Impresii: Armata de Teracota ingropata la Xi'an, China

Din tot circuitul, mi-am dorit cel mai mult sa ajung la Xi’an ca sa vad Armata de Teracota, considerata a opta minune a lumii. Si am ajuns ieri. Dupa o calatorie cu trenul de 12 ore (am picat in compartiment cu o familie de chinezi foarte civilizati, care avea o fetita foarta draguta), am ajuns la Xi’an dimineata iar hotelul arata super si este chiar in centru. Are diploma drept cel mai bun al cincilea hostel din China. A costat 14 dolari de persoana, camera arata foarte impunator iar patul este imens. Xi’an nu mai pare la fel de sigur precum Beijingul, de aceea am folosit doar taxiul, care este foarte ieftin (te costa 6 yuani plecarea si mergi cativa km, dupa care costa 1.5 yuani pe km. In total o cursa dintr-un capat pana in celalalt al orasului costa maxim 15 yuani, adica 2 dolari). Xi’an este foarte mare, are un centru imens care inca a ramas luminat dupa Anul Nou Chinezesc care a trecut nu de mult timp, nu are metrou (este in constructie), iar ghidul Lonely Planet nu prea recomanda calatoriile cu autobuzul, pentru ca sunt hoti de buzunare. Asa ca am ascultat ghidul, care s-a dovedit pana acum extrem de util. In plus, pe la periferii, orasul arata groaznic, iar traficul este super haotic, pietonii nu au nici un drept, iar nebunia este mult mai mare fata de Beijing.

Ca sa ajungi la Armata de Teracota, trebuiau schimbate vreo 2 autobuze, iar pentru alte obiective la fel. De aceea am luat un tur de la hotel – desi nu sunt un fan al tururilor. Am plecat cu ghid in engleza la 9.30 si ne-am intors pe la 17.00. Armata de Teracota este impartita in 3 hangare, dintre care unul este foarte mare si adaposteste 6000 de soldati, generali, arcasi si cai – toti din teracota. Ei au fost facuti la ordinul imparatului Qin, care a fost un imparat nebun si foarte crud. A folosit 700.000 de oameni si sume uriase de bani pentru a construi armata si mormantul sau, care este imens, (nu se intra efectiv in mormant) si care este adapostit sub o colina si se presupune ca ascunde mari bogatii. In China insa, imparatul Qin este totusi recunoscut ca fiind un imparat care a lasat ceva in urma sa, desi a preluat puterea la 13 ani si a murit la 50 (in ultimii ani, Partidul Comunist incearca sa ii reabiliteze imaginea, de aceea acum, brusc, toti ghizii il vorbesc de bine pe Qin). Qin este cel care a standardizat moneda si unitatile de masura precum litrul si kg, dar si scrisul. Tot Qin este cel care a unificat cele 7 state care existau in China in vremea sa si a format ceea ce cunoastem astazi drept China. De fapt numele Chinei provine chiar de la el – Qin. De asemenea, Qin este cel care a unificat toate Zidurile din China si a format un singur Mare Zid. Practic, Marele Zid despre care v-am povestit de la Beijing este format din mai multe ziduri mai mici care sunt construite pe tot cuprinsul tarii, mai multe in nord si mai putine in sud. Zidurile sunt construite de la Est la Vest si au fost construite de diferiti imparati, de-a lungul a sute de ani in China, pentru a se apara in special de invazille hunilor (mongolii de astazi). Apropo de huni, tot ei sunt si cei din cauza carora armata de teracota a stat ingropata atata timp, pentru ca in timp ce lucrau la ea, muncitorii chinezi au fost invadati si omorati de huni, salile in care lucrau au fost incendiate, iar armata de soldatei de lut a stat ascunsa pana in 1974 cand un taran a gasit-o si a anuntat autoritatile. Acum acest taran este erou national si patron de muzeu la Xi’an (l-am vazut si eu, vindea autografe cu 20 de dolari).

Ca sa fiu sincer, la Armata de Teracota s-a aplicat exact proverbul cu pomul laudat, adica nu a fost atat de surprinzator precum m-am asteptat. Partidul Comunist este foarte bun la PR in China si imaginile sunt super lucrate, insa la fata locului nu a fost chiar asa. E mult de povestit…. Totusi, pentru povestea din jurul acestei armate a meritat sa vin. Apoi am vizitat un sat neolitic al populatiei Banpo, vechi de peste 6000 de ani, o cultura care se considera ca a fost matriarhala. Iar la Mausoleul imparatului Qin Shi Huang se viziteaza doar muzeul, intrucat, dupa cum scriam mai sus, nu s-a escavat inca mormantul plin de bogatii.

Seara m-am plimbat prin cartierul musulman si am asistat la un spectacol de laser, muzica, lumini si apa la cea mai mare fantana care „danseaza” in ritmul muzicii din Asia.

Cam atat…diseara din nou in tren, spre Shanghai (15 ore). Pana atunci plec sa mai vizitez orasul.

Fotografii (doar 3 imi permite mailul): imbracat corespunzator printre soldatei, Armata de Soldatei (fiecare are chipul unic), ramasite ale satului neolitic Banpo.