In Venetia am ajuns prima data in urma cu ani buni, intr-un dogoritor sfarsit de iunie. Soare, apa, turisti multi, vaporetto, dar si o senzatie ciudata sa vezi un loc si sa stii, din prima clipa, ca-ti vei dori mereu sa revii. Multe sunt colturile din lume in care mi-a placut sa calc si mai multe cele pe care vreau sa le cunosc, dar, de cand am vazut-o prima data, Venetia s-a regasit constant in planurile mele. In orice to-do-list de calatorii orasul era prezent, insa doar acum cateva zile am reusit sa duc la bun sfarsit un plan mai vechi, amanat din varii motive an dupa an: sa ma duc la Carnaval.
Am plecat cu bucuria reintalnirii cu un oras drag, dar si cu emotiile cauzate de tot ce citisem in ultimele saptamani: ca aglomeratia e ingrozitoare, ca nu te vei putea misca dintr-un loc in altul, ca, de fapt, Carnavalul nu e decat o sarbatoare artificiala (re)aparuta la sfarsitul anilor ‘70 din dorinta de a anima un sezon mort din punct de vedere turistic. Si am plecat cu o sacaitioare gripa care nu vroia sa cedeze si se concretizase printr-o febra de toata frumusetea. A fost suficient sa calc in Venetia ca orice disconfort sa inceteze, nu stiu daca n-am mai avut febra sau, pur si simplu, n-am mai simtit-o.
In patru zile de Carnaval am revazut o multime de locuri dragi, m-am plimbat prin cartiere marginase, unde viata isi urma nepasatoare ritmul cotidian printre rufe intinse si oameni care-si faceau linistiti cumparaturile, am fost in La Fenice, am vazut biserici pe care le ratasem in trecut, m-am plimbat prin insule, am luat o portie din coltul de rai numit Burano, am ajuns la Arsenale, m-am plimbat pe tarmul Adriaticii in Lido, am cunoscut San Michele, celebrul cimitir venetian, dar cea mai mare perioada din timp am petrecut-o in San Marco, printre mii de vizitatori, sute de masti si nenumarati fotografi. Superlativele sunt banale pentru a prezenta Venetia de Carnaval: bucurie pura, veselie, culoare, muzica, sarbatoare…
Masti fermecatoare care ne invitau sa le fotografiem si apoi, gentile, cu gesturi indelug studiate, pentru a completa costumul pe care-l purtau, ne intindeau o carte de vizita si ne rugau amabil sa le trimitem si lor pozele pe care tocmai le facuseram. Alte masti, si mai prietenoase, doreau sa ne pozam cu ele, ne imbratisau, ne intrebau de unde suntem si apoi exclamau “Romania. Che bello!” Da, era multa lume, enorm de multa – ultimul week-end si cel mai aglomerat- uneori stradutele inguste din jurul pietei se blocau de fluxul de turisti si riscai ca 50 de metri sa-i parcurgi in cinci minute, dar nimeni nu se enerva, toata lumea facea poze, radea, admira vitrine ornate seducator. Inghetate de toate culorile si cu toate aromele iti faceau cu ochiul de peste tot, mici taverne cochete te invitau sa le treci pragul, magazinele cu masti erau la mare cautare…
Venetia e frumoasa oricand, e un oras pe care va invit sa-l descoperiti in orice anotimp. Daca n-ati fost niciodata nu e o idee buna, poate, sa faceti cunostinta cu ea in timpul Carnavalui. Pentru o prima intalnire va recomand o perioada mai linistita. Dar apoi nu va lasati convinsi de cei ce va vor spune ca nu merită sa pleci la Venetia de Carnaval, ca sunt prea multi turisti si, inevitabil, cozile la muzee sunt mult mai mari. E bine sa “bifezi” si muzee, palate, biserici, – am vazut mare parte dintre ele si sunt minunate – dar uneori in viata e necesar sa-ti acorzi un ragaz si sa te bucuri, sa respiri veselie, sa-ti incanti ochii cu imagini frumoase si sa traiesti o scurta poveste. Un drum la Carnavalul din Venetia iti ofera o portie buna din toate acestea.
Iulia Munteanu
[P]: Daca vreti sa ajungeti la Venetia trebuie sa va apucati de economisit pentru ca e un oras destul de scump. Nu uitati ca acum aveti dobanzi bune la economiile voastre prin noul depozit Succes BCR. Afla mai multe detalii despre ce poti face intr-un concediu de 6 zile la Venetia.
Foarte frumos! Am regasit multe din gandurile mele in acest post. Nu stiu de ce, nu am un motiv bun, dar niciodata nu am fost atrasa de Venetia. Am mers exclusiv pentru a vedea carnavalul, dar acum stiu cu siguranta ca voi reveni! A fost minunat! Am scris un singur post pana acum despre carnaval (parca nu reusesc sa imi adun ideile), daca esti curios il poti gasi aici: http://buchiseli.blogspot.com/2011/03/jocuri-tragi-comice.html
E mai mult un post tragi-comic, pre si post excursie, in zilele ce urmeaza voi scrie si despre carnaval, despre minunatele muzee pe care le-am vazut, despre insule si despre ziua petrecuta in Verona, care a fost si ea cel putin minunata.
Din pacate, am citit postul tau `Ce aveti de vazut in 6 zile in Venetia` dupa ce m-am intors. Am plecat nitel cam neinformata la drum si s-a vazut. Data viitoare voi fi mai atenta.
