Articolul de astazi contine fotografii realizate weekendul trecut, cand am participat la o lectie de echitatie. In general weekendurile mele sunt fie dedicate muncii, fie plimbarilor, asa ca o iesire din cotidian a fost binevenita. Se spune despre caluti ca atunci cand esti stresat ei preiau o parte din stresul tau…o gandire tipic omeneasca mi-a spus cineva, si asa este, insa pot sa spun ca cele 2 ore petrecute calare au fost unele dintre cele mai frumoase.

Intotdeauna am incurajat descoperirea si intretinerea pasiunilor. Consider ca un om fara pasiuni este un om gol, fara culoare, si ca pasiunile ne aduc motive de a zambi, de a ne simti bine. Ne antreneaza corpul si mai ales spiritul si ne fac sa fim mai buni ca oameni.

De aceea am si lansat seria de articole despre pasiuni pe acest blog, unde am scris pana acum despre colectionarea magnetilor de frigider, despre tenis si despre parasutism. Nu scriu neaparat despre marile mele pasiuni pentru ca la aceasta categorie de articole nu am hotarat sa scriu doar despre pasiunile mele (asa cum stiti, marea mea pasiune o reprezinta calatoriile), ci si despre pasiunile voastre. De aceea si voi sunteti bineveniti cu articole sau idei.

Astazi o sa vorbim despre echitatie si o sa va scriu impresii despre weekendul trecut cand am fost in satul Nana din judetul Calarasi (la 50 km de Bucuresti, spre Oltenita) la o mica ferma cu animale, printre care si cai. Se numeste pompos Nana Farmville, insa oamenii de acolo sunt cat se poate de normali. Ii gasiti si pe Facebook aici, iar site-ul lor il puteti vedea aici.

Din Bucuresti faceti cam 50 minute pana acolo. Trebuie sa iesiti spre Popesti Leordeni din Bucuresti si sa tineti DN 4 pana in comuna Soldanu. In Soldanu se face la stanga spre Luica, la biserica din Luica stanga inca o data si la biserica din Nana din nou la stanga. Nu e foarte greu de ajuns si mai multe detalii despre traseu aflati aici.

Echipa Nana Farmville este formata din cativa pasionati de echitatie care de un an si jumatate s-au dedicat acestui loc. In acest moment au patru cai, cu totii exemplar ingrijiti si foarte ascultatori.

Au preturi mult mai bune decat ce gasesti pe langa Bucuresti la Corbeanca insa dezavantajul este ca satul Nana e ceva mai departe fata de Bucuresti decat hipodromul de la Corbeanca. O ora de calarie costa 60 lei si daca iei microbul, iti poti achizitiona un abonament de 4 ore/luna care costa 200 lei.

Nu ma mai urcasem de vreo 2 ani pe cal si nu aveam chef sa ma intorc acasa prea devreme asa ca din start am spus ca vreau doua ore. O ora am facut antrenament in manej si apoi o ora ne-am plimbat pe camp. Liberta se numeste calutul care m-a plimbat timp de doua ore, o adevarata doamna eleganta.

Aurel si Giani, instructorii si cei care detin hipodromul, mi-au explicat cum se fixeaza scaritele (pe care iti tii talpile), cum sa tin darlogii (adica haturile, mai pe intelesul tuturor) si…cum incalec.

Ca la primele lectii de sofat, am invat cum se face pornirea si oprirea si…chiar daca o sa radeti, cum se schimba vitezele. Calcaiele sunt schimbatorul de viteze. Cu cat dai mai tare…cu atat treci intr-o treapta superioara. 🙂

Apoi am invatat sa imi tin pozitia dreapta in sa si era cam dificil sa ma concentrez cand in competitie directa cu mine era o pustoaica de 5 ani, pe un alt cal. Au urmat multe ture de mers la pas cu tot felul de exercitii haioase si un pic de trap. Ora a doua de echitatie a insemnat o plimbare pe camp, intr-o liniste absoluta.

Si cum echitatia este un sport nobil care nu inseamna doar plimbare ci si exercitiu fizic, dupa doua ore de calarit ma dureau toti muschii si picioarele de parca nu mai erau ale mele.

Una peste alta echitatia este o pasiune foarte frumoasa care te disciplineaza (iar pe cei mici ii invata sa se poarte elegant si sa stea cu spatele drept) si in masura in care timpul va permite, merita sa incercati si voi. Eu cu siguranta voi repeta experienta.

Daca nu sunteti din Bucuresti gasiti aici detalii despre alte locuri din Iasi, Cluj si Timisoara unde puteti face echitatie.