Daca in ultimul articol scriam despre drumul dintre Santiago de Chile si Mendoza (Argentina), iar despre orasul Mendoza o sa scriu un articol separat la un moment dat, acum vreau sa va povestesc pe scurt ce am mai facut in ultimele 3 zile.

– Din Mendoza am cumparat bilete de avion pentru drumul de intoarcere din Ushuaia (in data de 17 ianuarie), cel mai sudic oras al lumii, pana la Buenos Aires. Este un zbor de 3 ore si, desi a costat destul de mult (cam 200 dolari de persoana), merita, pentru ca distanta este foarte mare (aproximativ 4000 km) – de fapt zborul este Rio Gallegos-Buenos Aires, pentru ca de la Ushuaia nu mai erau locuri la avioane (de la Ushuaia la Rio Gallegos un autobuz face cam 8 ore). Apoi, de pe 17 si pana pe 23 ianuarie voi sta la Buenos Aires si, probabil, 2 zile voi merge in Uruguay.

– De la Mendoza am luat un autobuz spre Patagonia si am oprit in orasul Bariloche. Este un oras superb de munte, seamana cu un oras elvetian, este plin de ciocolaterii, are muntii langa apa, are multe lacuri si peisaje superbe. Tot aici am facut ieri un tur de o zi la cele 7 lacuri de langa Bariloche si in 2 orase apropiate care pareau desprinse din povesti. Voi scrie separat si despre asta.

– Drumul dintre Mendoza spre Bariloche are peste 1000 km spre sud si a durat 20 de ore. Aici sistemul de transport cu autobuze este incredibil de bine pus la punct, Argentina si Chile dau clasa multor tari ultra-dezvoltate in care am ajuns pana acum, iar autobuzele au 5 clase de confort/pret. Mi-am luat bilete la o clasa intermediara, unde scaunele se lasa pe spate pana la 160 de grade, astfel incat poti sa dormi tot drumul (iar in acest fel economisesti si cazarea pe o noapte). Biletul de autobuz intre Mendoza si Bariloche costa aproximativ 60 de dolari.

– Bariloche este denumit „orasul ciocolatei” si sunt multe magazine si fabrici de ciocolata, asa ca am mancat dulciuri cat am putut de mult. 🙂 Mai mult, tot aici este si patria „dolche de leche„, cei care au incercat-o stiu cat de buna este (eu am mancat pana acum doar la inghetata Haagen Dazs). Este ceva asemanator laptelui condensat pe care l-am gasit in Transnistria.

– Astazi este ultima zi in Bariloche, mai sunt foarte multe de vazut aici, deocamdata am vizitat ieri doar 2 parcuri nationale din apropiere. Diseara voi pleca cu un alt autobuz care face 17 ore pana pe coasta estica a Americii de Sud, la Puerto Madryn, unde se afla cea mai mare colonie de pinguini de pe continent (peste 500.000). A fost o decizie pe care am luat-o ieri, renuntand la o insula din Chile in care imi planificasem initial sa ajung.

– Multa lume imi trimite mailuri sau SMS-uri si ma intreaba de cutremure. Au fost 2 cutremure in Chile (pe 2 si 3 ianuarie), dar eu eram deja in Argentina, si un cutremur in Argentina pe 1 ianuarie, dar eu eram in Chile. Deci nu stiu detalii, dar nu cred ca sunt victime, nu am auzit nimic. Limitarea victimelor in cazul calamitatilor este prioritate nationala in aceste 2 tari sud-americane, iar Chile are un sistem extrem de bine pus la punct si de riguros in ceea ce priveste constructiile (zona/inaltime/structura) astfel incat sa previna victimele. Voi detalia in articole viitoare toate informatiile pe care le-am aflat de la fata locului.

– Am nasul rosu si deja m-am cojit pe frunte. 🙂 Soarele este puternic aici, iar ieri au fost 28 de grade in mijlocul muntelui, deci foarte cald. 

– Preturile nu sunt mici in Argentina si Chile, in special la apa si transport. O calatorie in Bariloche cu autobuzul local costa 3 pesos (cam 2,5 lei), o calatorie cu metroul in Santiago costa putin peste un dolar, o sticla mica de apa costa un dolar, iar o sticla mare de apa aproximativ 2 dolari.

– Poze mai putine astazi, internetul merge foarte prost. Aici este ora 12, deci acasa este ora 17, 6 ianuarie.

Va salut pe toti!

La Mendoza

Circuitul celor 7 lacuri de langa Bariloche