11 iulie 2010 – am ajuns la Auschwitz si Birkenau (Polonia), in acel loc „in care a fost negata credinta in Dumnezeu si in om”. M-am dus sa inteleg ceva de neinteles. Pentru cei care cred ca vor gasi raspunsuri le spun ca vor pleca de-acolo cu si mai multe intrebari.
Auschwitz se afla la aproximativ 50 km de Cracovia. Am coborat din autocar si mi-am inceput „calatoria” prin „fabricile mortii” (nu este taxa de intrare) trecand pe sub poarta cu cea mai cinica inscriptie „Arbeit Macht Frei”.( „Munca te face liber”). Am intrat…am stat maxim 2 ore … si am iesit …(cu ochii umeziti…). Multi din cei care au intrat aici in urma cu 70 de ani n-au mai iesit… si-au gasit sfarsitul (gazati, batuti cu bestialitate, spanzurati, impuscati, infometati, fortati sa munceasca pana la epuizare, umiliti…). Dupa ce treci de poarta vezi de o parte si de alta cladiri de culoare rosie denumite blocuri si numerotate (bloc 1, 2, 10…etc). Apoi am zarit acel “celebru gard de sarma ghimpata” pe care il stiam din documentare sau filme artistice. Aceste cladiri au fost transformate in muzeu in memoria celor care au pierit aici. In camere gasesti panouri cu inscriptii ce amintesc de ceea ce s-a intamplat in lagar, statistici, documente originale din acea perioada, cateva imagini cu persoane pe care dr. Mengele a facut experimente. Cele mai tulburatoare sunt acelea in care sunt expuse obiecte ce au apartinut prizonierilor (geamantane, pantofi, jucarii, periute de dinti, hainute de copii, perii de par, etc…) si panouri cu chipurile celor care au fost inchisi aici. E dificil de redat in cuvinte ce exprimau privirile lor (teama, spaima, furie?). Sub imaginea lor (toti erau imortalizati in “uniforma cu dungi”) era trecuta data intrarii in lagar si data mortii (unii rezistasera o zi, altii o saptamana, altii cateva luni…). Cate vieti intrerupte…cate vise spulberate…
Karol Wojtyla dupa ce a devenit papa a venit in vizita la Auschwitz, s-a rugat si a sarutat podeaua de ciment de la celula 18 (din blocul 11) unde parintele Maximilian Kolbe a zacut in agonie (prin infometare 2 saptamani) sacrificandu-si viata in locul altcuiva. Langa blocul 11 se afla curtea unde erau executati prin impuscare la “zidul mortii” detinutii. Coplesitor loc…
Traversand aleea (pe langa spanzuratoarea unde a avut loc cea mai mare execuţie publica – 19 iulie 1943) ajungi la camera de gazare (granulele otravitoare Zyklon B in contact cu aerul se transformau in gaz ucigator) si crematoriu. Cuptoarele nu mai sunt cele originale…ele au fost distruse de nemti impreuna cu acte, dosare, documente (pentru ascunderea dovezilor)…
In apropiere se gaseste locul unde a fost spanzurat la 16 aprilie 1947 Rudolf Höss, „functionarul perfect” (primul comandant al lagarului) in urma marturiilor de la Nürnberg si a sentintei Tribunalului National Suprem de la Varsovia. Nici din memoriile sale, nici din audierile tribunalului nu reiese ca Höss ar fi regretat macar o clipa ceea ce a făcut. Pur si simplu a considerat ca si-a facut datoria, parand chiar mandru de realizarile sale.
(ultima parte, miercuri 25 august – impresii scrise de Liliana Dancu, la rugamintea mea – Multumesc!)
E un loc in care nu m-as putea determina sa merg niciodata.
Cutremurator!
Este si aceasta o modalitate de a cinsti memoria celor ce au pierit acolo. Trebuie sa ne gandim ca puteam fi oricare dintre noi acolo, ca ii puteau alege pe cei cu nasul mare, cu parul saten sau mai stiu eu ce. Este o tragedie…si as merge la Auschwitz doar pentru a constientiza mai bine proportiile tragediei.
Vizitarea unor astfel de locuri constituie un „Memento mori!” cutremurator , amestecat cu sentimentul de revolta impotriva unor astfel de orori, comise de reprezentantii unui popor civilizat, innebuniti de o doctrina politica nociva. Nu as vizita un astfel de muzeu , fiindca as iesi prea tulburat. As vrea sa retin doar gesturi de profunda noblete umana ca acele facute de Karol Wojtyla, devenit papa, si de parintele Maximilian Kolbe care si-a sacrificat viata in locul altcuiva.
Auschwitz este un loc de unde trebuie sa invatam. Acolo avem dovada faptelor rele ce s-au intamplat in civilizatia lumii.. Sper totusi sa invete cat mai multi din aceasta lectie a istoriei.
