Asa cum v-am promis, astazi incepem seria interviurilor cu exploratorul roman, Uca Marinescu (cititi biografia Ucai Marinescu aici). Pentru inceput, ne va povesti despre minunata sa experienta in Patagonia si Tara de Foc si despre prima expeditie la Polul Sud Geografic.

Mergand pe urmele lui Emil Racovita si ale expeditiei Belgica si purtand doua placi comemorative de la Institutul de Geologie, Uca Marinescu este primul explorator roman, femeie, care a ajuns in Antarctica.

Cum ati ajuns prima data in Antarctica?

M-am hotarat sa plec cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la expeditia Belgica, prima expeditie stiintifica in Antarctica, la care a participat si marele savant roman Emil Racovita, aniversare organizata de catre Academia de Stiinte a Romaniei.

Am luat legatura cu autoritatile din Chile si lucrurile erau destul de bine organizate. Trebuia sa zbor pana in Antarctica cu un avion al fortelor armate chiliene, care nu ma costa nimic. Primisem de la Institutul de Geologie doua placi comemorative pe care trebuia sa le iau cu mine si sa le pun una in Punta Arenas, unde este Monumentul Pionierilor Antactici si una pe continent, in Antarctica.

Datorita unor probleme personale (moartea mamei), nu am mai putut sa plec atunci, insa la vreo trei saptamani m-am ambitionat sa fac acest drum, si am plecat fara sa mai am nimic pregatit. Singurul lucru pregatit in avans era biletul de avion, pana in Buenos Aires. Aveam o suma foarte mica de bani, vreo 1000 de dolari, si imi spuneam ca voi merge cat pot si pana unde pot sa ajung.

Din Buenos Aires am plecat spre Patagonia si apoi spre Tara de Foc, mergand cu autobuzele locale. M-am oprit la portul din Ushuaia si acolo am gasit un spargator rusesc care a acceptat sa ma ia pe vas si sa ajung in Antarctica si chiar sa refac o parte din drumul vasului Belgica. A fost o sansa, un noroc.

Totul a fost gratuit pe vas ?

Da, gratis. Cand au auzit ca ma numesc Maria, m-au placut pe loc, acest nume fiind cunoscut si la ei. Pentru ca le-am aratat cele doua placi comemorative si probabil m-a vazut si asa dornica sa ajung – eram cu un rucsac in spate si vroiam sa ajung in Antarctica – eram o ciudatenie probabil pentru ei. La statia stiintifica argentiniana am pus placa comemorativa, cu ajutorul echipajului rusesc, si apoi ne-am intors. Am trecut pe langa insulele Cobalcescu, botezate de Emil Racovita si dupa acea ne-am intors.

Care sunt amintirile de la intoarcerea pe continentul sud American?

Eu aveam o intalnire aranjata in Chile de data aceasta, cu primarul orasului Punta Arenas, pentru omagierea mea, pentru ca eram prima romanca care a ajuns in Antartica. Am strabatut cu un autobuz local Patagonia pe latime si am ajuns in Punta Arenas, in Chile, si aici am fost primita de catre doamna primar, cu consilierii dumneai si am fost facuta cetatean de onoare al orasului Punta Arenas. Mi s-a dat si un „regal”, mi-a spus ca pentru ceea ce am reusit sa fac, imi oferea posibilitatea sa vizitez o zona cu pinguini, ori eu vazusem deja pinguini, si pana la urma am ales Torres del Paine, cu ghetarii, cu Anzii si lacurile de acolo care sunt foarte frumoase. A fost un periplu de doua zile. M-am intors in Punta Arenas si de acolo cu un autobuz local am mers catre Santiago de Chile.

Am facut doua zile si am fost primita de catre ambasada romana si am stat putin pentru refacere, pentru ca eram cam obosita. Aici am descoperit, la un targ, ca pot ajunge in Insula Pastelui. Ea se numeste Rapa Nui, ceea ce in traducere inseamna „buricul Pamantului”. Se presupune ca acolo sunt urmele vechiului continent Atlantida, in orice caz sunt niste lucruri deosebite, foarte valoroase.

(va urma Polul Nord)