RĂZVAN PASCU

Calatorii - impresii · 5 min lectură

Marturiile unei romance dintr-o tara araba: Qatar (5) – locuri de munca

De Răzvan Pascu
Femeie așezată la o masă, într-o terasă iluminată seara.

Femeie așezată la o masă, într-o terasă iluminată seara.Astazi avem o noua poveste despre viata in Doha, capitala statului Qatar, scrisa de o romanca ce acum locuieste acolo, Mihaela Badea.

Doresc sa-mi cer scuze pentru intarzierea cu care apare continuarea povestii mele. Tot ce am scris pana acum pe blogul lui Razvan gasiti aici. Anumite evenimente din viata mea (schimbarea job-ului si o inzapezire luna trecuta inRomania) au fost factorii principali.

Si pentru ca tot am facut un pas din punct de vedere profesional, as vrea sa va povestesc putin despre cum sta treaba aici cu locurile de munca, din experienta mea.

Cand am ajuns in Doha, cam toate cunostintele (mai exact colegii sotului meu sau partenerii lor de viata) mi-au spus ca aici iti gasesti job doar prin recomandari de la o persoana la alta si ca sunt foarte slabe sansele sa reusesti sa gasesti ceva prin portalurile de job-uri. Din cate am observant, cele mai importante astfel de site-uri sunt http://www.bayt.com/ si http://www.gulftalent.com/, pe care le-am si exploatat de-altfel.

De asemenea recomand si sectiunea de cariere de pe site-urile oficiale ale companiilor. In cazul meu este vorba de un hotel. Mi-am facut cont si am aplicat la un job, si surpinzator, in 2 zile am fost contactata pentru stabilirea unui interviu. Surpriza a fost destul de mare, pentru ca neavand niciun strop de experienta in domeniul asta nu ma asteptam sa mi se acorde vreo sansa. Trebuie sa recunosc aici intervine din pacate experienta din Romania, unde nu te angajeaza nimeni fara background in domeniul lor de activitate, insa paradoxal toti cer experienta. De parca ai avea cum sa faci experienta fara sa-ti acorde cineva o sansa…

Ei bine, am fost chemata pentru postul de Supervisor Guest Services intr-un hotel de 5 stele, iar interviul l-am sustinut cu Directorul Front Office. Toata discutia a fost degajata, iar surprinzator raspunsul l-am primit pe loc: cand pot sa incep? Evident, am fost foarte incantata, mai ales ca pachetul salarial era destul de bun pentru cineva fara experienta in hospitalitate.

Pachetul salarial aici in Doha este alcatuit din salariul de baza, o suma pentru chirie si o suma pentru transport in cazul in care esti déjà aici. Daca vii in Doha pe sponzorizarea companiei, ti se asigura transport si cazare, sharing evident, in functie de pozitia pe care o ai in cadrul companiei, si primesti doar salariul de baza lunar si ai asigurare medicala. In cazul meu si a celor care sunt cu viza de familie aici, sunt foarte multe avantaje, ca de exemplu: in perioada de proba (3-6 luni) preavizul in caz de demisie este de 2-3 zile; nu trebuie sa platesti companiei despagubiri ( bilet de avion, cheltuieli viza, etc.) in caz de demisie , acestea fiind stipulate in contractul de munca; si  nu trebuie sa ti se aprobe permis de iesire din tara (exit permit) atunci cand vrei sa pleci undeva.

Am acceptat acest job fara prea multe ezitari, cu conditia sa nu fiu nevoita sa-mi schimb sponsorizarea, adica sa raman “in custodia sotului” cum ar veni. Verbal, mi s-a spus ca nu este nicio problema, insa cand mi-au trimis contractul de munca prin e-mail, angajatul resurse umane cerea si NOC ( No Objection Certificate pentru transferarea sponsorului) din partea sotului meu, si evident ca le-am mentionat ca nu asta a fost intelegerea si ca in conditiile astea ma vad nevoita sa refuz oferta. S-au scuzat cum ca a fost o neintelegere si ca nu e cazul de NOC in cazul meu. Mai tarziu insa am aflat ca “incercarea moarte n-are” si ca totul a fost o strategie, poate-poate veneam cu hartia in cauza, sau poate-poate nu stiam ce e aia…

In cele cateva luni petrecute in aceasta “familie”, am cunoscut oameni minunati de diferite nationalitati, mi-am facut prieteni noi, am fost la o zi de nastere a unui coleg (petrecere arabeasca fara strop de alcool) si chiar m-am distrat foarte bine, am lucrat peste program de multe ori (fara sa mi se plateasca, evident), si am cunoscut o alta industrie, frumoasa ce-i drept, dar care nu este pentru mine.

