Nu doresc nimanui o zi cum am avut eu astazi…

Este sambata, 15 ianuarie, ora 22 in Ushuaia, Argentina, cand scriu aceste randuri. Nu mai am prea multa vlaga in mine dupa ziua de astazi asa ca sper sa reusesc sa fiu coerent. Dupa ce ieri am facut o croaziera pe Canalul Beagle (cel care leaga Atlanticul de Pacific, ca si stramtoarea Magellan) unde am vazut din nou pinguini, lei si elefanti de mare, celebrul far din Ushuaia si am facut trekking pe o insula (o sa povestesc intr-un alt articol cat de dragut a fost), am inceput ziua de astazi cu gandul sa merg in Parcul National Tierra del Fuego, aici langa Ushuaia, cel mai sudic oras al lumii.

Inainte sa plec catre parc am zis sa mai merg o data la compania de autobuze care urma sa ma transporte duminica dimineata inapoi in partea continentala a Argentinei, la Rio Gallegos, intr-un drum de cel putin 12 ore (700 km), urmand ca luni dimineata sa am avion din Rio Gallegos spre Buenos Aires (adica aproape 3000 de km). Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca protestele au reinceput in Chile, ca acum este din ce in ce mai rau, ca au fost deja 2 victime la Punta Arenas si ca este pentru prima data in istoria Chile cand a fost blocat ferry-ul care traverseaza stramtoarea Magellan – va povesteam in alte articole ca pentru a ajunge din Ushuaia in orice alt oras din Argentina trebuie sa treci prin Chile si sa reintri in Argentina, pentru ca asta este geografia politica a celor 2 tari.

Sunt 3000 de masini care asteapta sa treaca cu BAC-ul de o parte si de alta a stramtorii si abia astazi am aflat ca situatia a degenerat atat de tare incat este pentru prima data in istorie cand orasul Ushuaia este blocat de Garda Nationala Argentiniana, nu se poate intra si nu se poate iesi din oras pe nici un drum, decat cu avionul sau pe mare. Situatia este cu atat mai grava cu cat Ushuaia este plina de turisti straini care aveau autobuze sau avioane din alte orase spre casa (ca si noi). Si se pare ca situatia s-a inrautatit in ziua de joi, imediat dupa ce am trecut cu BAC-ul stramtoarea Magellan ca sa ajung aici, autocarul nostru fiind printre ultimele care au mai intrat. De acum 2 zile nu a mai intrat nici o masina in Tara de Foc si nici nu se preconizeaza vreo schimbare.

Iar eu in aceste 2 zile am stat foarte linistit pentru ca nu am stiut nimic…pana astazi dimineata.

Practic autobuzul de duminica dimineata de la ora 5 era evident ca era pierdut, iar daca se solutiona problema sambata seara ne-au anuntat ca prioritate la iesirea din Ushuaia au cei care trebuiau sa plece de joi, deci oricum as fi pierdut avionul de luni dimineata la 3.

Au fost 9 ore grele astazi, am incercat toate variantele posibile, am cautat pe net zboruri continuu la toate companiile pe care le stiam, am mers in fiecare agentie de turism din oras (unde cozile sunt imense pentru ca toata lumea este in aceeasi situatie), am dat peste 15 telefoane la o gramada de companii. Insa toate zborurile sunt fully-booked pentru toata saptamana viitoare.

Nu stiu daca va puteti da seama cum este sa fii la 17.000 km departare de casa si sa fii dezorientat…pentru ca nu stii care varianta e mai buna (vrei sa platesti oricat pe bilete, dar nu ai ce cumpara; vrei sa anulezi biletele deja cumparate ca sa mai recuperezi niste bani dar nu stii daca este o idee buna tinand cont ca altceva nu ai la schimb; nu stii unde sa cauti cazare in continuare cand orasul e plin de oameni in aceeasi situatie ca si tine).

Am avut un singur noroc. Ca nu am intrat in panica. Cred ca am ars cele mai multe sinapse din creier in cele 9 ore de astazi, 🙂 am incercat sa gandesc logic toate variantele posibile si asta va recomand si voua sa tineti minte cand veti avea vreodata vreo problema in vreo calatorie (pentru ca lucrurile nu pot fi doar roz mereu): sa fiti calmi pentru ca totul are o rezolvare (usor de zis, greu de facut).

In fine…..cert este ca la 20:30 am reusit sa gasesc o combinatie de bilete de avion care sa ma scoata de aici. Biletele sunt rezervate, dar e atat de complicat cu ele incat mi-e greu sa va explic (cred ca vreo 2 ore am vb la telefon doar cu cei de la compania aeriana LAN; noroc ca aici sunt telefoane publice care functioneaza cu fise).

Pare sa fie in regula acum; pare ca am rezolvat, maine la ora 17:30 ar trebui sa fiu in avion si sa plec spre Buenos Aires – cu escala ghici unde?!  In El Calafate…ma intorc a treia oara, probabil de la afina buclucasa despre care v-am povestit in articolele trecute. 🙂 Partea buna este ca am reusit sa anulez si biletele de autobuz + avion cumparate anterior (care costasera destul de mult), iar diferenta de plata in plus sa fie doar 100 de dolari, asta in conditiile in care tot drumul acum este doar cu avionul, ceea ce este mai mult decat bine. Am vazut oameni astazi care au platit si 750 de euro pe un zbor de o ora, doar pentru a nu pierde o conexiune, mai importanta, dintr-un alt oras din Argentina spre casa….

P.S. 1 Pentru toti cei care au pus deja mana pe telefon sa ma sune…sunt bine, nu are rost sa imi amintiti prin ce stress am trecut, va rog. Duminica dimineata chiar ma duc sa ma relaxez in parcul national Tierra del Fuego si sper ca urmatorul articol sa il public din Buenos Aires. Am fost suparat astazi, dar acum deja zambesc. Sa zambiti si voi! Asa e viata: una calda, una rece. Bine ca am rezolvat…sper.

P.S. 2 M-ati ascultat sambata dimineata la EuropaFM? Am fost LIVE din Ushuaia, de la Capatul Lumii, insa nu stiam ce avea sa urmeze astazi… 🙂

Un ziar de ieri din Argentina care are cateva pagini dedicate conflictului din Chile