Cum ati ajuns la Polul Nord ?

Am facut un traseu, o expeditie, pe urmele vikingilor si in acest traseu in care am strabatut partea N-V a Rusiei, Sankt Petersburg, Murmansk, in sus spre Peninsula Scandinava, Feroe, Shetland, Islanda, Groenlanda, zonele unde au stat vikingii, plecand din Delta Dunarii, pt ca ei au fost pe la noi, am trecut prin Sankt Petersburg unde este cel mai mare muzeu din lume despre zona arctica si antarctica. Era in 2000 cand am vizitat muzeul si am stat cam mult acolo, imi placea foarte mult, analizam modul in care erau imbracati, corturile lor, traseele si stand cam mult, probabil ca am devenit o persoana curioasa in muzeu si a venit un individ care m-a intrebat de unde sunt. Eu fusesem in Antarctica inainte si m-am laudat si eu ca am fost in Antarctica si am inceput sa discutam; era directorul muzeului din Sankt Petersburg. Eu ma dusesem si cu niste exponate de filatelie polara, pe care le-am dat acolo si i-am spus ceea ce facusem eu in Antarctica si la sfarsit l-am intrebat „Nu stii cum pot sa ajung de aici la Polul Nord Geografic?” Si s-a uitat la mine, amuzat si mi-a spus ca „nu ai cum sa ajungi, pentru ca este prea departe”.

Prin Noiembrie anul 2000 am primit un mesaj de la el, in care imi spunea ca rusii fac o expeditie la Polul Nord Geografic si daca vreau ma puteam duce. Costa vreo 7000 si ceva de dolari. Bineinteles, eu nu aveam asemenea posibilitati, mi-am vandut masina, am luat vreo 3000 euro pe ea, dar tot nu aveam suficient si i-am spus ca nu am posibilitatea sa merg, ca ii multumesc ca m-a anuntat. El iarasi imi scrie, si imi spune ca nu imi percepe taxa de ghid. Am afla apoi ca de fapt, aceasta persoana era chiar Victor Boianski, un mare explorator, care a strabatut pe schiuri cu sania toata Antarctica. Oricum, mi-a scazut la vreo 6000 dolari. Am inceput sa caut, la unii la altii, insa nu prea mergea. Expeditia pleca prin martie si in ianuarie i-am spus, „Victor (mai erau vreo 2 saptamani de pregatire acolo) iti multumesc, dar nu am nicio sansa, nu pot din punct de vedere material”. El iarasi imi raspunde si imi spune ca pentru cetatenii straini ei percep o taxa in plus. Insa pentru ca eu sunt din Romania, putem spune ca sunt din Moldova, din Chisinau, „apartinand de Rusia”, deci esti de-a noastra, „inca 2000 dolari reducere”. Si atunci am inceput, m-am imprumutat cu 1000, am mai vandut diverse si singurul lucru pe care l-am primit, a fost un echipament, am mai imprumutat niste clapari, manusi nu aveam….

Era prima oara?

Da, era prima oara. Antarctica a fost cu totul altceva cu spargatorul de gheta. Am ajuns in penultima zi inainte de a pleca ei. Erau 10 barbati si eu eram singura femeie. Cand m-au vazut ca am intrat pe usa, eram inghetata, obosita de drum, grabita, si-au spus…(asa le-am citit eu pe fata) „aoleu, ce ne facem cu asta”. Se asteptau sa vada o namila de femeie probabil. In sfarsit, asta este povestea. Am ajuns in Hatanga. Am avut trei sau patru zile de pregatire. Ei isi facusera pregatirea inainte si stateau la o bericica la caldura, eu imi puneam dimineata schiurile, imi legam sania, ma echipam si ma antrenam. A fost foarte greu, pentru prima data cand mi-am spus nu mai pot, in gand, „cine m-a pus sa vin”…foarte greu a fost.

Banii pe ce i-ati platit ?

Banii i-am platit pe transport. A fost biletul de avion pana in Hatanga si apoi tot felul de permise, ca sa poti sa intri in zona, un fel de taxa de granita. Pe urma, in Hatanga am stat la un mic hotel, mancarea pentru o luna de zile.

Era cineva care cara bagajele?

Nu, noi le caram. Era mancarea specifica, dar noi o caram cu sania. A fost foarte greu, imi spuneam nu mai pot, dar tot spunandu-mi asta, eu tot mergeam. Mi-am dat seama apoi ca e o stare psihica si cam asa a mers toata perioada.

Cum ati ajuns a doua oara in Antarctica?

A doua oara in Antarctica a fost tot o chemare, pentru ca daca am atins Polul Nord Geografic, am spus ca nu se poate sa nu ajung si la Polul Sud Geografic. Nu banuiam insa ca va fi la atat de repede. Eu m-am intors in Mai din Rusia pentru ca am stat vreo doua saptamani pentru ca faceam tratament ca aveam picioarele degerate si prin Iulie am primit o adresa prin care mi se spunea ca m-am descurcat foarte bine in expeditia de la Polul Nord Geografic si daca nu vreau sa merg si la Polul Sud Geografic.

Si ei cine erau? Tot calatori ?

Erau cei din grupul cu care am fost la Polul Nord Geografic. Asta este un englez care mi-a trimis mesajul respectiv si in final spunea, daca vrei sa iti fiu ghid, costa 20.000 de dolari/persoana si trebuie sa platesc pentru 2 persoane (inclusiv pentru el) si eu i-am spus ca „daca vii in Romania si eu ma ofer sa iti fiu ghid, dar nu te costa nimic”.  🙁 Partea buna a fost ca mi-a vandut pontul ca se face expeditia la Polul Sud Geografic, drept pentru care am luat legatura la ambasada romana din Santiago de Chile si n-am mai platit tot pachetul de legatura, ci am injumatatit suma, m-am dus singura pana in Punta Arenas, de unde era plecarea, deci si aici am mai facut economie si m-am lipit acestui grup. Am plecat din Punta Arenas, eram 6 persoane, 2 americani, 1 neamt, o sud-africanca si un canadian. A fost foarte greu. Eu pe undeva eram mai sigura pe mine ca mi-am spus ca daca am fost la Polul Nord Geografic aici o sa imi fie mai usor. Dar nu a fost usor deloc, pentru ca sunt niste date tehnice, se merge tot cu schiurile si tot tragandu-ti sania pe podisul Antarctic, acoperit de gheata. Antarctica este continent, este pamant acoperit de gheata, dar are munti si podisul Antarctic pe care am mers spre Polul Sud Geografic era la 3000 m altitudine, ori efortul fizic la 3000 m altitudine si frigul care este mai pronuntat, iti cam dubleaza/tripleaza efortul obisnuit pe care l-ai face pe distanta respectiva. Au fost si niste zile cu viscol cumplit, in care stateai in cort si trebuia sa iesi cam la 40 de min ca iti acoperea zapada cortul, cam asa a fost, a fost foarte grea expeditia, dar reusita si aceasta. Si astfel am ajuns sa am doi Poli.

Interviu realizat de Razvan Pascu (va urma)