Acest hotel absolut minunat este detinut de Qatar Airways, insa conducerea este din Emiratele Arabe. Aici asa se face business: cineva vine cu bani multi, da cateva telefoane si strange la un meeting  companii care vin cu proiecte si cu brand-uri, iar omul cu banii alege, dupa care incepe treaba.

Aspecte negative destul de multe din pacate: discriminarea e pe primul loc – daca nu esti de nationalitate araba, nu e bine. Si nu ma refer la Qatareza, pt ca in intreg hotelul nu exista niciun angajat de origine qatareza. Pe mine la inceput nu m-a afectat in niciun fel, insa-i vedeam pe colegii mei filipinezi (ei fiind majoritari) suferind foarte mult si fiind nedreptatiti fara niciojena. Din pacate nu aveai cui sa te plangi, deoarece Directorul de department insusi era cel care facea aceste mizerii si rautati.

HR-ul intr-adevar era acolo alaturi de angajati, iar la momentul plecarii mele erau in plina desfasurare a unui proiect de “sabotare” a acestui minunat director libanez, in urma numarului extraordinar de mare al reclamatiilor facute de angajati. Si asta se intampla, pentru ca directorul HR este o minunata doamna din UK, fiind singurul director de departament din intreg hotelul care nu este de origine araba. Si am observat  ca de cele mai multe ori treaba se face la fel  ca si in Romania: cineva e pus director din diverse considerente care nu au de-a face cu competentele (aici  pentru ca e arab) si toata munca o face restul nationalitatilor. Nu vreau sa generalizez pentru Doha, nu ma intelegeti gresit. Eu vorbesc doar prin prisma acestei experiente.

Ca si sistem operational, as putea sa va spun ca oamenii astia sunt absolut la pamant: nu au nicio tangenta cu logica, nu vad absolut deloc in perspectiva, trag de timp cat de mult se poate, se panicheaza repede, se mobilizeaza doar pe ultima suta de metri. Managementul se pare ca este mult mai preocupat sa faca impresie buna celor din Emirate (Corporate Office) decat sa fie orientat catre client. Iar asta mi se pare foarte trist pentru orice fel de business.

Din pacate colaborarea mea cu ei s-a incheiat dupa cateva luni, din doua motive: unul ar fi ca nu impartaseam aceleasi pareri despre ideea de customer service si al doilea ca am fost afectata din pacate si eu de adierea de discriminare ce batea in departamentul front-office, iar mandria mea de roman nu va accepta niciodata asa ceva.

A fost simplu sa plec si sa scap. Si m-am simtit foarte bine cand am facut-o. Atmosfera degajata si lipsita de diverse frustrari cu care eram eu obisnuita acasa, aici nu avea nicio sansa sa existe vreodata.

Povestea mea se incheie insa cu happy-end: acum ma ocup de organizarea pachetelor de vacanta la o agentie de turism nou deschisa in Doha si cu o crestere salariala de 25% fata de precedentul job. Nu pot sa spun ca iti gasesti job cat ai bate din palme, dar gasesti relativ repede. Si da, tot on-line am aplicat.

Răzvan Pascu

Despre autor

Răzvan Pascu

Răzvan Pascu este antreprenor, specialist în turism și fondatorul NOZOMI Travel Society. Are aproape două decenii de experiență în turismul premium și de peste 11 ani călătorește alături de grupuri de turiști, însoțind personal peste 8.000 de călători. Este implicat și în consultanța și promovarea apartamentelor premium din Dubai. Pe RăzvanPascu.ro scrie despre călătorii, business și proiectele sale antreprenoriale. În 2026 a primit Premiul pentru Turism la Business Influencers Awards, IMM România.

Despre mine