:D:D:D:) M-am intors din Rep. Moldovaaaa 🙂 A fost tare frumos :D:) Am incercat sa intram in Transnistria,insa nu am reusit 🙁 🙁 🙁 Am stat aproape de Rascaieti,ne-am plimbat si prin Antonesti ;))…am fost la Nistru (a fost superb…de sus de la monument de vede SUPERRRRR :X:X:X … am fost si la Bucuria in Chisinau ;))…(deja traditie:P..e a 3-a oara cand merg acolo:P) A fost frumosss si-s multe de povestit :D…vroiam doar sa-ti spun ca sunt invidioasa pe tine ca tu ai reusit sa intri in Transnistria si eu nu…. m-am multumit doar sa o vad de la ..distanta ;)) :D:) O zi frumoasa sa ai 🙂
Cutremurator! Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa ajunga macar o data sa viziteze un astfel de loc care a fost martorul unor atrocitati, pentru a ne ramane in minte cat de usor putem face un rau extrem de mare,.
Am fost acolo in urma cu 2 ani si pot sa spun ca intr-adevar a fost o experienta aparte…
(author)
@ toata lumea: asa este, cu totii trebuie sa invatam ceva din acea experienta.
@ Andra Georgiana: imi pare rau ca nu ai putut ajunge in Transnistria. dar care este motivul, de ce nu ai intrat?
Eu am fost la Dachau, langa Munchen, si mi-a picat nasol faza. Si nu e atat de mare lagarul de acolo, ca asta. Uff.
Ai citit asta: http://www.auschwitz.ro/ ?
E povestea unui roman care a scapat de la Auschwitz. Eu cand am dat de ea am uitat sa ma mai culc.
Aveam de gand sa merg in Polonia la Cracovia si Auschwitz dupa Budapesta dar nu mi-au mai ajuns banii.
(author)
@ George: Da, mi-a aratat o colega site-ul acum vreo saptamana.
si eu am fost anul trecut in locurile alea si pleci de.acolo cu multe intrebari si cu neliniste in suflet. mie mi s.a parut ca peretii block-urilor inca emanau disperare.
e un loc unde nu mai vreau sa ma duc, o data mi.a fost de ajuns.
Un loc pentru care-ti trebuie multa vointa si putere, ca sa-l vizitezi.
Greu.
E pe ultimul loc, in lista mea!
Sanatate
Neata 😀 …pai am vorbit cu cei de la vama si au spus ca ne lasa sa intram…dar de iesit nu se stie ce si cum,plus ca ne-au spus in fata ca ne vor cere bani la iesire ;))….
Asta este..poate data viitoare,sper 🙂 Sa ai o zi frumoasa Razvan 🙂
(author)
@ Andra: de asta m-am temut si eu. peste tot unde citeam pe net scriau lucrul acesta, ca te lasa sa intri si nu te pune sa declari nimic, iar la iesire nu te lasa sa iesi si te intreaba inclusiv de unde ai telefonul mobil sau aparatul foto considerand ca daca nu l-ai declarat la intrare, nu l-ai avut si l-ai „furat” 🙂
;)) …chestia asta ma face si mai mult sa vreau sa intru acolo.
pentru cei care au lasat mesaje vreau sa le spun ca apreciez ca au avut rabdare sa citeasca randurile de mai sus (gandurile cu care m-am intors);
lagarul…sau ce a mai ramas din el pare la prima vedere un loc atat de simplu incat cu greu
iti poti imagina dramele coplesitoare care au avut loc acolo;
probabil multe dintre ele nu vor fi cunoscute niciodata;
curind am revazut un documentar in care se povestea despre dr.Mengele numind-l ca unul dintre cele mai „malefice” personaje ale istoriei;
vreme de 40 de ani a fost „vanat”…Multi l-ar fi dorit in boxa celor acuzati de crime de razboi… sa dea socoteala…
altii dimpotriva au spus ca poate e mai bine ca nu a fost prins niciodata …caci asa s-a chinuit mai mult… a trait intr-o permanenta frica, teama de a nu fi prins…probabil nu mai putea dormi nici noptile…
Eu am ajuns intr-un alt lagar – in Buchenwald. Eram in liceu, in ceva excursie prin Germania.
De-a dreptul cutremurator. M-a marcat pe viata ce-am vazut si acolo…
Camere in care ii ardeau, inchisorile, muzeul in care erau bucati de haine, obiecte de toate felurile…
Crunt…
CIND AJUNGI INTR-UN ASTFEL DE LOC PUR SI SIMPLU TE CUTREMURI ,AM AJUNS SI EU IN 2009 LA DACHAU ESTE INFIORATOR SI ACUM DUPA UN AN CIND MA GINDESC LA CUPTOARELE PE CARE LE-AM VAZUT SI IN CARE ERAU ARSI BIETII OAMENI IMI AMINTEC MOMENTUL IN CARE AM PASIT IN CAMERA DE GAZARE SI INCEPE CORPUL SA-MI TREMURE .NUSTIU DDACA VORBELE POT EXPRIMA VREODATA CE AM SIMTIT ATUNCI CHIAR SI CE SIMT ACUM CIND SCRIU ACESTE RINDURI ,CINEVA SPUNEA CA ITI TREBUIE MULTA VOINTA SA INTRII INTR-UN ASTFEL DE LOC ASA ESTE ……
Eu mai am 2 zile si merg la Auschwitz.Pur si simplu nu mai am rabdare…