De fiecare data cand ma pregatesc sa vizitez un nou oras, imi stabilesc cateva obiective pe care vreau sa le ating. Niciodata nu ratez pietele traditionale, acoperite sau in aer liber, deoarece simt ca aici poti cunoaste localnicii, poti manca ceva traditional, poti sa iesi un pic din iuresul turistic si sa experimentezi viata “normala” a localnicilor.
Asa mi s-a intamplat si la Belfast, unde mi-am propus sa vizitez piata Sf. George, cea mai veche piata acoperita din Belfast si una dintre cele mai frumoase din Irlanda de Nord si Marea Britanie. Piata a fost construita spre sfarsitul secolului XIX (1890-1896) si este deschisa trei zile pe saptamana:
- Vinerea, deschisa intre orele 6:00 – 14:00 este o piata cu produse variate, alimentare, haine, decoratiuni si accesorii
- Sambata, deschisa intre orele 9:00 – 15:00 este piata cu produse alimentare specifice zonei
- Duminica, deschisa intre orele 10:00 – 16:00 este o piata cu “de toate”.
Eu am ajuns intr-o zi de sambata in piata Sf. George si sincer sa fiu cu greu am plecat de aici. Te imbie cu miros de fish&chips si fructe de mare, apoi te intretine cu muzica buna si taraba-dupa-taraba, masuta-dupa-masuta te lasi cuprins de atmosfera de sarbatoare.
Irlandezii vin aici sa isi cumpere mancare buna si proaspata, carne, peste, legume, paine facuta in casa, prajituri si briose delicioase. Pestele este prins in portul Portavogie (Port a’ Bhogaigh), carnea de porc este din tinutul Cookstown, carnea de vita din tinutul Armagh, toate din apropiere si specific irlandeze. Gasesti bineinteles si masline mediteraneene, branzeturi frantuzesti si alte produse de import, insa totul capata un aspect rustic si toti vanzatorii te imbie sa le gusti delicatesele.
Am gasit inclusiv decoratiuni lucrate manual din cele mai diverse materiale: de la sticle topite, la tablouri pictate, decoratiuni din fetru, jucarii si haine pentru copii.
Dupa o tura obositoare prin piata, daca esti mai pofticios din fire, cum am fost si eu, trebuie sa gusti fructele de mare proaspete pentru care Irlanda de Nord este celebra. Trupa invitata sa cante in spatiul de luat masa din centrul pietei a intretinut perfect atmosfera si mai ca m-as fi intors si duminica in aceasta piata.
Ce mi-ai facut tu, Razvane! Mi-ai amintit, cu piaţa ta din Belfast, de Mercato La Boqueria din Barcelona şi mi s-a facut dor de vară şi de călătorit…
Si tu tot la piata, Razvane ?:) Si eu am scris astazi despre La Boqueria, gand la gand cu Zina 🙂
Nimic nu se compara cu contactul pe viu… Unele lucruri sunt specifice locului,atragandu-te prin exotismul lor, nefiind superioare celor romanesti. In Grecia, de exemplu, nu m-am putut obisnui cu denumirea de „taverne” pentru multe din cochetele localuri de aici. In piata traditionala prezentata de dv. se vede ceva din „Irlanda profunda” , benefic pentru un turist bombardat pana la saturatie de reclame comerciale internationale si de produsele turismului comercial al companiilor internationale. Parca astept sa emane de la pozele dv. sunetul muzicii irlandeze si aromele artei culinare…
Ce de bunatati! 🙂
Stai ca am mai vazut astazi un blog cu produse traditionale si imi lasa gura apa. 🙂 Cred ca o sa mor de pofta la servici 😀
🙂 ce tare, si eu chiar ieri am fost in piata… insa in piata din orasul meu 🙂
M-ai ajutat sa ma hotarasc daca maine dimineata ar trebui sa lenevesc sau sa merg la targul producatorilor locali. 🙂
Nu imi dau seama care e treaba cu sticlele acelea turtite din a 3-a fotografie. Unele par sa fie transformate in ceasuri, dar restul…?
Ce imbietor suna si arata invitatia de a poposi prin pietele traditonale..fie ele si romanesti, de ce nu?
Peste tot am vazut ca sunt asemenea targuri! E chiar o idee minunata sa le vizitezi iar cel di Belfast arata tare rau!
(author)
@ vertange11: sticlele acelea turtite sunt „sticle de sticla”. prin prelucrare la cald s-a modificat forma lor. mi s-a parut o super idee si nu am mai vazut asa ceva prin alta parte.