Impresii de calatorie cutremuratoare: lagarele de la Auschwitz (1)

11 iulie 2010 – am ajuns la Auschwitz si Birkenau (Polonia), in acel loc „in care a fost negata credinta in Dumnezeu si in om”. M-am dus sa inteleg ceva de neinteles. Pentru cei care cred ca vor gasi raspunsuri le spun ca vor pleca de-acolo cu si mai multe intrebari.

Auschwitz se afla la aproximativ 50 km de Cracovia. Am coborat din autocar si mi-am inceput „calatoria” prin „fabricile mortii” (nu este taxa de intrare) trecand pe sub poarta cu cea mai cinica inscriptie „Arbeit Macht Frei”.( „Munca te face liber”). Am intrat…am stat maxim 2 ore … si am iesit …(cu ochii umeziti…). Multi din cei care au intrat aici in urma cu 70 de ani n-au mai iesit…  si-au gasit sfarsitul (gazati, batuti cu bestialitate, spanzurati, impuscati,  infometati, fortati sa munceasca pana la epuizare, umiliti…). Dupa ce treci de poarta vezi de o parte si de alta cladiri de culoare rosie denumite blocuri si numerotate (bloc 1, 2, 10…etc). Apoi am zarit acel “celebru gard de sarma ghimpata” pe care il stiam din documentare sau filme artistice. Aceste cladiri au fost transformate in muzeu in memoria celor care au pierit aici. In camere gasesti panouri cu inscriptii ce amintesc de ceea ce s-a intamplat in lagar, statistici, documente originale din acea perioada, cateva imagini cu persoane pe care dr. Mengele a facut experimente. Cele mai tulburatoare sunt acelea in care sunt expuse obiecte ce au apartinut prizonierilor (geamantane, pantofi, jucarii, periute de dinti, hainute de  copii, perii de par, etc…) si panouri cu chipurile celor care au fost inchisi aici. E dificil de redat  in cuvinte ce exprimau privirile lor (teama, spaima, furie?). Sub imaginea lor (toti erau imortalizati in “uniforma cu dungi”) era trecuta data intrarii in lagar si data mortii (unii rezistasera o zi, altii o saptamana, altii cateva luni…). Cate vieti intrerupte…cate vise spulberate…

Karol Wojtyla dupa ce a devenit papa a venit in vizita la Auschwitz, s-a rugat si a sarutat podeaua de ciment de la celula 18 (din blocul 11) unde parintele Maximilian Kolbe a zacut in agonie (prin infometare 2 saptamani) sacrificandu-si viata in locul altcuiva. Langa blocul 11 se afla curtea unde erau executati prin impuscare la “zidul mortii” detinutii. Coplesitor loc…

Traversand aleea (pe langa spanzuratoarea unde a avut loc cea mai mare execuţie publica – 19 iulie 1943) ajungi la camera de gazare (granulele otravitoare Zyklon B in contact cu aerul se transformau in gaz ucigator) si crematoriu. Cuptoarele nu mai sunt cele originale…ele au fost distruse de nemti impreuna cu acte, dosare, documente (pentru ascunderea dovezilor)…

In apropiere se gaseste locul unde a fost spanzurat la 16 aprilie 1947 Rudolf Höss, „functionarul perfect” (primul comandant al lagarului) in urma marturiilor de la Nürnberg si a sentintei Tribunalului National Suprem de la Varsovia. Nici din memoriile sale, nici din audierile tribunalului nu reiese ca Höss ar fi regretat macar o clipa ceea ce a făcut. Pur si simplu a considerat ca si-a facut datoria, parand chiar mandru de realizarile sale.

(ultima parte, miercuri 25 august – impresii scrise de Liliana Dancu, la rugamintea mea – Multumesc!)