IRAK, impresii de calatorie by Alex Dumitru (II)

Am un respect deosebit pentru Alex, nu numai pentru curajul sau de a se aventura in locuri mai putin cunoscute de altii, ci si pentru felul sau de-a fi. Astazi aflam de la Alex Dumitru cat ne costa sa ajungem in Irak si cum este sa explodeze masinile pe langa tine…

Eu: Povesteste-ne pe scurt cum a fost cu impuscaturile la Mosul si cu masina care a explodat langa voi la Bagdad…

Alex: Impuscaturile de la Mosul nu ne vizau pe noi (cel putin nu cred, pentru ca atunci altul ar fi fost deznodamantul). La Bagdad au fost 3 bombe: o masina – capcana langa Ambasada Iranului, explozie pe care am vazut-o de la circa 200-300 m., respectiv inca doua in zona partidului pro-iranian al lui Ahmed Chalabi, suflul uneia dintre ele spargand o parte din geamurile hotelului nostru. Din ce am vazut pe Al Jazeera, craterul uneia dintre ele avea 3 m. Un al patrulea sinucigas a fost impuscat de politie inainte de a se detona.

Eu: Care este cel mai frumos monument pe care l-ai vazut in Irak?

Alex: Nu pot mentiona unul singur, insa ma voi rezuma la doua: situl arheologic de la Nimrud si minaretul-spirala de la Samarra.

Eu: Cea mai frumoasa amintire din Irak?

Alex: Au fost mai multe, insa mi-a placut foarte mult de familia de localnici care pranzea la Abu Duluf si, vazand straini, ne-a invitat la o cratita de dolma (sarmale in foi de vita si ceapa); se citea o bucurie extraordinara pe fata lor ca pot imparti putinul pe care il aveau cu noi.

Eu: Irakienii il plang pe Saddam sau le e mai bine acum? Cum e cu clasa de mijloc in Irak?

Alex: Clasa de mijloc nu prea exista. Termeni de comparatie nu prea sunt, altii decat cei ai perioadei lui Saddam Hussein. Dupa ce SUA l-au sprijinit pe Saddam Hussein in razboiul cu Iranul, Vestul a facut nenumarate greseli in Irak in ultimii 20 de ani (de pilda, lipsa de continuitate imediat dupa Razboiul din Golf, gestiunea extraordinar de proasta a programului Oil for Food, managementul autoritar al Coalitiei care nu a starnit decat ostilitate in randul oamenilor si al capeteniilor locale). Exista o carte interesanta, a lui Rory Stewart, „Prince of the Marshes”, unde autorul descrie foarte bine viata si reperele irakienilor in perioada post-Saddam Hussein, sub Coalitie.

Inainte de zborul catre Bagdad eram la Istanbul, la ceainaria mea favorita din oras, si intamplarea a facut sa stau langa un domn din Irak care imi povestea ca nu indrazneste sa isi cumpere o masina noua pentru a nu isi pune in pericol familia, aratand ca are bani. Ma intreba o cunostinta de ce au acoperit cu steagul national mormantul lui Saddam Hussein si pe cel al lui Ali Hassan al-Majid (cunoscut drept „Chemical Ali”) din Tikrit; mai intai, nu toti irakienii sustin acest lucru (la fel cum nu toti romanii pun lumanari la mormantul lui Nicolae Ceausescu sau ii invoca numele de cate ori au problema, ca pe un guru). Apoi, atata vreme cat nu au un reper viabil, oamenii fac referire la ce stiu, la ce au trait.

Eu: Cum a fost in Green Zone?

Alex: Un circ ridicol si sinistru. Am fost condusi pe acolo de un domn de la Ambasada SUA, debordand de o aroganta incredibila la adresa tarii in care se afla. Ne-a aratat monumente ridicate de Saddam Hussein in urma razboiului cu Iranul, iar atat retorica, cat si locurile prezentate m-au dus cu gandul la ultimii doi ani ai regimului lui Nicolae Ceausescu. Mai mult nu imi mai amintesc pentru ca nu prea mai am ce.

Eu: Cat te costa o astfel de „aventura” (in mare, preturi la avion, circuitul turistic, altele) ?

Alex: Turul (serviciile la sol) a fost 1600 lire sterline, biletul de avion (Turkish Airlines via Istanbul) – 845 EUR, iar mancarea pe acolo quzi, kebab, kibbeh, saorma, fructe, baclavale, rahat – ieftine, cu preturi asemanatoare cu cele din Siria vecina, chiar mai mici. Ca transport, se mai poate ajunge si cu diferite combinatii: Tarom Bucuresti – Aman plus Royal Jordanian Aman – Bagdad sau Syrian Bucuresti – Damasc plus Cham Wings Damasc – Bagdad, cat si cu Iraqi Airways din cateva orase Europene. Insa in cazul meu fie nu se potriveau datele de zbor, fie dadeam de tarife foarte mari pe Tarom, companie ale carei servicii proaste si abordare rigida incerc sa evit a le mai sprijini cand am de ales.

Sursa foto.