• In ultimii 20 de ani economia Argentinei a suferit mult, una dintre perioadele dificile fiind acum 10 ani. In anii ’90 peso-ul (moneda argentiniana) era la paritate 1-1 cu dolarul, iar acest lucru a fost daunator economiei Argentinei, pentru ca pentru argentinieni era mai ieftin sa cumpere produse din import decat produse nationale. Astfel, multe fabrici s-au inchis atunci, iar somajul a atins 30%.

• In anul 2000 s-a luat o decizie usturatoare pentru argentinieni, prabusirea monedei nationale: astfel un dolar a ajuns sa valoreze 3 peso, peste noapte, prin decizia Bancii Nationale Argentiniene. Multi oameni au murit atunci in proteste de strada, bancile erau baricadate cu garduri de protectie si pazite de Garda Nationala, conturile oamenilor au fost blocate astfel incat nimeni nu isi putea retrage banii de la banca (bani care oricum erau devalorizati peste noapte). Pe termen lung decizia a fost pozitiva, fabricile au reaparut, exportul a crescut, somajul a scazut. O alta decizie grea a fost aceea ca Argentina sa nationalizeze fondurile de pensii private.

• Un lucru bizar in Argentina este ca in ciuda distantelor mari nu exista o retea de cale ferata. Aceasta a fost, dar acum nu mai este functionala. Majoritatea oamenilor cu care am vorbit sustin ca este o decizie politica si ca ar exista interese pentru ca autobuzele sa fie singurele care circula intre orase. Preturile la biletele de autobuz nu sunt deloc mici si desi autobuzele incearca sa ofere servicii similare cu cele din avion (masa, diferite clase de confort), totusi autobuzele am observat ca nu sunt punctuale si nici nu pot spune ca isi merita pe deplin banii, tinand cont ca un bilet pentru o distanta de 1000-1300 km ajunge si la 100 de dolari, la o clasa medie de confort. In Argentina, exista foarte multe companii de autobuze, nu exista companii aeriene low-cost, iar la cele 2-3 companii aeriene care opereaza, preturile sunt foarte mari: de exemplu, pentru un bilet de avion Rio Gallegos-Buenos Aires (pentru 17 ianuarie) am platit 200 de dolari, in conditiile in care din orasele aproapiate preturile erau fie duble, fie nu mai erau locuri (e drept ca aici este si plin sezon turistic).

• Nici cazarea nu este ieftina in Argentina, desi de multe ori serviciile oferite nu sunt la o calitate europeana. O camera dubla intr-un hostel este intre 35 si 60 de dolari pe noapte. In general, preturile sunt putin mai mari decat in Romania cam la orice produs, exista reteaua de supermarket-uri si hypermarket-uri Carrefour, benzina costa 4.6 peso/litru (1 dolar = 3,95 peso), retelele de fast-food internationale precum McDonald’s sau KFC nu sunt atat de prezente precum in alte tari, iar apa este scumpa (o sticla de 500 ml costa 1 dolar, o sticla de 2 litri costa aproape 2 dolari), un bilet de autobuz costa minim 50 de centi, iar taxiurile au taxa de plecare de minim 1 dolar si apoi tariful de 1 dolar pe km – bineinteles toate preturile aici sunt exprimate in peso, insa eu le-am scris in dolari americani, pentru a fi mai usor de inteles pentru voi.

• Ce am mai observat aici este ca politia este foarte prezenta pe strazi (si in Chile la fel), deci pentru turisti pare foarte sigur. Spre deosebire de Chile, unde parea ceva firesc, in Argentina oarecum se intrece masura, astfel incat devine aproape la fel de stresant ca si in Egipt sa vezi politisti peste tot pe strada. Autobuzele sunt oprite de echipaje de politisti care verifica toti calatorii, orice schimb valutar presupune multe hartii, orice bilet de autobuz cumparat presupune sa iti dai toate datele, orice cazare la hostel de asemenea presupune inclusiv sa iti lasi adresa din Romania.

• Dincolo de peisajele superbe si de oamenii deosebit de calzi si saritori, Argentina ramane un stat cu multe lipsuri datorate lipsei banilor. Pe oriunde ai merge este evidenta diferenta foarte mare intre cei bogati si cei saraci, cu deosebirea fata de Romania ca in Argentina casele celor bogati sunt foarte frumoase, cu mult bun gust, nu foarte inalte si nu foarte mari, insa masinile noi sunt cat se poate de mari si neaparat o marca japoneza sau nemteasca – e adevarat ca majoritatea masinilor de aici sunt vechi de zeci de ani, iar Dacia 1300, 1310, Sandero sau Logan sunt la putere pentru ca sunt foarte multe – dar se numesc Renault.

Nu uitati ca puteti castiga 2 cursuri de tango argentinian oferite de Fabrica de Tango. Detalii aici.