Multumesc pentru dedicatie 🙂
O zi minunata!
Daca excludem aglomeratia, carnavalul de la Venetia are farmecul lui.Mie imi place…
Aglomeratia, mi s-a parut mie, e parte din farmecul carnavalului. O parte chiar buna 🙂
@Rox, multumesc pentru aprecieri.
Ti-am citit si postarea de pe blog si, intr-adevar, ai avut parte de ceva aventuri. 🙂
O precizare: ca autoare a articolui & pozelor vreau sa fie clara delimitarea mea de partea finala de publicitate (e drept ca apare dupa semnatura mea).
Just in case… 🙂
(author)
@ Iulia: pot confirma asta. partea aceea este adaugirea mea.
De acord! Venetia e frumoasa oricand, dar cred ca merita descoperita si in timpul carnavalului, in ciuda aglomeratiei. Sau poate tocmai pentru aglomeratie?! 🙂
Iulia, felicitari pentru frumosul articol si frumoasele masti. Si Razvan a fost la Venetia in Macao, oare in timpul Carnavalului?
E frumoasa Venetia. E ceva unic ce nu ai ocazia sa vezi pe toate drumurile. Mie nu mi-a placut partea ascunsa a orasului, cu multe canale inguste si urat mirosotoare. Multe blocuri inalte, dar aflate la doar 2 metri distanta unul de celalat, cu multe rufe atarnate deasupra capului trecatorilor. Sunt multe locuri frumoase de vizitat in oras, iar orasele de langa au un farmec aparte, cum e Lido de care ziceai. Merita sa mergi o data, nu-mi pare rau ca am mers, dar nu m-as mai intoarce, decat pentru Carnaval, pe care nu l-am vazut.
(author)
Am fost si la Venetia adevarata, dar si la „Venetia” din Macao. A fost frumos peste tot. Saptamana viitoare ma duc in „Venetia Nordului”.
Amsterdam, Bruges, Stockholm, San Petersburg? care dintre ele? Hai spune-ne acum, ca ne-ai facut curiosi…
Cand am vazut eu Venetia, era toamna, dar tot mi s-a parut frumoasa, poate si pentru ca-mi amintea de „Anonimul venetian”. Imi rasunau in urechi acordurile triste din basilica in care se facea repetitia, spre finalul filmului. Iar actorii… Superbi. Nu frumosi, ci superbi. Asa mi s-a parut si Venetia, atunci, toamna – superba. Acum, prin articolul acesta, vad alta Venetie, mult mai luminoasa, ca o primavara ce vine peste noi. Si totusi nu-mi pot reprima gandul care ma duce tot la film, dar un altul, ce se cheama „Frumoasa venetiana”, despre poeta-curtezana Veronica Franco,despre Venetia decadentei si a decaderii. Dar peste toti si toate, parca m-as apuca de recitit „Moartea la Venetia”, bijuteria lui T. Mann. Inca o data frumos, Iulia, daca mi-ai trezit atatea amintiri si comparatii…Multumesc pentru link!
(author)
@ Sorin: Amsterdam si Stockholm.
Abia astept povestea cu Stockholm, Drum Bun si Bafta la concurs!!!
mulţumesc pentru fotografii! dacă faci un grup vreau şi eu să vin în călătorie. Câştig bani din portrete la 5 minute. şi apostolii au zis să călătorim… şi să propovăduim numele Domnului pentru ca să fim izbăviţi de rău! stând pe loc nu facem decât să ne atragem duşmani asupra noastră! avem menirea să scoatem la la lumină pe oameni, prin ei redevenim lumină. fără mască fără nimic vom trăi! şi dacă nu asta e capacitatea noastră. Important să ne transformăm în lumină!
eu călătoresc cu mintea. îmi aduc aminte trecutul şi unele aspecte ce nu le-am dat importanţă, acum vreau să le descopăr. poţi să vezi pitorescul peisajului la televizor, dar ce trebuie mai mult e să avem lupta cu spiritul, să scăpăm de răul care ne chinuie. caut singurătatea, am devenit ca pinguinul care uită de ce s-a îndreptat spre ceva… iar balul mascat e plăcut ochiului, reuşim să fim însuşi omul istoric, liber în cuget… dar poate să ne conducă şi la o înclinare spre malefic! accentuăm falsul în care trăim! omul are nevoie de explozie de culoare dar s-au produs accidente, nu prea vrea Dumnezeu asta! cum să fim buni într-o lume nebună?
Un alt oras italian pe care vi-l recomand e Napoli, dincolo de faima nu tocmai bun pe care o are…chiar ai ce vedea acolo, iar spectacolul strazii e formidabil.
(author)
@ Robert: am fost la Napoli si am scris impresii pe acest blog. le poti gasi in Arhiva.
@Robert N-am fost la Napoli, dar abia astept. Sper sa-l vad cat mai repede impreuna cu insula Capri si Pompei.
@Alexandra Mie tocmai partea ascunsa a orasului imi trezeste acum interesul. Sa colinzi cartierele marginase unde-si duc viata zi de zi cei 60.000 de locuitori care au rezistat, inca, in Venetia mi se pare un spectacol in sine.
@Razvan Drum bun in tarile nordice. Eu peste o saptamana voi cunoaste nisipul de la Costa Blanca 🙂
Când vei organiza o excursie în Madeira, te rog să-mi spui. Eu am să-ți dăruiesc un roman, ca să afli unul dintre motive.
Astept.
Elisabeta Iosif