Primele impresii din Santiago de Chile: drumul

Scriu primele impresii din Santiago si cred ca este cazul sa ma refer si la drumul de pana aici, pentru ca a fost lung si cu multe de povestit.

Primul lucru care m-a incantat pe drum a fost intalnirea absolut intamplatoare in aeroportul din Paris, cand am schimbat avionul, cu prietenul Razvan Marc, realizatorul emisiunii de travel de pe TVR2, Bazar. El mergea spre Vietnam cu cativa prieteni, eu cu logodnica mea spre Chile.

Al doilea lucru care m-a incantat a fost calitatea celui de-al doilea zbor. Am zburat de la Paris la Santiago cu Air France, iar zborul a durat 14 ore. In total din Bucuresti pana aici am facut 24 de ore, cu cateva ore de asteptare si pe aeroportul din Paris. Iar pentru ca pe cursa Paris-Santiago erau cateva mame cu copii mici carora le-am cedat locurile noastre (care erau oarecum mai bune pentru ca aveau putin loc suplimentar la picioare), stewarzii din avion ne-au oferit locuri gratuit la Business Class. A fost prima data cand am zburat cu Business Class si va spun ca merita cu adevarat sa faci asta atunci cand zbori pe distante lungi, daca iti poti permite financiar. Eu nu am crezut ca voi zbura prea curand cu Business Class pentru ca imaginea pe care o aveam despre persoanele care zburau aici era oarecum deformata: ii consideram prea cheltuitori pe cei care faceau asta si putin snobi. Ei bine, acum, dupa ce am experimentat conditiile mi-am schimbat parerea: locurile de la Business Class sunt mai putin inghesuite, iti ofera mult mai mult spatiu, in special pentru picioare, iti ofera mese mai multe si mai bune, un personal care este aproape continuu langa tine ca sa te intrebe daca mai ai nevoie de ceva si un scaun care se muleaza dupa dorintele tale – iti face masaj, se intinde la aproape 180 de grade si iti face un somn mai bun. Diferenta principala este legata de spatiul de care beneficiezi, care este mult mai generos decat la clasa Economy. M-am simtit cu adevarat ca un rege si pot spune ca a fost pur noroc.

Al treilea lucru care mi-a placut a fost pilotul care a incercat sa destinda putin atmosfera in avion si atunci cand am trecut deasuprea muntilor Anzi, ne-a povestit cateva lucruri despre ei si ne-a aratat varful Aconcagua, cel mai inalt varf al Americii de Sud.

Al patrulea lucru care m-a uimit a fost la preluarea bagajelor in Santiago cand numerosi caini ai politiei de frontiera miroseau bagajele pasagerilor pe banda rulanta de bagaje. A fost o prima imagine despre Chile ca fiind o tara cu oameni profesionisti si reguli clare. Mai mult, chiar in fata mea cainii au mirosit ceva in neregula la o doamna, i-a fost verificata geanta si a primit o mustrare pentru niste lucruri nedeclarate. Cainii erau labradori.

Am ajuns dimineata in Santiago si pentru ca m-am odihnit bine pe drum, in avion, am iesit la o plimbare. Caldura – cam 26 de grade, poate chiar mai mult spre pranz. Lume multa, aglomeratie, pregatiri pentru petrecerea de Revelion de diseara (diferenta de fus orar intre Bucuresti si Santiago este de 5 ore, adica Romania va face cu 5 ore inainte Revelionul). Plimbandu-ne prin piata centrala ne-am intalnit cu un chilian care avea un restaurant in Santiago, fusese 4 luni in Romania, vizitase mai multe orase decat au vazut multi romani, stia chiar si cartierele din Bucuresti si vorbea si intelegea limba romana. A fost cu adevarat o surpriza, la 14.000 km de casa si al cincilea lucru placut din ultimele 24 de ore.

Acestea sunt primele impresii, maine va scriu cum am petrecut Revelionul.

Sarbatori la Santiago – Bradul de Craciun langa palmier