se dau amenzi pentru aceste abateri, sincer, pentru ca este groaznic.

 Pe site-ul Qatar Visitor la sectiunea de informatii utile, FAQ, poti sa gasesti asa ceva:

“How can I improve my chances of not having an accident?

Defensive driving. Learn to anticipate. Do not trust indicators. Assume ever parked car is about to pull out into the road without signaling or checking. Assume everyone is an idiot.”

Ca si amenzi de circulatie, din ce stiu, daca ai trecut la semafor pe rosu amenda e nici mai mult, nici mai putin de 1800 USD, ca sa simti ca ai facut ceva nepermis. Sunt camere video instalate aproape  la fiecare semafor, cu radar cu tot. Daca ai trecut cu viteza mai mare 80km/h, sa speram ca ai si zambit, pentru ca ti s-a facut poza cu siguranta si vei primi amenda – si poti verifica online pe site-ul. In schimb, cu pietonii toata lumea e foarte atenta. Mi s-a intamplat sa fiu pe marginea strazii si sa astept ca toate masinile sa treaca, pentru a putea traversa, cea mai apropiata trecere de pietoni fiind foarte departe, si am fost surprinsa sa vad cum o masina a oprit efectiv ca eu sa traversez, neregulamentar, evident. Lucru cu care nu sunt de acord, dar am profitat de ocazie, recunosc. Pentru ca pietonii fiind obisnuiti asa, sar efectiv in fata masinii, iar pentru cei care nu stiu “procedura”, este foarte periculos si tragi o sperietura zdravana ca sofer, mai ales la viteza de 80 km/h.

Surprinsa am fost sa constat ca au si ei cateva gropi. In drumul pe care il fac zilnic spre birou am gasit cea mai mare si mai urata groapa pe care am vazut-o in ultimii ani. Un semi-crater as putea spune, pe care l-am evitat aproape in ultimul moment, necunoscand traseul. N-am idee de cat timp era acolo, insa se pare ca ar fi aparut din cauza ploilor (asfaltul de aici este doar rezistent la temperaturi foarte ridicate, nu si la ploi, dat fiind ca de obicei ploua de 3 ori pe an; insa in ultimele luni a plouat chiar si de cateva ori pe saptamana si probabil asta e motivul). Groapa n-a fost in drumul meu decat cateva zile. Ulterior a fost astupata. Peticit drumul, ce-i drept, dar nu conteaza. Cineva a facut ceva ca sa nu ne sara rotile-n sus.

Consider traficul de aici a fi mai mult decat haotic, asta insemnand o bila neagra pentru Doha. Si daca va ganditi ca in Bucuresti este dezastru, credeti-ma pe cuvant ca aici este de 5 ori mai rau, si asta o spun ca si conducator auto ce “si-a facut rodajul” in Bucuresti si care mergea saptamanal pe E85.

Da, intr-adevar, poti sa-ti lasi masina parcata cu cheile in contact si motorul pornit si sa-ti vezi de treaba. Atat de sigura este tara asta. Insa nu esti foarte sigur ca vei ajunge la destinatie teafar si cu masina intreaga, din pacate.

Dar indiferent unde sunteti, atentie maxima! E in joc viata voastra si a celorlalti. Mai bine sa acordati putina atentie in plus, sa reduceti putin viteza si sa puteti preveni ceva decat sa suportati consecinte.